Cum însuşi avea să scrie în lucrarea  „Memoriile mele”, C.D.Aricescu s-a născut pe 18 martie 1823 la Câmpulung Muscel, tatăl său fiind grămăticul Dimitrie Aricescu, descendent al unei familii de moşneni, iar mama sa, Elena, fiica unui comerciant din Câmpulung. Înainte de a împlini şapte ani a fost înscris la Şcoala Naţională din Câmpulung, pentru a învăţa limba greacă care încă îşi mai păstra privilegiul printre negustori. Odată cu venirea la conducerea şcolii a învăţătorului Dumitru Jianu, vor fi intensificate cursurile de limbă română, acesta insuflându-le elevilor săi patriotism, drept pentru care a fost numit prefect al judeţului Muscel de către guvernul revoluţionar provizoriu de la 1848.

Între anii 1838-1844 a fost trimis la Colegiul Sfântul Sava din Bucureşti, unde a studiat cu Petrache Poenaru, profesor la franceză avându-l pe Costache Aristia (traducătorul lui Homer în româneşte), Aricescu făcându-se remarcat la ştiinţele umaniste (retorică, franceză şi latină).
Din lipsa sprijinului financiar nu-şi continuă studiile în străinătate, iar pentru a se întreţine se angajează pentru o scurtă perioadă de timp ca inginer, în 1845 participând la construirea şoselei Ploieşti- Buzău.
Se reîntoarce acasă şi debutează în Curierul Românesc, nr.2 din 1846, condus de Eliade Rădulescu, cu versificaţia Adio la Colegiul de la Sfântul Sava, dedicată corpului profesoral al şcolii. În iarna anului 1846 improvizează spectacole de teatru, iar în 1847 ocupă funcţia de copist la Finanţe.
Împreună cu fratele său susţine ideologic revoluţia izbugnită un an mai târziu prin arborarea tricolorului în foişorul casei sale şi prin conceperea planului de propagandă revoluționară, împreună cu Alexandru și Ștefan Golescu, Nicolae Bălcescu, urmare e demis din funcţia deţinută şi trimis la Snagov. Se întoarce acasă unde obţine funcţia de avocat public la Muscel, însă după apariţia versificaţiei Blestemul României contra apăsătorilor ei, a fost arestat, judecat şi exilat la Snagov din 26 ianuarie până în 6 decembrie 1850.
Ales în 1857 ca secretar al comitetului din Câmpulung, a fost numit să pregătescă, sub conducerea Comitetului Central al Unirii din Bucureşti, alegerile pentru Divanul ad-hoc al Ţării Româneşti. Este ales deputat al oraşului Câmpulung şi ia parte la lucrările Divanului ca secretar al Adunării preparatorii.

Relația negativă cu Kogălniceanu i-a influențat negativ poziția

Între 1859-1863 desfăşoară o bogată activitate ziaristică, administrând gazeta Românul şi colaborând cu mai multe publicaţii progresiste (Reforma, Naţionalul), în care atacă despotismul. Din 1863 este administratorul gazetei Buciumul, unde publică împotriva regimului instituit de Alexandru Ioan Cuza, articolele sale trimiţându-l forţat pentru şase luni la Văcăreşti. Dezamăgit, se retrage la Câmpulung unde este ales deputat în 1867, ulterior devenind directorul Arhivelor Statului, unde va rămâne aproape un an. Relaţia tensionată cu Mihail Kogălniceanu îi va influenţa negativ poziţia, fiind destituit de către ministrul Instrucţiunii publice, Gheorghe Mîrzescu, iar după plecarea lui Kogălniceanu din guvern este numit director al Domeniilor Statului, de unde va demisiona pentru a fi repus în funcţie la Arhive.
Până în anul 1876 desfăşoară o intensă activitate de pionerat în domeniul organizării arhivelor, dar este înlocuit cu Bogdan Petriceicu Haşdeu şi numit, pentru scurt timp, director al Tipografiei Statului.
În 1877 este revizor şcolar pentru judeţele Ilfov şi Vlaşca, iar în 1879 ocupă aceeaşi funcţie doar pentru Bucureşti. Din 1884 a condus internatul Liceului Matei Basarab, unde a  locuit până la moarte , în 18 februarie 1886. A fost înmormântat la Câmpulung.

Sub influenţa marilor iluminişti europeni: Jean Jacques Rousseau, Jean Paul Marat, Augustin Thiery, Aricescu va dezvolta o gândire social radicală ce se reflectă în opera sa istorică din care amintim urmatoarele titluri deținute de Biblioteca Județeană ”Dinicu Golescu”: # Istoria Câmpulungului, 2 volume – 1855, 1856; # Şoimul Carpaţilor. Poesii istorice – 1860; # Chestiunea proprietăţii desbătută de proprietari şi plugari la 1848, broşură – 1861; # Capii revoluţiunii române de la 1848, judecaţi de propriile lor acte – 1865; # Istoria revoluţiunii române de la 1821 – 1874;
Exemplarele de mai sus au putut fi vizionate în  cadrul expoziţiei Generaţia paşoptistă în memoria neamului românesc, dedicată Zilei Imnului Naţional al României, organizată în secția Colecții Speciale, în perioada 28 iulie- 1 august 2014.
MAGDALENA ROŞOIU