A apărut recent, la Editura Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, volumul critic „Dramaturgia absurdului în concepția lui Eugen Ionescu”, de Adriana Lazăr, cadru universitar din Pitești, cea care calcă hotărât pe urmele tatălui său, criticul și istoricul literar Nicolae Oprea, fost universitar și conducător de doctorate.
În acest studiu aplicat, autoarea a urmărit să demonstreze în ce măsură reprezentanții dramaturgiei absurdului – în special Eugen Ionescu/Eugene Ionesco – depășesc construcțiile dramatice convenționale și normative, evidențiind că normele literare și lingvistice reprezintă pentru ei simple forme goale, incapabile să susțină o structură coerentă și logică a discursului dramatic.
Punând în evidență rolul inovator al lui Ionescu – după stabilirea la Paris – în dramaturgia europeană contemporană, volumul explorează în special modul în care acesta deconstruiește discursul dramatic prin structurile dramatice, personajele și limbajul pe care le folosește.
Cartea se adresează îndeosebi specialiștilor, oamenilor de cultură care au habar de piesele lui Eugen Ionescu și care mai știu câteva ceva despre dramaturgia sa.
Volumul încă nu a fost lansat, dar, așa cum este bine scris, cu rigoare și erudiție, este o contribuție obligatorie pentru viitori cercetători ai operei ionesciene. Și, esențial, te face să-l înțelegi mai bine pe părintele absurdului.
Citește și Expoziţie de fotografie la Primăria Curtea de Argeş
Citește și Singurul român care produce o machetă ARO. A copiat detaliile la milimetru după o maşină reală
0 Comentarii