„Tati, de ce nu au pus toboganele înapoi? De ce e locul de joacă gol?” – mă întreabă fetița mea. Ca tată, aș vrea să-i dau o explicație pertinentă fetiței mele la întrebarea asta dublă, simplă și inocentă. E legată de un loc de joacă aflat pe Calea București, vizavi de Școala 10. Sintagma „loc de joacă” e cam improprie, recunosc. Cum să îi spui loc de joacă unui spațiu acoperit cu tartan și ce are o groapă cu nisip? Până acum mai bine de doi ani, aici erau mai multe tobogane și leagăne. Însă reabilitarea urbană le-a scos din temelii – la propriu! – cu promisiunea, neonorată nici până acum, că vor fi puse la loc. Până una alta, locul de joacă fără tobogane a costat de trei ori mai mult decât cel inițial. Și situația de aici nu e singulară. Peste tot unde controversata și exorbitanta reabilitare urbană a trecut au dispărut toboganele și leagănele.
La începutul acestui an, actualul primar Cornel Ionică promitea într-o conferință de presă – și sunt înregistrări ce atestă acest lucru – că pe locurile de joacă vor fi puse tobogane și leagăne moderne. Au trecut mai bine de șase luni de la promisiuni și… nimic. O dovadă tacită a faptului că, dincolo de faptul că reabilitarea urbană cu bani europeni a adus la Pitești „Mai Mult Beton și Mai Puțin Verde”, aceasta a lăsat și mulți copii din oraș fără locuri de joacă. Cine știe, probabil că primarul Cornel Ionică se gândește că până la urmă copiii nu sunt alegători ori critici influenți. Ba sunt critici  avizați, domnule primar, dincolo de inocența lor juvenilă! Așa cum critici sunt și părinții și rudele lor. Și nu sunt puțini deloc.
Și tot legat de lipsa locurilor de joacă și a lipsei de grijă față de copii – viitorul Piteștiului – poate că domnul primar Ionică se gândește că Piteștiul nu are viitor. Și poate că are dreptate parțial. În ultimii cinci ani, la Pitești, nu a mai venit niciun mare investitor. Au venit în schimb zeci de milioane de pavele peste zeci de hectare de verdeață.
E păcat că primarul Cornel Ionică își uită promisiunile. Și nu face asta numai față de copii, ci și față de pensionari. Și – culmea! – în ceea ce privește pensionarii, e vorba tot de o promisiune legată de jenanta reabilitare urbană pe prea mulți bani. Tot la începutul lui 2016, primarul Cornel Ionică promitea că se vor pune spătare la sutele de bănci fără… spătare (altă idioțenie urbană!) realizate în cadrul proiectului de reabilitare urbană și că municipalitatea va aloca în acest sens vreo 100.000 lei. Și în acest caz sunt înregistrări ale declarației-promisiune făcută într-o conferință de presă. Au trecut luni bune de la această promisiune, și pensionarii din Pitești se chinuie să stea pe niște bănci făcute penibil de superficial doar de dragul de a cheltui niște bani exagerat de mulți de la U.E.
Probabil că pensionarii și copiii sunt ultima grijă a domnului primar. Ce paradox, tocmai pensionarii sunt aceia care i-au votat masiv pe Cornel Ionică și Tudor Pendiuc. Au fost probabil niște voturi masochiste, un soi de autoflagelare electorală născută dintr-o inerție păcătoasă a aplicării ștampilei pe aceleași nume bune doar de promisiuni ori de proiecte inutile și costisitoare în cea mai mare parte.
Denis Grigorescu