De regulă, după divorț, autoritatea părintească se exercită de ambii părinți, în comun, ceea ce înseamnă că drepturile și îndatoririle părintești, care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului, aparțin în continuare, în mod egal, ambilor părinți, care le exercită numai în interesul superior al acestuia.
Așa fiind, ei trebuie să respecte un cumul de drepturi și obligații, respectiv să ofere copilului un cămin, să îl protejeze și să îl îngrijească, dar și să decidă cu privire la tratamente medicale, precum și dreptul de a alege religia, dreptul de a trata copilul la o unitate spitalicească, dreptul de a da numele copilului, dreptul de a încheia acte legale în numele copilului, dreptul de acces la istoricul medical și şcolar al copilului, dreptul de a aproba transmiterea de informații personale, dreptul de a călători cu acesta.
Dacă însă foştii soți au neînțelegeri cu privire la modul de exercitare a autorității părintești, oricare dintre părinții divorțați se poate adresa instanței de tutelă, pentru rezolvarea conflictului.
Astfel, pot promova acțiune prin care, la cerere, instanța să dispună suplinirea consimţământului unuia dintre părinți pentru obţinerea documentelor necesare, respectiv certificat de naştere şi paşaport și deplasarea în străinătate a minorului pentru o perioadă determinată de timp.
Sau, în condiții de exercitare în comun a autorității părintești, părinții trebuie să decidă împreună dacă și unde va fi copilul lor înscris la grădiniță sau la școală.
Iar dacă nu pot ajunge la o înţelegere sau dacă unul dintre părinți decide să acționeze fără consultarea celuilalt, apărând un conflict de natură juridică, instanța va fi investită să pronunțe o hotărâre care să suplinească acordul celuilalt părinte cu privire la înscrierea la o unitate de învățământ punctuală.
Consecințele înscrierii copilului într-o unitate de învățământ, în lipsa acordului comun al părinților sau a unei hotărâri judecătorești care să suplinească acordul unuia dintre ei, nu sunt clar prevăzute în lege, însă eventuale efecte sancționatorii privesc în primul rând modalitatea exercitării autorității părintești, precum și, ipotetic, această chestiune poate fi considerată fie una de ordin administrativ (care să atragă sancțiuni din partea Inspectoratului Școlar/Ministerului Educației), fie de ordin disciplinar (pentru angajații unităților din învățământ), ori de ordin penal (pentru persoanele din conducerea unității de învățământ).
Avocat Maria Cristina Leţu, doctor în Drept
0 Comentarii