Principele Nicolae, Nicky cum i se spunea în familie, s-a născut la Sinaia, în castelul Pelișor, la 30 august 1903, fiind al patrulea copil al familiei princiare moștenitoare a tronului României, Ferdinand și Maria. La nașterea sa, celălalt frate, Carol, avea 10 ani. Nicky mai avea trei surori: Elisabeta și Mărioara, mai mari ca el cu 9 și 3 ani, precum și pe Ileana, mai mică cu 6 ani. A fost botezat de ultimul Romanov, țarul Nicolae al II-lea.
Regina Maria îl descria ca pe un copil frumos, cu niște ochi de un albastru intens. Foarte independent, uneori capricios, ciudat și imprevizibil, Nicky era însă iubit de toată lumea. În adolescență manifestă interes pentru medicină, dar pentru prima dată se lovește de rigorile impuse de Casa Regală, el neputând urma decât cariera militară. Astfel, încă înainte de declanșarea Primului Război Mondial a fost trimis la vestitul colegiu britanic Eton, unde uită de pasiunea sa pentru medicină și devine un pasionat al aviației, dar și al sporturilor în general, în special al celor de iarnă.
După izbucnirea războiului, Nicolae se reîntoarce în țară și își urmează mama pe front, în special pentru a acorda sprijin răniților. Renunțarea lui Carol la prerogativele de moștenitor al tronului, în septembrie 1918, ca urmare a căsătoriei cu Zizi Lambrino, îl aduce pe Nicolae în prim-planul politicii românești. Mai multe voci, sătule de derapajele lui Carol, îl văd ca moștenitor al tronului. Lucrurile se liniștesc odată cu desfacerea căsătoriei lui Carol cu Zizi Lambrino. În acest context, Nicky se reîntoarce în Anglia, la Eton. După ce își satisface stagiul militar în marina britanică, se reîntoarce definitiv în țară.
Citește și Lecţia de istorie. Daco-românismul
La 2 decembrie 1925, Carol renunță pentru a doua oară la tron și întrucât moștenitorul tronului, Mihai, era minor, se formează o Regență în frunte cu Nicolae. Peste doi ani, în 1927, când regele Ferdinand moare, Regenta va intra în funcțiune. Deși avea doar 24 de ani, prințul Nicolae s-a implicat activ, depășindu-și vizibil rolul decorativ la care se așteptau cei care nu-l priveau cu ochi buni. Şi nu degeaba. Prin isprăvile sale, mai ales ca vitezoman al șoselei, intrase în diverse conflicte rutiere cu șoferii de taxi din București, despre care s-ar putea scrie o carte. Deși a fost unul dintre cei mai activi susținători ai venirii pe tron a lui Carol, sătul de sarcinile pe care le avea ca regent, odată cu instalarea pe tron a acestuia, între ei va interveni un conflict ce nu se va mai încheia niciodată.
Acesta s-a declanșat din momentul în care prințul Nicolae și-a anunțat căsătoria cu Ioana Dolette, o femeie din popor, repetând într-un fel povestea lui Carol al II-lea cu Zizi Lambrino și ulterior cu Elena Lupescu. Când a început frumoasa idilă, Ioana era măritată cu Sauciuc Săveanu, fiul fostului ministru și președinte al Camerei Deputaților, Nicolae Săveanu. A fost un „coupe de foudre”, căci Nicky a procedat la fel cum o făcea cu taximetriștii din București care îl deranjau în trafic, adică a pus să fie arestat soțul încornorat. Ulterior divorțul a fost doar o formalitate, urmând o nuntă ca în povești în comuna Tofani din județul Prahova, unde au participat ca invitați câteva sute de tărani din comunele învecinate. Căsătoria încălca însă Statutul Casei Regale, care permitea doar mariaje cu prințese aparținând caselor regale. Prin urmare, ipocritul său frate nu a fost de acord și pune astfel în mod brutal stavilă avântului celui care credea că poate face ce vrea pe plaiurile mioritice.
Citește și Lecţia de istorie. Rebeliunea legionară
Deși căsătoria a fost anulată din ordinul lui Carol, Nicolae nu renunță la decizia sa și este exclus din Casa Regală, soartă pe care o va avea și fratele său după ce se va căsători cu Elena Lupescu. Nicolae pleacă în exil, continuându-și viața sub numele Nicolae Brana. Aceasta până în 1942, când regele Mihai i-a redat titlul de Principe de Hohenzolern. A murit la Madrid, la 9 iunie 1978, la 75 de ani. Este așteptat la Curtea de Argeș, în Necropola regală.
Prof. dr. Cornel Carp
0 Comentarii