Cum s-a pierdut Palatul Culturii Piteşti şi o grevă a foamei inutilă

de | 24.02.2022 12:07 | Actualitate, Cultura, Home

Piteștiul duce lipsă acută de clădiri reprezentative, identitare, care să merite să fie modele pentru cărți poștale. Una dintre puținele clădiri frumoase, reprezentative este Palatul Culturii din Pitești. Ar mai fi Teatrul „Davila”, umplut mulți ani de reclame, spre disperarea viceprimăriței Liliana Gagiu.
Palatul Culturii a fost cu adevărat instituția culturală fanion a municipiului vreme de decenii, din decembrie 1955 și până în 1993. Clădirea, una reprezentativă pentru stilul urbanistic local, realizată în 1912-1914 de către arhitecţii Eracle Lăzărescu și Arghir Culina, găzduise Tribunalul Argeș, dar, întrucât mulțimea de oameni judecați politic adusă acolo cu duba nu dădea bine în fața activiștilor PCR care lucrau alături, la Sfatul Popular, dar nici pentru trecătorii de pe Centru (procurorii îi schingiuiau, oamenii țipau de durere), s-a pus problema ca Justiției să i se construiască un sediu nou, impozant, mai spre margine, mai spre Cimitir, unde s-a și mutat nu doar Tribunalul, ci și Judecătoria.

La Palatul Culturii s-au mutat ori s-au înființat pe parcurs: Biblioteca Regională Argeș, Școala Populară de Artă, Casa Creației Populare, Orchestra „Doina Argeșului”, Corala „D.G. Kiriac”, Comisia pentru Răspândirea Științei și Culturii, Universitatea Populară și Stația de Radioficare.
Viața culturală piteșteană aici a luat avânt – formații artistice de amatori, coruri, teatru, grupuri instrumentale, cenacluri, ansambluri folclorice, expoziții, vernisaje, reuniuni științifice, literare, festivaluri, cursuri etc. E puțin lucru ca la Palatul Culturii Pitești, la parter, într-o sală, să vorbească Nichita Stănescu, Adrian Păunescu sau Marin Preda, iar la subsol să repete niște studenți care-și ziceau trupa „Holograf” și încercau să se lanseze? Cristi Minculescu poate depune mărturie. Ca și Dan Bitman.

Citește și Piteşteanul Tibi Clenci, noul jurat de la „Bravo, ai stil”, de pe Kanal D

Clădirea a fost retrocedată pe slăbiciunea și complicitatea unora

Nu insist acum asupra activităților, dorind să ridic altă problemă. Se făcuse, în 1992, o reformă a sistemului judiciar românesc și apăruse o nouă instituție, Curtea de Apel. S-a dorit aducerea acesteia la Pitești, că altfel, chipurile, mergea la Vâlcea, dar de unde sediu? La 1992-1993, oamenii politici și oamenii de drept erau mână în mână.
Cert este că prefectul de atunci al județului, Vasile Nițu, a dorit să dea Justiției Palatul Culturii, deși Tribunalul fusese despăgubit, i se construise un alt sediu. Primarul Tudor Pendiuc l-a susținut pe prefect și a inițiat procedura de evacuare a instituției de cultură. Mai erau multe clădiri disponibile în oraș, dar s-a dorit tocmai această clădire. Dar cum poți revendica tu, Curte de Apel, instituție nou înființată, ceva ce nu ți-a aparținut niciodată, pentru simplul motiv că nici nu ai existat?! Dar s-a putut. Pe slăbiciunea și complicitatea unora. S-a mimat democrația, s-au făcut niște ședințe, directorul de atunci al Palatului Culturii, Val Dobrin, a pozat în opozant, a făcut niște memorii fără efect. Cert este că Palatul Culturii a fost aruncat la propriu în stradă și nu a avut deloc sediu vreme de șase luni, între 15 iunie 1993 și 15 decembrie 1993!

Citește și O istorie a cinematografelor din Piteşti

Directorul Val Dobrin a fost șantajat cu dosarul de la Securitate

Directorul Val Dobrin, secondat de câțiva salariați apropiați – contabilul Ion Udeanu, sunetistul Viorel Mihai, rocker-ul referent Gabriel Cazan – au făcut greva foamei timp de 9 zile. Doar ceai fără zahăr. Din motive de sănătate, după trei zile, Val Dobrin i-a cerut contabilului Udeanu să pună stop grevei foamei. Am stat cu ei zi de zi, nu mai puteam citi nimic la sala de lectură.

Cei de la Palatul Culturii au avut naivitatea să creadă că gestul lor va impresiona pe cineva! Sufletul! Nici oamenii de cultură nu au sărit în apărare, cu excepția lui Marin Ioniță, care a publicat un articol de protest în „România liberă”. La doi pași, în Strada Mare, abia reușeai să convingi vreun trecător să semneze pe memoriul de salvare. Nimănui nu-i păsa. Greva foamei, mediatizată oricum în doi peri de un ziarist (Laurențiu Ungureanu) care i-a scos mai apoi ziar prefectului invocat („Brio Star”, de susținere a unui joc de tip Caritas), s-a spart brusc. Eram ziarist, nu am fost lăsat să scriu, ziarul local susținea autoritățile. Așa că stăteam toată ziua pe treptele Palatului Culturii, într-un mic grup de protestatari. Nu se formase nicio emoție în mase. Dar pentru că nu dădea bine o asemenea grevă pe treptele Palatului Culturii, doi ofițeri de la… S.R.I. l-au șantajat curând cu dosarul de la Securitate pe directorul Val Dobrin. Postură imposibilă pentru el, după 1990 pozase într-un om vertical, victimă a comunismului, ținuse rubrică de lecții morale. Cum ar fi fost să apară în presă a doua zi cum că, pe vremea lui Ceaușescu, turnase la Securitate? Și a renunțat brusc la greva foamei. Practic, a fost primul care a semnat pentru trecerea Palatului Culturii către Curtea de Apel!

