# Un nou document incendiar cu nume de cod „Zamfir”. Documente tot mai șocante încep să se arate, punând la îndoială teza necolaborării arhiepiscopului Argeșului și Muscelului, ÎPS Calinic, cu Securitatea. Un subiect pe cât de delicat, pe atât de controversat, în condițiile în care, după cum se știe, CNSAS l-a acuzat oficial pe înaltul prelat de colaborare, verdict infirmat însă ulterior la procesul generat pe această temă. „Case closed”, cum ar spune fostul șef al Poliției Neamț, Aurelian Șoric, numai că, după cum evoluează datele din ultima vreme, cazul nu pare deloc închis. Ba dimpotrivă, se complică tot mai tare dacă avem în vedere documentele absolut uluitoare din dosarul de informator întocmit de CNSAS lui Calinic, care au început să iasă la iveală. Chiar în urmă cu două săptămâni, v-am prezentat în premieră fișa personală de informator pe care Securitatea i-a întocmit-o actualului arhiepiscop încă din 1976, pe vremea când acesta era abia la începutul vieții monahale. Un document de-a dreptul teribil prin dezvăluirile cuprinse, în care se vorbește cât se poate de limpede de recrutarea lui Calinic ca informator și de intrarea acestuia în acest rol, prin semnarea mai multor note informative, sub numele conspirativ de „Zamfir”. Jurnalul de Argeș continuă însă premierele absolute pe acestă temă, prezentând în cele ce urmează un alt document din arhiva Securității: prima notă informativă pe care ÎPS Calinic, alias Zamfir, a dat-o în fața ofițerului de Securitate, exact „cu mânuța lui”, cum spunea odinioară Virgil Măgureanu. Ia să vedem, nu înainte să ne și închinăm!
Ca și fișa personală de informator publicată anterior, nota informativă purtând „binecuvântarea” lui… Zamfir, pe care o vom prezenta în cele ce urmează, este tot un document oficial din dosarul de colaborare întocmit de CNSAS lui Calinic, cu suficiente elemente care îi probează autenticitatea. Și care nu face nimic altceva decât să vină să se îmbine, precum piulița pe șurubul potrivit, la datele menționate în fișa de informator. Pentru cei dintre dvs care nu cunosc ce cuprindea aceasta din urmă, iată cel mai important și șocant pasaj, în care se spune pentru prima dată cu subiect și predicat că ÎPS Calinic a fost recrutat de Securitate „în condiții corespunzătoare”, având astfel șansa să se afirme printr-o colaborare loială și eficientă, adică prin semnarea de note informative sub numele conspirativ Zamfir: „Odată cu închiderea dosarului de urmărire informativă s-a aprobat și recrutarea lui ARGATU CONSTANTIN-CALINIC. Acțiunea a avut loc la 26 februarie 1976, aceasta desfășurându-se în condiții corespunzătoare. (…) Din discuțiile purtate a rezultat că nu este predominat de fanatism religios, că are vederi realiste și că educat și influențat, poate fi apropiat și atras la o colaborare loială și eficientă. Recrutarea a fost efectuată pe bază de angajament scris. Până în prezent informatorul a furnizat 3 note semnate cu numele conspirativ „ZAMFIR” și care se referă la elemente aflate în atenția organelor noastre. Întâlnirile cu informatorul au loc în BUCUREȘTI (subl. D.I.), unde acesta se deplasează periodic, pentru rezolvarea unor probleme de ordin administrativ al mănăstirii CERNICA.”
