Fostul primar din Corbi a ajutat familii nevoiașe și a depus actele pentru înființarea unei firme în Uganda, alături de alt român
Omul de afaceri Virgil Baciu, consilier local în comuna Corbi, a vizitat în perioada 29 aprilie – 6 mai mai multe zone din Uganda și Rwanda. Experiența i-a oferit atât discuții oficiale la Rwanda Development Board și Uganda Investment Authority, explorând oportunitățile de investiții din regiune. Dar a văzut și Africa reală de la sate și din junglă, constrastul dintre infrastructura foarte dezvoltată din Kigali, capitala bine organizată a Rwandei, și condițiile grele de trai de la sate, unde prea puțini au electricitate în case.
Apropierea lui Virgil Baciu de Africa a început în urmă cu mai mulți ani, după ce a cunoscut-o pe internet pe Mihaela Motoc. Românca promova Mănăstirea Corbii de Piatră în online și în prezent este stabilită în Rwanda și ajută comunitățile sărace din mediul rural. De câțiva ani, la zile mari, Virgil Baciu trimite ajutoare financiare pentru copiii nevoiași din Rwanda, implicare care l-a determinat să studieze mai atent continentul african – „o zonă avidă de investitori” și oportunitățile existente acolo. După o perioadă de documentare pe internet și discuții cu reprezentanți locali, a decis să călătorească în Africa cu alt om de afaceri, Andrei Dumitrică, care deja avea discuții avansate cu privire la posibilitatea de investiții în Uganda. De unde au și pornit.
În capitala Kampala, România nu are nici consulat, nici ambasadă. Dl Murungi, un consul onorific al României din partea Ugandei, i-a ajutat să ajungă la Autoritatea de Investiții a Ugandei, instituție care prezintă oportunitățile de afaceri din această țară. Aici li s-a spus că, pentru a fi considerat investitor, sunt trei praguri. „Primul prag este de 250.000 de dolari în trei ani, al doilea prag este de un milion de dolari și al treilea prag este de 10 milioane de dolari. De aici încolo se discută la nivel foarte ridicat. Și la nivelul ăsta, de 250.000, poți să discuți cu ministrul, de exemplu ministrul transportului, al turismului sau al economiei. Chiar noi, dacă mai stăteam câteva zile, puteam să ne întâlnim cu un ministru dintre aceștia”, ne-a povestit Virgil Baciu.
În Uganda este nevoie de firme care se pricep la infrastructura rutieră, rețeaua de canalizare și rețeaua de apă, „unde sunt destul de mult în urmă, undeva la 80% din drumurile din Uganda sunt din pământ”, punctează Baciu. În urma discuțiilor a rămas să primească un master plan, adică un document oficial care să îi arate concret în ce anume se poate investi în această țară, apoi va face un plan de afaceri, pentru că orice investiție trebuie făcută pe baza unei analize serioase, nu doar „de dragul de a investi”.
Elefanți, babuini și maimuțele aurii
Românii au vizitat și câteva atracții turistice. Au fost în savană, în Parcul imens „Queen Elizabeth”, unde i-au întâmpinat elefanți, babuini și o varietate de păsări colorate, dar și în Parcul Lacului Victoria, de asemenea o atracție pentru turiști. „Dacă vă puteți imagina, din punctul meu de vedere, uitându-mă pe hartă, pare poate mai mare decât jumătate din Marea Neagră. Este un lac de o dimensiune uriașă”, povestește Virgil Baciu. Lacul aparține mai multor state, însă undeva la peste 60% din suprafață este a Ugandei. Mai departe, au vizitat, însoțiți de rangeri cu arme, și Parcul Mgahinga, aflat în zona de junglă montană, renumit pentru gorile și peisajele neatinse și unde au văzut celebrele maimuțe aurii. Concluzia lui Virgil Baciu este că aici chiar se pot dezvolta afaceri importante în domeniul turismului. Acesta luase în calcul și o deplasare în Burundi, însă granița dintre Burundi și Rwanda era închisă.
Capitala Rwandei are numai microbuze electrice și caută investitori pentru a extinde transportul
În continuare, argeșenii s-au întâlnit cu reprezentanții Rwanda Development Board, care le-au prezentat situația economică, mult mai avansată decât în Uganda, și le vor trimite planurile lor de dezvoltare la nivel național. De fapt, ei au fost primii investitori veniți din România. „Să știți, capitala Kigali este mai curată și poate chiar mai frumoasă decât Bucureștiul, chiar dacă e mai mică din punct de vedere al suprafeței”, este de părere Virgil Baciu.
Capitala Rwandei are cabluri de internet și fibră optică introduse în pământ, dar cu semnal foarte slab la internet, și autobuze complet electrice. L-a impresionat și infrastructura rutieră din țară, negăsind deloc gunoaie pe drumurile naționale și observând oameni care curățau șanțurile betonate. Rwanda este o țară mult mai mică ca suprafață decât Uganda, dar cu o populație densă de 16 milioane de locuitori. Și această țară caută investitori, dar care să implementeze rețeaua de transport full electric în toată țara sau pe zone, mai fiind nevoie de 150 de autobuze și stații de încărcare pe trasee.
