D-le manager, în iulie se împlinesc doi ani de când sunteți la conducerea acestui spital, timp în care ați redus la jumătate datoriile unității medicale. Cât însumau aceste datorii?
– Datoria spitalului era, la 27 iulie 2024, când eu am venit, de aproximativ 25 milioane lei. Am redus datorille în acești doi ani cu mai mult de jumătate. Noi suntem undeva, acum, pe la 8 milioane lei. Soluția miraculoasă e atât de simplă… E o soluție pe care ar trebui s-o abordăm și noi în familiile noastre atunci când cheltuielile cresc sau când ajungem la datorii, dar și în orice societate. În ordinea aceasta: creșterea veniturilor și scăderea cheltuielilor. Asta am făcut.
Cum ați procedat, în contextul crizelor în care ne aflăm și al acestei „uzine” în care lucrează 1.700 de oameni, medici, asistenți, personal auxiliar?
– Păi, a făcut-o fiecare șef de secție, conștient că noi trăim din ceea ce producem. Iar veniturile noastre, pe care le realizăm, în general, din contractele cu Casa de Asigurări și programele naționale, au crescut în acești doi ani cu peste 25%. Asta înseamnă mai mulți pacienți, iar codurile (devizul) pacienților – prin care prezentăm Casei în fiecare lună ce am făcut pentru ei – să fie reale. Așa au crescut veniturile. Reducerea cheltuielilor a fost doar de 10%, pentru că, dacă n-ar fi fost o perioadă în care utilitățile s-au scumpit foarte mult (ne costă un milion de lei pe lună!), acum nu mai aveam datorii. Această scădere a fost prin micșorarea numărului de angajați, dar prin efectul natural – s-au pensionat, au mai plecat unii prin transfer, ne-a „ajutat” și situația legislativă, că nu prea putem să facem angajări – și am renegociat aproape fiecare contract cu furnizorii noștri. Am stat de vorbă cu ei, onest, nu am căutat să-i schimb…
Cu câți furnizori lucrează spitalul?
– Sunt câteva sute de furnizori. Spitalul e divers. Pe lângă medicamente, e nevoie de hrană, produse sanitare…
La discuția cu furnizorii contează și persoana Dumbravă?
– Cu modestie o spun că da. Am un nume, am un „know how”, oamenii știu că dacă agreez cu ei niște termene de plată, niște întâlniri, lucrurile alea se întâmplă. Seriozitatea este punctul cheie în business. Cu minciuna poți să mănânci ori prânzul, ori cina. Pe amândouă nu.
Cea mai grea secție este Unitatea de Primiri Urgențe. Zilnic trebuie să facă față la aproximativ 200 de pacienți. Ați rezolvat deficitul de medici la o asemenea „morișcă”?
– Am adus câțiva medici. Mai avem câteva posturi vacante, în mare parte ele s-au ocupat. Ne-ar mai trebui trei medici plini sau rezidenți de ultimul an. Sunt promisiuni că mai vine o colegă nouă, prin transfer de la alt spital. Lucrurile acestea se văd puțin în timpii de așteptare. Pentru că ne confruntăm cu o situație reală legată de educația noastră. Oamenii vin la UPU pentru orice. Iar timpii de așteptare sunt legați nu numai de UPU, ci și de alte secții, cum ar fi, de exemplu, radiologia, imagistica… În primul rând contează educația. Nu trebuie să mă duc pentru orice la UPU, dacă nu sunt „urgență”. Cu gândul că, acolo, în trei-patru ore mi-am făcut toate analizele, mi-am făcut și CT-ul, ca un „check in” anual… Așa nu rezolvăm nimic.
Citește și Spitalul Județean Argeș, apreciat de ambasadorul Sloveniei. Dr. Daniel Bidivenciu, medic exemplar
Citește și Cifrele vorbesc: Adrian Dumbravă a redus cu 50% datoriile S.J.U. Pitești de când e manager
„Pentru unii medici, serviciul la Județean a ajuns, așa, ca un „part time”, deși ei aici au cartea de muncă, de aici li se plătesc impozitele, au niște salarii bunicele…”
Ați reușit să vă faceți o echipă, aveți șefi de secții foarte capabili care vă respectă. Mai aveți probleme de comunicare cu unii medici?