Turnătorie, dulce melodie…
Vasăzică, asta spune fișa personală de informator întocmită de Securitate lui Calinic. Că acesta a fost recrutat încă din februarie 1976, pe când era tânăr și harnic viețuitor la mănăstirea Cernica, acțiune desfășurată în condiții corespunzătoare. Și că, în caz că va fi educat și influențat corespunzător, are toate șansele să dea satisfacție deplină Securității, printr-o colaborare loială și eficientă. Adică prin vestitele turnătorii sub formă de note informative semnate cu nume de cod, în care tovarășul Zamfir să facă „spovedanii” de interes despre preoții și călugării cu care avea contact, botezați în limbaj ofițeresc ca „elemente aflate în atenția organelor noastre”. Așadar, toarnă, vere, toarnă și bagă la apă! Că n-am găsit altă rimă, vorba genialului Toma Caragiu. Iată în continuare cum arată și una din notele informative semnate de ÎPS Zamfir, cu mențiunea că am împărțit documentul în două părți, pentru a putea fi parcurs mai ușor și a avea totodată posibilitatea de a adăuga și câteva comentarii pe marginea celor relatate:
Primește Mr. Iliescu Ilie
Sursa „Zamfir”
loc de muncă
3863/204/13.04.1976
Copie
CNSAS 07 AUG 2008
Direcția Arhivă Centrală
Vă informez că, conform sarcinilor indicate m-am deplasat în mănăstirea Căldărușani unde printre alte probleme am purtat unele discuții cu preoții Maxim Mereanu și Adrian Făgețeanu. Am fost întâmpinat de Maxim Mereanu care mi-a spus că-i greu la Căldărușani și are multe probleme de rezolvat și nu știe cum va rezolva acest lucru întrucât nu are cu cine să lucreze. Mi-a spus că au fost călugări printre care și Haralambie Morărescu care au vrut să părăsească mănăstirea dar a intervenit la forurile în drept pentru a nu-i aproba acest lucru fiind un element tânăr cu care poate să rezolve probleme administrative. De asemeni mi-a vorbit despre Adrian Făgețeanu, cum că acesta s-a întors în mănăstire și că nu mai dorește să se mute la mănăstirea Dealu.
Multe elemente de interes se pot remarca în acest prim pasaj. Chiar începutul este fulminant, în care ÎPS Calinic raportează, aidoma unui ofițer, că s-a conformat „sarcinilor indicate” și s-a deplasat la mănăstirea Căldărușani, în scop de iscodire. Iar apoi cu finalizare prin raportare scrisă către ofițerul de legătură, maior Ilie Iliescu, menționat și el chiar la începutul textului. Judecând prin comparație cu alte documente, scrisul este evident al lui Calinic, la fel cum personajele nominalizate în nota informativă sunt cât se poate de reale și aflate într-o concordanță la fel de reală cu perioada din care datează documentul. Maxim Mereanu era stareț la Căldărușani în 1976, exact cum și ceilalți slujitori, Adrian Făgețeanu și Haralambie Morărescu, erau acolo în acea vreme. La fel cum mr. Iliescu era cât se poate de ofițer la Securitatea din Ilfov. Să trecem însă și la al doilea pasaj, păstrând alte comentarii pentru final:
Toarnă, „frate”, toarnă și bagă la apă!
Într-o discuție avută în mănăstirea Cernica cu arhim. Benedict Ghiuș mi-a relatat că Maxim Mereanu se confundă cu o rozătoare și că acesta a consimțit să meargă la Căldărușani având drept scop obținerea unui post mai mare. În aceeași zi în Căldărușani am stat de vorbă cu călugărul Adrian Făgețeanu care mi-a spus că se simte mai bine după operație și nu mai are în intenție să se mute la mănăstirea Dealu, sperând că se va înțelege cu starețul Maxim Mereanu.
Nu a făcut nici un fel de discuții negative la adresa politicii statului iar întâlnirea s-a încheiat cu o explicație despre evenimentele care au avut loc la Ciorogârla și în legătură cu care a spus că el nu are nici o vină, că a făcut tot ce i-a stat în putință pentru împăcarea lucrurilor, iar în final s-a pomenit mutat din ordin superior la Căldărușani.
