Cunoscuta companie de cablaje auto din Pitești a angajat peste 20 de refugiați și ne-a cerut numărul ei de telefon, ca să îi ajute cu traducerea
A doua ofertă a venit din partea piteșteanului Dan Titică. Acesta adăpostește 4 refugiați, trei femei și un copil, și a angajat-o pe Vlada, o dată pe săptămână, să-i învețe română
”Vedeți, noi am avut o percepție a Ucrainei mai ciudată, cu mafioți (…). Dar acum am descoperit că, de fapt, peste tot oamenii sunt buni și de treabă”, ne-a spus dl Dan Titică
La o săptămână de când începuse măcelul în Ucraina, scriam despre Vlada, studenta care a fost de acord să-și spună, în redacția Jurnalului de Argeș, drama de refugiat. Era proaspăt sosită la Pitești, împreună cu mama și cele două surori. Spunea atunci că se gândește doar la tatăl ei, pompier salvator, la bunici și la pisica ei, toți rămași în localitatea Ismail din regiunea Odesa.
”Nu există granițe, dacă oamenii se implică”, exact asta demonstrează povestea ucrainenilor care s-au integrat și care și-au găsit un loc de muncă în România, în Pitești, în cazul de față. La mai bine de o lună de la fuga disperată în România, gândul Vladei e tot la ce a lăsat în urmă, însă aici, la Pitești, i s-au deschis o ușă și o poartă de salvare. După ce Jurnalul de Argeș a făcut cunoscută povestea ei, am primit telefoane de la piteșteni dornici în a-i oferi Vladei un loc de muncă. Coincidență sau nu, în același timp, Vlada îmi scria că ar vrea să-și găsească un job part-time.
Meditator pentru un grup de 4 refugiați cazați în casa unui piteștean
Am fost contactați mai întâi de domnul Dan Titică, un piteștean care a cazat în locuința sa 4 ucraineni, trei femei și un copil de 11 ani. Acesta ne-a rugat să-i facem legătura cu Vlada pentru a-i oferi un post de meditator pentru grupul de refugiați, având în vedere că Vlada știe limba română. Și asta pentru că ea provine dintr-o zonă – Ismail – din regiunea Odesa, care a făcut parte din Basarabia în secolul trecut. Una dintre femeile refugiate și cazate în casa domnului Dan Titică lucrează ca menajeră, iar copilul ei merge la o școală din Pitești.
Așadar, de aproximativ trei săptămâni, Vlada îi ajută pe cei patru ucraineni. E meditator pentru ei o dată pe săptămână: ”N-am nimic de reproșat cu ceea ce fac la domnul Dan. Îmi plac refugiații, iar domnul Dan este foarte ok, foarte înțelegător și omenos. Chiar n-am ce să adaug. Sunt foarte mulțumită că am nimerit la el”.
Dan Titică: „Vă mulțumesc că m-ați pus în contact cu ea și că am remarcat-o în urma articolului dvs”
L-am apelat și pe dl Dan Titică, cel care le-a întins o mână de ajutor Vladei și celor patru conaționali ai ei.
”Vlada este foarte atentă cu ucrainenii pe care-i meditează la mine. V-am spus la un moment dat că cel mic (copilul uneia dintre cele trei refugiate, n.red.) merge la școală și chiar de acolo mi s-a spus dacă pot să-l ajut cu o meditație, ceva, pentru că legislația din România i-a primit pe copii la școală doar ca auditori. Adică doar ascultă cursurile, nu intervin la clasă și nici nu li se pun note.
Citește și 1.774 de ucraineni s-au angajat în România de la începutul războiului
Vlada adună timp de o săptămână tot ce au învățat ei, de la oamenii cu care au intrat în contact, le repune în context și îi face să înțeleagă gramatica noastră. Iar data viitoare aprofundează sau vine cu ceva nou.
Este o fată foarte, foarte ok și sunt foarte mulțumit de ea. Tocmai de asta vreau să vă mulțumesc foarte mult că mi-ați făcut legătura cu ea. Am cunoscut-o și pe mama Vladei. E o persoană foarte specială, care și-a crescut copiii foarte bine. Au venit toate (Vlada, cele două surori și mama, n. red.) la mine. Vedeți, noi am avut o percepție a Ucrainei mai ciudată, cu mafioți. Ucraina era un fel de Oltenia a Rusiei, pentru noi, românii. Dar acum am descoperit că, de fapt, peste tot oamenii sunt buni și de treabă. Sunt aceiași oameni care muncesc, plus că Vlada provine dintr-o zonă poate cea mai eterogenă din punct de vedere al naționalităților. Mi-am dat seama că mama ei a încurajat-o foarte mult pe Vlada de-a lungul anilor, pentru că se vede că e o persoană foarte specială. Cu refugiații care sunt cazați la mine, Vlada s-a înțeles fără niciun fel de problemă. Îi meditează o dată pe săptămână, sâmbăta. Ea, ca persoană, este foarte responsabilă. Cred că moștenește ceva și de la mamă, care este cadru didactic.