– Da, bineînțeles, în multe secții. Nu visez să rezolv vreodată această problemă sută la sută. Am exemplul cel mai elocvent al domnului Cristos, pentru că, am mai spus-o, Raiul nu poate să fie pe pământ. Oamenii sunt oameni, cu greșeli… Nu e vorba despre reproșuri. E vorba despre ei ca oameni care niciodată nu caută soluții, caută motive. Întotdeauna găsești un motiv dacă vrei să nu faci ceva. Și inventează câteodată motive… Și trebuie să spun răspicat: sunt medici pentru care Spitalul Județean înseamnă doar o bază de racolare a pacienților pentru cabinetele lor private. Pentru unii medici, serviciul la Județean a ajuns, așa, ca un „part time”, deși ei aici au cartea de muncă, de aici li se plătesc impozitele, au niște salarii bunicele… Le-am spus să fie onești, le-am zis „dacă nu mai ai motivație să vii aici, dacă ție totul în spitalul ăsta îți miroase, îți pute, du-te!”… E ca un măr putred care, dacă îl ții lângă merele sănătoase, strică atmosfera… Ei, majoritatea nu vor să plece, pentru că e o pâine bună de mâncat aici, dar nici noi nu suntem obligați să le tolerăm toată nepăsarea și neimplicarea lor în spital. Și atunci, cu pașii legali, găsim ac de cojocul fiecăruia… Eu cunosc multe sisteme de sănătate din Europa, s-ar putea chiar să legăm niște parteneriate cu unele spitale… Acolo importantă este atenția pe care medicul o acordă pacientului. El își ia timp pentru ei. Asta denotă că tarifarea serviciilor este OK și atunci omul n-are presiunea să vadă nu știu câți pacienți ca să scoată banii, pentru că managerul i-a dat un „target”. Și mai e ceva: aproape orice pacient din străinătate, în orice țară, caută spitalul, nu medicul. Noi auzim și vorbim, de AKH, de Bologna, vorbim de spitale, nu vorbim de oameni… De cele mai multe ori când îți faci acolo o programare, tu nu știi la ce medic ajungi, tu știi spitalul. Iar acolo, aproape toți medicii au aceedași conduită.
„Estimez că în trei ani spitalul va arăta altfel: mă refer la empatia față de pacient”
În ultima perioadă ați avut două premiere medicale, două intervenții, la Neurochirugie și la Ortopedie. Mesajul este clar: calitatea actului medical…
– Pentru asta am venit eu la Spitalul Județean. Nu pentru alte motive, ci să promovăm această instituție ca spital. Putem să vorbim frumos, să facem dotare, dar noi trebuie să ne ocupăm de oameni, iar inovația este unul dintre criteriile serioase, sănătoase, care stau la baza dezvoltării unui spital. Dacă nu vii cu tehnologia nouă pe care trebuie să o aplici… Și, slavă Domnului, știți, ați făcut ronduri prin acest spital, avem resursă umană. Oamenii neimplicați sunt, din fericire, răzleți, puțini și, sper, pe cale de dispariție. Într-o societate sănătoasă, când apare câte un „reformator” din acesta, câte un „mare profesor” – că unii așa se cred, dar nu vin cu nimic concret – ar trebui să se elimine… Bucuria mare e că echipa se leagă, s-a închegat, atât la nivel de management, cât și medical, pe secții. Eu am estimat că spitalul va arăta altfel, la empatia față de pacient mă refer, în trei ani, lucrând cu psihologii noștri, cu dialogul pe care îl avem, cu unele facilități acordate angajaților…
Când va fi dat în folosință noul corp de clădire?
– Sper că va începe să funcționeze spre sfârșitul anului ăsta. Prioritară este secția de Oncologie. Ne mai lipsesc unele lucruri, mici, de altfel, mobilier… Treptat, și celelalte secții. Se lucrează acum la legăturile dintre corpul vechi și corpul nou, indispensabil pentru funcționarea Blocului operator de acolo… Cred că, la sfârșitul anului viitor, clădirea va fi complet utilată și funcțională. Asta intră, da, în planul meu de eficientizare. Cam ăsta ar fi graficul nostru.
Citește și Concerte umanitare pentru Rebeca, la Filarmonica Pitești
0 Comentarii