Seara, a urmat o vizită în satele din Rwanda, alături de gazda Mihaela Motoc. Românii au avut parte de o primire foarte călduroasă. Au descoperit comunități autentice și copii plini de energie. Românii au oferit o masă pentru peste 150 de persoane, iar gazdele le-au prezentat dansurile lor tradiționale. Apoi au dus daruri pentru două familii nevoiașe. „La ei mâncarea este problema cea mai mare. Ei trăiesc din produsele lor, pe care le au în curte. Mâncăruri destul de sărace în proteine. Noi am încercat să ajutăm cu lapte, biscuiți, dulciuri, care să le dea un plus de energie. A rămas că o să continuăm cu niște proiecte pe tema aceasta pentru cei din zonele defavorizate”, mai spune argeșeanul.
Citește și Mănăstirea Curtea de Argeş va rămâne închisă în următorii doi ani
Școala costă 4 dolari/lună. Nici sistemul sanitar nu e gratuit. Familiile de la sate trăiesc 12 ore pe întuneric, „ca într-o peșteră”
Condițiile de trai de la sate sunt extrem de dificile: familii mari care locuiesc în locuințe modeste în care sunt ținute și caprele, iar prea puțini dispun de electricitate. Capra este o sursă majoră de venit pentru ei, nu pentru lapte în mod special, ci pentru banii obținuți pe iezi. „Trebuie înțeles contextul din Rwanda și Uganda, pentru că sunt țări aflate la Ecuator. Ziua este cam egală cu noaptea, adică sunt aproximativ 12 ore de zi și 12 ore de noapte. Am fost acolo (în jurul orei 20:30) și era întuneric beznă. În zona rurală nu există iluminat public și nici măcar iluminat în case. Sunt foarte puțini cei care au lumină în casă. Cu lanternele telefoanelor am reușit să intrăm acolo și stăteam și mă gândeam: nu au iluminat, nu mai vorbim de internet, de televizor sau altceva. Nimic. Mă întrebam cum este să stai în căsuța aceea cu două-trei încăperi, construită chiar de Mihaela cu ajutoare de la diverși sponsori. Într-una dintre camere țineau caprele, ca să nu vină cineva să le fure. În alta aveau aruncate diferite lucruri, iar într-o singură cameră dormeau cu toții: unii în pat, alții pe lângă pat. Dar să stai 12 ore pe întuneric, pur și simplu ca într-o peșteră… Ce am mai văzut a fost bucuria și, în același timp, întristarea din ochii lor. Se bucurau pentru ceea ce am făcut și pentru ceea ce le-am dus, dar în același timp am văzut și durerea, mai bine spus suferința, din ochii lor, pentru că până la urmă ei trăiesc într-o suferință”, a subliniat Virgil Baciu.
„Am plecat destul de afectat emoțional. Am făcut o analiză și mi-am spus: „Doamne, cât suntem noi de păcătoși, lumea civilizată, chiar și noi, românii, pentru că nu știm să apreciem și nu realizăm cât de fericiți putem fi și cât de bine suntem în comparație cu alte zone ale lumii. Poate mulți ar trebuie să vadă aceste lucruri pentru că ne aduc cu picioarele pe pământ”, este concluzia lui.
Virgil Baciu a precizat și că niciuna dintre aceste țări nu are învățământ sau sistem de sănătate gratuit. De exemplu, școala în Rwanda pentru un copil costă cam 4 dolari pe lună, în contextul în care o zi de muncă este plătită cu aproximativ un dolar.
Africanii s-au săturat de chinezării și de colonialiști. Vor investitori din România și din Europa de Est
Aproape singurii investitori cu greutate din Uganda și Rwanda sunt chinezii. Africanii nu par însă mulțumiți și i-au arătat lui Virgil Baciu exemple de acoperișuri din China care, după doar câțiva ani, s-au deteriorat și au subliniat că își doresc alternative mai durabile. Chiar le-au spus că și-ar dori mai mulți investitori din România și din Europa de Est, cinstiți, corecți, cu experiență și capital, nu din țările occidentale, nemți, francezi, englezi sau americani, «pentru că ne-au colonizat atâția ani de zile și n-au făcut nimic pentru noi». Argeșeanul le-a arătat filmări cu echipamentele și produsele firmei sale din țară, Valcon Roofs, și reacția lor a fost una pozitivă. Pentru a obține informații mai clare în Uganda e nevoie însă să existe o firmă înregistrată local. Așa că, Virgil Baciu și Andrei Dumitrică au început deja demersurile pentru înființarea unei companii în Uganda. Documentele au fost depuse și se vor întoarce în curând în Africa, pentru că următorul pas este deschiderea contului bancar, procedură care necesită prezența fizică a asociaților pentru semnare și depunerea capitalului. Firma are în codurile CAEN trecute turismul, comerțul, producția, telecomunicațiile, internetul și infrastructura rutieră.
Citește și Exclusiv. Cum arată biserica de la Cerbu la un an de la incendiul din ziua de Crăciun
Foto: Facebook Virgil Baciu
0 Comentarii