Pentru că a citit o carte a lui Dinu Pillat, Vladimir Streinu e condamnat la 7 ani de închisoare.
Cum a fost la proces relatează Nicolae Steinhardt, în „Jurnalul fericirii”: „Ne plasează pe rând, cum intrăm: mă pomenisem între Noica și, la dreapta, Vladimir Streinu (…). Cu Vladimir Streinu schimb doar priviri pe furiș și câte un mic zâmbet; ne vom da însă adeseori coate în timpul procesului și vom râde chiar de-a binelea când procurorul, dezlănțuindu-se, va face, împotriva intelectualilor reacționari din boxă, elogiul unui Eminescu, unui Tolstoi, unui «Ghiote». Bieților avocați le vine greu de tot (…). Domnul Bondi, care-l reprezintă pe Vladimir Streinu, își caracterizează clientul ca fiind din totdeauna, din tinerețe, neîncetat, cu neobosită perseverență, un vajnic, un convins, un aprig dușman al comunismului… vreau să spun al legionarismului. Un fel de râs înfundat înfrânge solemnitatea înțepată a ședinței. Streinu, alături de mine, tresare, apoi râde și el” (Steihardt, „Jurnalul fericirii”, pp. 66-67).

Urmează actele de încarcerare, dar şi două documente prin ceea ce anunţau pentru înăsprirea pedepsei deţinutului Vladimir Streinu: în 29.04.1960 şi în 23.05.1960, Biroul de Evidenţă a Penitenciarului Jilava trimite două adrese către Direcţia Generală a Penitenciarelor şi Coloniilor de Muncă, Serviciul Evidenţă. Ele marchează presupusa intenţie a M.A.I. de a-l trimite pe Vladimir Streinu într-o colonie de muncă forţată, intenţie, din fericire, nedefinitivată.
Prin adresa 2602 din 22.04.1960 prin care se constată preocuparea pentru scris, chiar în condiţiile puşcăriei politice; scriitorul îşi cere manuscrisul de la Editura Ştiinţifică pentru care ar fi trebuit să fie autorizată Elena Iordache-Streinu, soţia lui…
Mai mult, este dat în judecată de către Editura Științifică în timp ce se afla închis! Soția sa, Elena Iordache, face cerere: „Tovarășe Comandant, Subsemnata Iordache N. Elena, domiciliată în strada Intrarea Sergent Levarda Ion nr. 2, raionul 23 August, soția lui Iordache Nicolae (Vladimir Streinu), arestat la 12 Sept 1959 și condamnat prin sentința 24 din 1 Martie 1960, dosar 201/160, a Tribunalului Militar al regiunii a II-a, respectuos solicit un vorbitor cu soțul meu, pentru a-mi da lămuriri”.

Raportul din 29 iunie 1961 este urmat de pedeapsa cu carceră: „În ziua de 29 iunie deţinutul Iordache Niculae […] din secţia III a camera 38 a comis următoarele: fiind anunţat împreună cu alţi deţinuţi pentru a merge la magazie să li se dea lenjeria de corp corespunzătoare conform regulamentului, deţinutul sus menţionat, în loc să aibe minus (sic!), aşa cum a spus, a fost găsit cu o cămaşă în plus. Mai mult, deţinutul a răspuns obraznic şi a instigat în rândurile celorlalţi deţinuţi ca să meargă şi ei la magazie, să li se dea, cu toate că nu aveau acceptul. Ţinînd cont că este un deţinut f[oarte] periculos a adus greutăţi şi a mai avut abateri. Propun a fi pedepsit cu 6 (şase) zile [la] izolare. Supraveghetor, J.M. Chira Preda […].”
Ce însemna să ai o camașă în plus! Tu, autor de cărți fudamentale…

Citește și The Mono Jacks cântă la Filarmonica Piteşti în vară

Citește și Bătălia pentru un raft de… cărţi