Pr. Psih. Dr. Rafael Vintilă: Există un caz din cariera dumneavoastră care v-a făcut să vă reconsiderați limitele cunoașterii medicale și felul în care priviți relația dintre credință, actul medical și nevoia de dotări moderne în neurochirurgie?
Neurochirug Alexandru Goleșteanu: - Sunt medic și doctorand și am văzut multe cazuri dificile. Dar există unele care te obligă să fii mai atent la limitele propriilor concluzii. O pacientă cu un glioblastom de dimensiuni foarte mari (gigantice) a fost operată. Diagnosticul era unul dintre cele pe care niciun medic nu și le dorește să le comunice. Prognosticul era mai mult decât rezervat, iar speranța de viață estimată era de sub 9 luni. După ce a aflat diagnosticul, pacienta nu a urmat parcursul pe care îl vedem de obicei în astfel de situații. A refuzat chimioterapia și radioterapia. Fiind evanghelică adventistă, s-a dus la adunare, s-a rugat Domnului Iisus și a consumat doar legume și ceaiuri din câteva plante, un fel de post mai strict. Recunosc că eu nu am fost de acord cu această abordare și chiar am spus că nu are bază științifică. Îmi era teamă că, la primul control RMN, voi găsi recidiva la care mă așteptam.
Mă gândeam chiar dacă, atunci când va reapărea tumora, o voi mai putea opera sau nu. A venit ziua controlului. Am privit imaginile RMN și am rămas fără cuvinte, șocat. Totul arăta foarte bine. Am crezut că este o excepție sau o eroare. Dar au urmat alte controale, iar rezultatul a fost același. Au trecut doi ani, într-un caz în care statisticile ofereau o speranță de viață de mai puțin de un an. În fața unei astfel de situații, fiecare poate alege o explicație. Eu aș fi putut să-mi umflu orgoliul și să spun că este meritul meu, că secretul a fost intervenția chirurgicală și priceperea mea. Pacienta ar fi putut spune că totul se datorează plantelor și rugăciunii. Alții ar vorbi despre autosugestie, despre puterea minții, despre spiritualitate sau despre fanatism. Dar, dacă privim mai adânc, de ce ne este atât de greu să acceptăm că, dincolo de toate aceste explicații, poate lucra Dumnezeu, Cel viu? El poate lucra prin mâinile medicului și ale asistentului, prin tratamente, prin puterea pe care o dă unui om să lupte. Medicina își are locul ei și trebuie făcută cu toată responsabilitatea.
Eu spun că este artă și știință. Credința nu este un substitut al medicinei, iar medicina nu este un substitut al lui Dumnezeu. Ca medic, acest caz m-a făcut mai smerit, pentru că mi-a reamintit că există momente în care, oricât am învăța și oricât am ști, nu noi avem ultimul cuvânt. Cu dotările existente în Pitești, împreună cu un bun coleg efectuăm intervenții care acoperă aproape întreaga patologie neurochirurgicală majoră, atât craniană, cât și spinală. În prezent, Secția de Neurochirurgie nu dispune încă de un microscop neurochirurgical dedicat și nici de un sistem de neuronavigație. Ne sprijinim pe microscopul Secției ORL. Cu toate acestea, investițiile într-un microscop neurochirurgical dedicat și într-un sistem modern de neuronavigație ar crește siguranța actului operator.
Pr. Psih. Dr. Rafael Vintilă: Credința creștină nu este puterea minții de a crea realitatea, ci încrederea în Dumnezeu Cel viu. Ea este darul Lui, nu produsul psihicului omenesc. Autosugestia este o lucrare interioară prin care omul caută să-și mobilizeze propriile resurse și, adesea, poate deveni obositoare. Rugăciunea, însă, mai ales atunci când este trăită în comuniunea fraților de credință, aduce odihnă, pace și întărire sufletească. Autosugestia caută resurse extraordinare într-un trup limitat. Credința Îl află pe Dumnezeu, Cel nelimitat, care lucrează prin mijloacele harului Său: ascultarea Evangheliei, Sfântul Botez, Sfânta Împărtășanie și iertarea păcatelor. Vă așteptăm și la adunarea noastră de rugăciune și părtășie, în fiecare duminică, începând cu ora 9:00, pe timpul verii.
0 Comentarii