Am observat că Vlada are o curiozitate din asta de jurnalist, plus că știe să facă niște conexiuni pe care alți tineri, la vârsta de 17 ani, nu le fac nici dacă le desenezi pe tablă. Pe mine m-a uimit în mod plăcut Vlada. Eu vă mulțumesc încă o dată că m-ați pus în contact cu ea și că am remarcat-o în urma articolului dvs. din Jurnalul de Argeș. Și mă bucur că am putut să o ajutăm cumva”, ne-a spus Dan Titică, piteșteanul care i-a oferit Vladei un post de meditator.
Citește și Sârboaica moartă în accidentul de la Leoni era gravidă în trei luni
Vlada a fost angajată și ca translator la firma Leoni
A doua solicitare de angajare a venit din partea cunoscutei companii de cablaje auto Leoni. Și cei de la Leoni au aflat de Vlada tot din reportajul din Jurnalul de Argeș și ne-au căutat la redacție, rugându-ne să-i punem în legătură, pentru că au un job de translator pentru ea. Astfel că, pe 4 aprilie, Vlada a fost angajată part-time ca translator la Leoni Pitești. La începutul lunii aprilie, compania de cablaje a angajat peste 20 de refugiați din Ucraina la fabrica din Pitești și pentru că majoritatea nu vorbesc româna, Vlada este cea care le traduce.
”Îmi place mult ce fac la Leoni. Dar, să-ți spun sincer, știind pe de altă parte ce atac pregătesc rușii în regiunea mea, nu pot să fiu bucuroasă. Stau tot timpul cu gândul la ai mei. Colectivul de la Leoni e foarte ok, oamenii sunt foarte înțelegători. Foarte tare îmi place să traduc. Mi-am dat seama că îmi place să lucrez în sfera asta, doar că e și foarte obositor când traduci prin vorbă. Toți ucrainenii care au venit nu știu română, iar azi (duminică, 10 aprilie – n.red.) am tradus pentru un grup de ucrainence venite cu copii. Ele o să lucreze tot ca mine, la Leoni, iar copiii vor merge la școală. Femeile sunt mulțumite de ce li se oferă. În rest, eu traduc documentația, instrucțiunile de serviciu și, când este cazul, strict pentru refugiați. Mă descurc și îmi place ceea ce fac”, ne-a spus Vlada.
„Nu mai știu ce e acasă. Nu le dă voie să mai vorbească despre război”
Am întrebat-o pe Vlada ce mai fac ai ei și care e situația din Ucraina. ”Dacă aș știi și eu, ți-aș spune”, a fost răspunsul pe care l-am primit. Din câte spune Vlada, tatăl ei a semnat un ordin prin care e obligat să nu povestească nimic despre război. De aceea, în discuțiile telefonice pe care Vlada le are cu tatăl ei, nu se discută nimic despre ce se întâmplă în țara lor. De Paște, Vlada, surorile și mama vor merge acasă, urmând ca apoi ea să se întoarcă la job, la Pitești.
”Pe 22 aprilie o să plecăm acasă. Vom sta o săptămână atunci, de Paște. După, mă întorc la lucru. Să ştii că, atunci când vorbesc despre acasă și despre ai mei, încă plâng instant. Dacă aș știi ce mai e pe acolo, ţi-aș spune. Acum statul ucrainean a dat un regulament în care scrie că nu poți să mai oferi informații despre ce se întâmplă în țară. Nu le mai dă voie să vorbeasă despre război. Tatăl meu a semnat pentru asta și de aceea nu știu nimic. Oricum, lăsând la o parte asta, îmi place mult ce mi s-a întâmplat aici, la voi. E super tot și vă mulțumesc!”, a încheiat Vlada.
Citește și Ce însemnă condamnarea lui Inquieto pentru cei care i-au dat italianului avansuri pentru locuințe
Citește și Inquieto – condamnat în Italia la 16 ani de închisoare
0 Comentarii