Mașina românească de teren, ARO, era al patrulea vehicul de teren din lume ca performanță. Prețul nu foarte mare al autoturismului de teren a făcut ca fabrica românească de la Câmpulung Muscel să prospere în perioada comunistă.
„Cea mai mare victorie a mașinii de teren românești a fost intrarea pe piața americană”
„Cea mai mare victorie a mașinii de teren românești a fost intrarea pe piața americană. Dacă ați fi văzut Aro 24 circulând pe șoselele din Statele Unite, unde toată lumea, când se oprea, venea să întrebe de unde provine această mașină, ați fi avut o mare satisfacție”, spune Mărţişor Ciobanu, fost director al Uzinei Aro. Mașina ARO era râvnită pentru că putea urca pe orice teren accidentat. Ajungea în vârf de deal și trecea peste orice dună de nisip. Pentru americani era și ieftină. Povestea uzinei începea la puțină vreme după retragerea sovieticilor din țară. Nici măcar cei care au gândit construcția colosului industrial nu și-au imaginat faima ce avea să o cunoască brandul ARO. Mașina a fost exportată în peste 100 de țări.
Cererea era atât de mare la export, încât uneori autoturismele se vindeau chiar și fără roată de rezervă. ”Îmi lua și neterminată mașina din uzină”, declara Ciobanu. Câte 2.000 de mașini mergeau în fiecare an în Polonia, în Germania Democrată și în Cehoslovacia, iar 50.000 de mii de ”jeep-uri românești” au ajuns în China din 1975 până la Revoluție. ”La vânătoare se folosea, că urca cele mai înalte terenuri, de asta îi zicea la mașină Zimbrul Carpaților, că urca foarte mult pe terenurile înalte”, afirma Aurel Butoi, fost muncitor Aro.
Studentul Andrei Rotaru, la mitingul de la Reșița
Cu 20 de ani în urmă, pe când era preşedintele Ligii Studenţilor din UEMR, reşiţeanul Andrei Rotaru era săltat de jandarmi în timpul unui miting şi băgat în duba Poliţiei, apoi, lui Andrei Rotaru i-a ieşit în cale maşina, numită şi ”Regina nopţii”.
Şi… s-a lăsat cucerit, cumpărând-o! Pe vremea când Universitatea ”Eftimie Murgu“ Reşiţa avea mii de studenţi, Andrei Rotaru era preşedintele Ligii Studenţilor din UEMR şi chiar, timp de un an, preşedintele Alianţei Naţionale a Organizaţiilor Studenţeşti din România (ANOSR). ”În perioada aceea, Resița suporta cu stoicism renumitele privatizări postdecembriste. Vorbim deja de anii 2000, când marea majoritate a studenților reşiţeni proveneau din familii muncitorești şi erau sătui de viaţa grea a familiilor lor, de insecuritatea viitorului şi sărăcia prelungită“, îşi aduce aminte Andrei Rotaru, pentru expressdebanat.ro. Liga Studenţilor din UEMR juca pe atunci un rol activ în viaţa cetăţii. Andrei Rotaru povesteşte cum a fost nevoit să facă cunoştinţă cu duba Poliţiei, pe atunci celebra ”Regina nopţii”.
”La unul din mitingurile de solidaritate organizate de Cartel Alfa, Marian Apostol a cerut și studenților să se alăture. Am venit în Piață atunci vreo 800 de studenţi. Când am ajuns, oamenii au început să aplaude. Eram mândri, am luat cuvântul. Simțeam cu adevărat că nu-i putem lăsa pe alții să ne distrugă viața, locurile de muncă, orașul. A fost o experiență unică de solidaritate! Spre seară, lumea nu a plecat, se tot scanda. Nici noi, studenţii, nu am plecat, ba, dimpotrivă, au mai venit şi alţii. Jandarmeria ne anunțase că, dacă mergem în Piaţă, ne va amenda pe motiv că Liga Studenţilor nu scosese autorizaţie să participe. Marian Apostol a spus să scoatem studenţii orice s-ar întâmpla, el şi Cartel Alfa vor plăti amenda. Dintr-o dată, am văzut îndreptându-se spre noi, grupul de studenţi, nucleul, un cordon de jandarmi care strigau să se facă loc că i s-a făcut rău cuiva şi trebuie scos din mulţime. Era, de fapt, intervenţia «Aspiratorului»! Practic, ne-au ridicat fără să ne dăm seama prea bine ce se întâmplă cu noi şi fără ca cineva să poată reacţiona ca atare. Oricum era gălăgie, se striga, era noapte”, povesteşte Rotaru. Jandarmii primiseră ordin pe linie politică să descurajeze participarea studenţilor la mitingul organizat de principalele sindicate din Reşiţa. I-au săltat atunci pe trei dintre liderii studenţilor protestatari: Andrei Rotaru, Florin Negru şi Ciprian Cristun.
A cumpărat „Regina nopții”, mașina cu care a fost „săltat” în urmă cu 20 de ani
„Ne-au urcat pe toţi trei în dubă. Am fost plimbaţi cu cătuşe pe mâini în duba aceea, pe care nici prin cap nu-mi trecea că o voi cumpăra peste ani. Mergeau intenţionat cu viteză în curbe, astfel încât să ne izbim noi trei unii de alţii şi să ne băgăm minţile în cap! După scurta promenadă, am fost duşi la «Castelul Poliţiei» şi lăsaţi într-o sală ca să aşteptăm până dimineaţa să vină cineva să ne ia o declaraţie. Între timp, vă spun sincer, ni se cam făcuse frică. Dar nu pentru ce ar putea să se întâmple, ci pentru că părinţii noştri nu ştiau nimic despre noi. Era deja spre miezul nopţii. După vreo alte 3 ore, nişte gardieni au venit să aducă un beţivan. I-am implorat să îl anunţe pe Dan Sârbu, comandantul lor, că «Andrei şi Florin au probleme şi să vină să ne ajute». A apărut şi ne-a scos de acolo pe propria lui răspunedere, cu promisiunea că vom reveni dimineaţa să dăm declaraţie şi să semnăm procesul-verbal. Jandarmeria nu ne-a mai amendat, dar ne-au pus să promitem că nu se va mai întâmpla!”, mai spune Rotaru.
Apoi, soarta l-a făcut pe Andrei Rotaru să vadă un ARO cu inscripţia Poliţiei. Maşina s-a dovedit a fi tocmai ”Regina nopţii“ cu care petrecuse clipe de neuitat în urmă cu 20 de ani! A aflat că aceasta mai fusese ”măritată“ de vreo două ori, iar acum era din nou disponibilă şi neprihănită. Când a aflat cât costă, n-a stat deloc pe gânduri: a scos rapid cei 2.500 de lei, cât i s-a cerut. A luat-o dintr-o ambiţie copilărească?
”Numiţi-o cum vreţi, dar cert e un fapt: sunt reprezentant regional Retro Mobil Club România, filiala Caraș-Severin, din simplă pasiune pentru maşinile vechi şi fără a avea vreun beneficiu financiar”, ne-a dezvăluit inginerul Andrei Rotaru.
Sursa: www.aro4x4.ro
Citește și Singurul român care produce o machetă ARO. A copiat detaliile la milimetru după o maşină reală
Citește și Semnal editorial. „Dramaturgia absurdului în concepţia lui Eugen Ionescu”
0 Comentarii