13.04.1976 ss „Zamfir”
Calinic îi turna în special pe călugării din gruparea ”Rugul Aprins”
Se observă în această parte cum actualul arhiepiscop Calinic, rebotezat atunci de securiști Zamfir, dă în vileag discuțiile purtate cu celebrul arhimandrit Benedict Ghiuș, în care acesta i se plângea de starețul Maxim Mereanu de la Căldărușani, că a alergat după un post mai mare când s-a dus la Căldărușani, comparându-l cu o „rozătoare”. Privind nota informativă în ansamblul ei, poate părea că nu conține elemente prea spectaculoase de delațiune. În realitate, lucrurile nu stau deloc așa. Din mai multe motive. În primul rând, analizând scriptic documentul, este oripilant să vezi cum un slujitor al Bisericii, care făcuse pactul scris cu diavolul securistic, se ducea la mănăstiri cu „sarcina indicată” de a iscodi alte fețe bisericești și a raporta apoi în scris discuțiile purtate cu acestea. Chiar și atât, și totul este absolut incompatibil cu menirea și valorile duhovnicești purtate de Calinic. Dar lucrurile se agravează și mai mult, atunci când constați că, în ce-i privește pe părinții Benedict Ghiuș și Adrian Făgețeanu, avem de-a face cu două figuri duhovnicești de-a dreptul emblematice, plecate însă, din păcate, în „Țara de dincolo de Veac”, așa cum spune chiar Calinic despre cei trecuți în neființă. Prigonit de comuniști ca având trecut legionar și făcând parte din celebrul lot „Rugul Aprins”, arhimandritul Benedict Ghiuș a suferit anchetele draconice ale Securității, iar apoi s-a văzut condamnat la 18 ani muncă silnică, pedeapsă executată la Jilava, Aiud și Ostrov, plus 10 ani de degradare civică. La rândul său, tot pentru apartenență la mișcarea legionară și participare la grupul „Rugul Aprins”, și Adrian Făgețeanu a avut parte de represalii comuniste, fiind condamnat la 20 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică şi 20 ani detenţie grea pentru „crima de activitate intensă contra clasei muncitoare şi mişcării revoluţionare”. Ambii au devenit ulterior, prin suferința și dragostea lor pentru credință, adevărate simboluri ale ortodoxiei românești. Te cutremuri deci să vezi că ÎPS Calinic, pe atunci devenit informatorul Zamfir, tocmai pe acești oameni îi frecventa, trimis de Securitate să le raporteze discuțiile. Să nu uităm însă că în primul document prezentat de noi, fișa personală de informator a lui Calinic, sunt pomenite acțiuni similare ale acestuia și în ce-l privește pe un alt duhovnic vestit prin sfințenia sa, Arsenie Papacioc, și el trecut între timp la cele veșnice. Condamnat în două rânduri la închisoare, prima dată de regimul Antonescu, pentru activitate legionară, iar a doua oară de comuniști, la 20 de ani de muncă silnică, pentru apartenența la același grup „Rugul Aprins”, Arsenie Papacioc face la rândul său parte din ceea ce unii au numit generația de aur a teologiei românești. Trecând deci în revistă cele menționate în fișa personală de colaborator a lui Calinic și în nota informativă prezentate în premieră absolută, nu poți să nu-ți pui întrebarea tulburătoare dacă nu cumva tocmai pe acești slujitori plini de virtuți duhovnicești avea sarcină expresă actualul arhiepiscop, fratele lor întru credință, să-i monitorizeze și să-i toarne la Securitate. Ne oprim aici cu comentariile (chiar nu-și mai au rostul!), nu înainte însă de a reitera niște precizări pe care le-am făcut și în materialul anterior pe această temă. După cum susţine CNSAS, Calinic a fost recrutat de Inspectoratul Judeţean Ilfov al Ministerului de Interne, pe 26 februarie 1976 (aşa cum se menţionează şi în fişa personală), însă dosarul de recrutare i-ar fi fost distrus la revoluţie. Astfel, potrivit sesizării, concluziile CNSAS se bazează pe documentele din dosarele de urmărire ale altor persoane, pe opt note informative furnizate Inspectoratului Judeţean Ilfov al MI de însuşi Calinic, cu numele conspirativ „Zamfir”, pe un raport şi un proces verbal întocmite de SRI, în anul 1991, cu privire la distrugerea dosarului de informator al arhiepiscopului de Argeş, în decembrie 1989. Dar, cum am spus şi la început, în urma judecării procesului de colaborare a lui Calinic cu Securitatea, în final arhiepiscopul a avut câştig de cauză în faţa CNSAS, primind verdict de necolaborare.
Material realizat de Mihai BĂDESCU
0 Comentarii