Web Analytics
scris miercuri, 01.04.2015

Convorbiri neconvenţionale. Dr. Viorel Pătraşcu: „Pe români nu trebuie să-i baţi la tălpi, ci la fund, în cei şapte ani de-acasă”

# Are țara bătături în tălpi? Răni, cicatrice, cruste, rosături, bășici, „trântituri”,  „păducei“?
– Astea-s fleacuri numai bube de a scrie despre ele în tabloide. Două sunt marile probleme de sănătate ale României în secolul XXI. Grav este că ambele sunt genetice. Adică nu prea sunt șanse de vindecare. Avem ca popor un ADN complicat și greu să fie descifrat pentru a vedea cine suntem și de unde venim. Apoi, a spus-o pe la începutul secolului trecut Petre Carp, un politician conservator:  „România nu duce lipsă de inteligențe, ci de caractere! “
# De unde? Calcă strâmb? O strânge sau îi clefetea încălțămintea în picioare? A fost contaminată?
– Contaminarea cu tot ce poate fi mai rău într-o ființă umană s-a produs în comunism. Au murit în închisoriile groazei politicieni remarcabili, mari intelectuali, latifundari, generali de armată, preoți și industriași. Au fost înlocuiți de semidocți, oportuniști, obedienți și politruci care, prin tot ce au făcut, au schimonosit cumplit această țară. Rezultatele se văd și astăzi.
# Dar bubele de pe față, de pe obraji, de pe bărbie, de pe ploape? Cu ce față ne arătăm în lume? Limpede, zâmbitoare, luminată, sau posomorâtă, boțită, buburoasă, schimonosită, urâțită? Cum este văzută? Ce zice despre ea lumea?
– Străinii care ne-au vizitat în ultimul deceniu și au avut șansa de a nu muri mușcați de haitele de câini maidanezi și care s-au crucit la infrastructura rutieră de coșmar au remarcat același lucru: românii sunt modest îmbrăcați, n-au pic de simț civic, se închină mecanic ori de câte ori trec prin dreptul unei biserici, sunt triști, îngândurați și parcă hăituiți de cineva.
# Domnule doctor v-ați început stagiatura la țară, într-un sat din fundătură. Azi trăiți într-un mare oraș, dar vă vin țărani la cabinet din întregul județ… S-a schimbat viața țăranului român în profunzimea ei? În starea de sănătate, în igienă, în alimentație, în mentalităţi?
– În Moldova și Muntenia țăranii români nu s-au schimbat în profunzimea lor. Pentru ei vremea parcă a venit și a trecut degeaba. Sunt săraci. Bolnavi, neinformați, mințiți și duși cu zăhărelul, iar gospodăriile în care trăiesc par a fi într-un Ev Mediu târziu.
# Călătoriți mult prin lume, aveți termen de comparație, am prins din urmă țările civilizate?  Ce ne mai trebuie?
– Ne-ar trebui un veac spre a prinde din urmă țările civilizate (dacă ele ar rămâne în stadiul actual). Dar nu un veac de singurătate, de ifose, scoțoșenie și stupizenia de a crede că nu-i nimeni ca noi și că suntem buricul pământului.
# Ca medic, ca scriitor, ca cetățean, ca om, vă afectează această nenorocire – că nu-i pot spune altfel?
– Sigur că mă afectează, dar îmi asum destinul de român. Am călătorit și călătoresc mult, dar niciodată nu m-a bântuit gândul exilului, chiar și atunci când am avut motive sâ spun că m-am săturat de România. Lucrurile nu se vor schimba curând nici dacă ar apărea un alt Vlad Țepeș providențial, nici dacă țărișoara ar fi condusă de vreun înalt prelat.
# Este leac? Și care?
– Pe termen mediu și lung la noi pot ameliora situația actuală două leacuri: legile să fie legi pentru toți și DNA să facă în continuare curățenie.
# Credeți că ne vom vindeca?
– Nu mă hazardez să răspund cu da sau nu. Că nu-s nici Mama Omida, nici Monica Tatoiu.
# Cine bate, domnule doctor, țara la tălpi?
– Pe români nu trebuie să-i bați la tălpi, ci la fund, în cei șapte ani de-acasă.
# Și pentru că ne aflăm la sfârșitul acestui dialog, vă întreb neconvențional, cu cine avem onoarea? Legitimația!
– Păi, să vi le prezint în ordinea în care le-am dobândit: Viorel Pătrașcu, medic dermatolog. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru al Uniunii Medicilor Scriitori și Publiciști din România, membru al Uniunii Mondiale a Medicilor Scriitori și membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.

Convorbiri neconvenţionale.  Dr. Viorel Pătraşcu:  „Pe români nu trebuie să-i baţi la tălpi, ci la fund,  în cei şapte ani de-acasă”

(Prof. Marin Ioniţă)

Distribuie!

0 Comentarii