Nu un cucon, un domn, deși nu ar fi greșit. Ci un cocon. Un om care reușește ca din învelișul protector făcut din fire foarte subțiri, pe care le secretează larvele sau pupele unor insecte (în special larvele lepidopterelor), să se transforme în fluture. Pentru că asta a făcut din cărțile sale de debut.
Să revenim la Cristian Meleșteu. El e „coconul”. A debutat ca poet la 8.08.1998, în „Săgetătorul”. Dar Cristian Meleșteu a virat-o curând spre proză. Mizam pe el ca poet, începuse să primească premii. Dar s-a apucat să scrie proză. Cu succes, alte premii.
Cristian Meleșteu, născut la 16 aprilie 1977 la Pitești (tatăl său a fost cunoscutul scriitor Mircea Meleșteu, dar, zice Cristian, influența cea mare a venit din partea mamei sale, Emilia, bibliotecară), a debutat precoce, prima carte apărându-i în ultimul an de facultate. A colaborat și colaborează (ultima apariție, în aprilie 2024, în „Plumb”, Bacău) cu multe reviste și a obținut premii importante de poezie și proză încoace.
Pentru că atunci când nu scrie proză, scrie poezie. Și invers. Într-o revistă îl găsești ca poet, în alta ca prozator, în alta în calitate de critic literar. Neobosit. După ani de tăcere.
Zilele trecute, la Editura „Tracus arte” din București, i-a apărut un nou roman, „Bisericile cireșilor amare”. După prezentarea de pe copertă aflăm că este a patra sa carte, al patrulea său roman, după „Radiografia unei zile de mai” (2012). „Revoluția borfașilor” (2013) și „Sicriul de gheață” (2014).
Dar celelalte cărți? De la „Colonia subterană” (2013) încoace? Ei bine, după cum ne-a mărturisit, s-a dezis de primele sale cărți, prima pe care și-o socoate că îl reprezintă, cu spiritul critic de acum, fiind cea din 2012, „Radiografia unei zile de mai”.
Ok. Nu e primul scriitor care face asta. Cristian Meleșteu și-a rescris, propriu-zis, primele cărți, de proză și poezie, și se prezintă altfel. Pe un site, ce prezenta ultimul său roman, „Bisericile cireșilor amare”, este printre primele locuri la vânzări în țară.
Un fapt neașteptat până și de autor. Cert este faptul că are nevoie de un impresar literar. Este un prozator și un poet important. Din păcate, în România, instituția impresarului literar lipsește cu desăvârșire. Doar Mircea Cărtărescu are o… armată de impresari, dovadă și succesul de care se bucură.
Îi dorim lui Cristian Meleșteu nu doar inspirația, ci și un impresar bun. Cum le dorim și celorlalți scriitori piteșteni!
Citește și Vladimir Streinu e dat în judecată, încarcerat fiind
Citește și Desfiinţarea Asociaţiei Filateliştilor Argeş şi Simfonia Lalelelor
0 Comentarii