Conacul Vlădescu şi Casa Bobancu, repere istorice şi culturale ale Argeşului

Conacul sau castelul din localitatea Lucieni, comuna Hârtiești și Casa Bobancu sunt cu adevărat repere istorice și culturale ale județului Argeș. Conacul avea douăzeci şi trei de camere, un foişor, pridvoare, capelă de rugăciuni şi câteva saloane, iar Casa Bobancu a găzduit în timpul Primului Război Mondial avangarda Armatei a IX-a Germane, comandată de generalul Kraft.

Vlădeștii se trăgeau de fel dintr-un vechi sat de lângă apa Brătiei, Vlădeşti

Conacul sau castelul, așa cum i se spunea de toţi cei care-l vizitau, se află în localitatea Lucieni, comuna Hârtiești, județul Argeș, într-o zonă colinară, fără poluare, foarte liniștită. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Argeșelul a județului Muscel și era formată din satele Hârtiești și Lucieni, având în total 966 de locuitori. În comună existau două biserici și o școală, iar principalii proprietari de pământuri erau P. Baștea, I. Constantinescu, T.N. Vlădescu, A.N. Vlădescu și C.A. Vlădescu. Conacul a fost construit, cel mai probabil, în jurul anilor 1898 - 1900 (secolul XIX) de către boierul C. A. Vlădescu, membru al unei cunoscute familii boiereşti argeşene, care putea deveni un simbol al localităţii.

Citește și Iată că se poate şi altfel! / Casa Mărculescu – conservată, restaurată şi introdusă în circuitul public de familia Enescu

Vlădeştii se trăgeau de fel dintr-un vechi sat de lângă apa Brătiei, Vlădeşti, vecin cu Aninoasa şi Slănicul de Jos, atestat prima dată pe la 1437, printr-un document emis de voievodul Vlad Dracul, prin care jupânul ”Bodin cu fii săi” primeşte scutiri de slujbe si dăjdii. Mai târziu, prin 1639, un act emis de cancelaria lui Matei Basarab confirmă faptul că Bodin era strămoşul boierilor Vlădeşti. C.A. Vlădescu a decedat în jurul anului 1926, lăsându-l moștenire descendenților lui care l-au stăpânit până în martie 1949, când a intervenit naționalizarea averilor făcută de regimul comunist. Conacul avea douăzeci şi trei de camere, un foişor, pridvoare, capelă de rugăciuni şi câteva saloane, iar structura, foarte bine consolidată, cu multe bolţi de cărămidă despărţite de traverse late de cale ferată, adăpostea dedesubt beciul în care, peste an se păstrau roadele pământului. Dar, după naţionalizare începe decăderea, devine sediu I.A.S.-ului, iar după 1989 un fel de sediu al nimănui. Din 1996 este proprietatea descendenţilor familiei Vlădescu, dar asta pare să nu fi schimbat cu nimic starea continuă de degradare a clădirii. Între timp conacul s-a prăbușit.

Citește și Unor case neîngrijite din Piteşti li s-a majorat impozitul cu 500%. Printre ele, şi casa în care s-a născut pictorul Rudolf Schweitzer Cumpănă

Casa Bobancu - avangarda Armatei a IX-a Germane

Casa Bobancu este un reper istoric și cultural pentru Pitești, deoarece în timpul Primului Război Mondial, mai exact la 16 noiembrie 1916, avangarda Armatei a IX-a Germane, comandată de generalul Kraft, ocupă orașul și își stabilește reședința aici. I se alătură și șeful său, generalul Erich von Falkenhayn. Casa va fi Comandament german până în noiembrie 1918 și îi va găzdui, temporar, pe mareșalul Mackensen, comandantul Frontului de Sud, pe generalul Print von Schaumberg-Lippe, cel care va semna capitularea Bucureștiului, pe generalul-conte austriac Potocki. În 1917, însuși Kaiserul Wilhelm al II-lea va face aici, în drum spre Constantinopole, o escală de două zile, pentru a merge să se reculeagă la mormântul lui Carol I, de la Curtea de Argeș. Circulă chiar o legendă, potrivit căreia în Casa Bobancu s-ar fi semnat capitularea Bucureștiului. În realitate, în Casa Bobancu, s-au discutat numai preliminariile acestei capitulări.

Citește și S-a lămurit o enigmă / Casa „Aron Băiulescu” este a statului şi dată în administrare Primăriei Piteşti, care vrea să o reabiliteze

Lângă argumentul istoric, vine să se așeze cel urbanistic-arhitectural

Casa Bobancu este o superbă demonstrație de echilibru și tradiție integrată în cultura epocii. Fațadele, turnulețul cu foișor, intrarea principală și terasa, compartimentarea, învelitoarea din țiglă și decorațiunile interioare în tempera, mobilierul vienez, instalațiile moderne, soba, candelabrele, lampadarele, godinul din hol, picturile îndreptățesc ridicarea ei la rangul de muzeu local. Situată în centrul orașului Pitești, casa de patrimoniu Nicolae Bobancu, construită în anii 1914-1915 după planurile arhitectului Ion Simionescu, a fost locuința farmacistului Nicolae Bobancu și a institutoarei Tatiana Bobancu, cunoscută animatoare culturală din perioada interbelică. Arhitectul Ion Simionescu a reușit să prindă, într-o formulă unitară, stilul neoromânesc, suflul și originalitatea lui, și stilul art-nouveau clasic.

Cu parter și etaj, acoperișul înalt și pante foarte înclinate, imobilul are o arhitectură cu evidente elemente locale din care nu lipsesc cerdacurile cu stâlpi din stejar sau zidărie. Așezată într-un mic parc de brazi, cu intrarea principală spre stradă, clădirea atrage atenția prin ferestrele mari și prin ușa de la intrare, care este lucrată din stejar masiv.

Citește și Odiseea Casei „Bobancu”. Proprietarii iarăşi vor să vândă o parte din casă, Primăria Piteşti tot nu vrea să cumpere