Citește și Poezie dedicată Crucii lui Mihai Viteazul de la Stoenești, de către un profesor de istorie

Foștii angajați s-au risipit care cum…

Justițiabilii au jubilat, cultura pierduse. Ca mai mereu, niște justițiabili mână în mână cu politicienii și servicile secrete. Cultura a pierdut, de fapt, de două ori, și prin non-combat! Unde au fost sutele de oameni de cultură care susținuseră spectacole și mâncaseră o pâine de la Palatul Culturii atâția ani? Nu i-am văzut… A, câte unul, curios… Dar Palatul Culturii însemnase mai mult. Sute de oameni și-au luat o diplomă de absolvire în diverse domenii (croitorie, de pildă). Niciunuia nu i-a păsat de cei care le dăduseră o carte de muncă (veneau la mine să le dau adeverințe și le dădeam, cu silă).

După ce au stat șase luni pe străzi sau detașați prin alte servicii (Val Dobrin și-a găsit o colaborare la Teatru, Ion Udeanu pe la Universitatea „Brâncoveanu”, Gabi Cazan pe la Camera de Comerț, Marta Diaconu pe la „Așchiuță), salariaților Palatului Culturii li s-a găsit o încăpere, la etajul al II-lea la Casa Cărții, începând cu 15 decembrie 1993. Pentru cei care știu, acolo mi-am amenajat eu, deloc întâmplător, biroul vreme de mulți ani. Palatul Culturii a mai primit alte câteva încăperi treptat și, în 1998, pentru că nu mai arăta a… Palat Cultural, i s-a schimbat denumirea în Centrul Cultural al Municipiului Pitești, la propunerea consilierilor locali Marin Rădulescu și Florea Stan. Așa a ajuns Val Dobrin primul director al Centrului Cultural al Municipiului Pitești, până când s-a pensionat, în 2000.

Când s-a pus problema construirii unui sediu pentru Filarmonica Pitești, pusesem ochii pe parcarea din spate de la Magazinul „Trivale”. „Nu se poate – mi-a zis primarul de atunci – mă omoară piteștenii că nu au loc de parcare”. Ca mai apoi, rapid, să apară o nouă clădire a Tribunalului Argeș exact acolo…
Visez ziua în care un tânăr om de cultură cu cunoștințe juridice minime va solicita repunerea în drepturi a Palatului Culturii la vechiul sediu! Sunt șanse uriașe să se facă dreptate!

Citește și Florin Chivoci, al patrulea volum despre Piteşti

Două plăci memoriale în amintirea unor ţărănişti asasinaţi

După 1990, pe clădire au fost amplasate două plăci memoriale, de către vechile conduceri ale PNȚCD Argeş, care au fost date jos mai acum câțiva ani, când s-a renovat clădirea de fosta conducere a Curții de Apel și, ulterior, după renovare, nu au mai fost puse la loc. A fost pusă alta, spre partea cu Cinema „Papaiani”, succintă. Plăcile comemorative aminteau că, la 9 august 1946, țărăniștii convocaseră un miting la Cinema „Aquila” (actualul „Papaiani”), dar au apărut sondori din Dâmbovița conduși de Constantin Doncea, care au trecut la represalii. Liderii țărăniști s-au retras în clădirea Tribunalului Argeș, sperând că sunt… apărați. Din păcate, avocatul țărănist Gheorghe Mihai a fost împușcat mortal de un pseudo-muncitor, învățătorul Tică Popescu, director al Școlii Albota, a fost omorât cu răngile, un alt director de școală, de la Gliganu, Constantin Amărăzeanu, murind mai apoi la spital în urma rănilor. Liderul Nicolae Penescu a fost aruncat pe fereastra de la etaj, fracturându-și un picior.

Citește și Când Biserica „Sfântul Nicolae” vindea cruci şi imobile, dar avea şi cârciumă

Distribuie!

Articol scris de Dumitrascu Jean

Abonează-te la newsletter!

Trimitem un newsletter pe zi, dimineața, cu știrile din ziua anterioară.

* indicates required

0 Comentarii

Ultimele articole

Administrația Bazinală de Apă Argeș- Vedea avertizează…
Administrația Bazinală de Apă Argeș- Vedea avertizează…

Administrația Bazinală de Apă Argeș- Vedea avertizează că la această oră este nevoie să folosim rațional rezervele de apă pentru toate folosințele. Administrația Bazinală de Apă Argeș- Vedea monitorizează permanent volumele din principalele lacuri de acumulare și...

Film în premieră la Cinematograful ”București”
Film în premieră la Cinematograful ”București”

Sâmbătă, 9 iulie 2022, ora 18:00, la Cinematograful de artă ”București” va fi proiectat, în premieră, filmul „Copilul teribil”, cu Oliver Masucci, Hary Prinz, Katja Riemann, Felix Hellmann și Anton Rattinger în rolurile principale, în regia lui Oskar Roehler. Filmul a...

Petre Daea va prelua Ministerul Agriculturii
Petre Daea va prelua Ministerul Agriculturii

Petre Daea va prelua Ministerul Agriculturii, în urma demisiei lui Adrian Chesnoiu. Conducerea PSD a votat, miercuri, în şedinţa Consiliului Politic Naţional, ca acesta să fie titularul de la Agricultură, au precizat din Partidul Social-Democrat, pentru news.ro. PSD...