În ziua de 29 Octombrie 2011 s-a întâmplat Canonizarea Sfântului Ierarh Andrei Andrei Șaguna s-a născut la 20 decembrie 1808 la Miskolc în nordul Ungariei, din părinți aromâni originari din Grabovë în Albania. Familia Șaguna era înrudită cu bancherii Sina, care l-au sprijinit financiar în diverse proiecte religioase. Andrei Șaguna a fost botezat în Biserica ortodoxă din Mișcolț. Șaguna, Mitropolit al Transilvaniei.
Canonizarea a avut loc în Catedrala Mitropolitană din Sibiu, eveniment la care, alături de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, au fost prezenți și Preafericitul Teodoros al II-lea, Patriarhul Alexandriei și al întregii Africi, și Înalt Preasfințitul Hrisostom, Mitropolit de Patras și ierarhi greci și români.
Între 1826-1829 a studiat filozofia și dreptul la Univesitatea din Pesta. În 1829 pleacă la Vârșeț, unde urmează teologia. La 24 octombrie 1833 s-a călugărit la Mănăstirea Novo Hopovo, unde a primit numele de Andrei. În ziua de 2 februarie 1834 a fost hirotonit diacon în biserica catedrală din Carloviț. În anul 1835 a devenit secretar al mitropolitului Ștefan Stratimirovici, care l-a ridicat în anul 1842 la treapta de arhimandrit. Între 1842-1845 a activat la Novo Hopo, iar din 1845 la Mănăstirea Kovilij, lângă Novi Sad.
La 15/27 iunie 1846 a fost numit vicar general la Sibiu.
Pe 2 decembrie 1847 în Biserica Între Români din Turda a fost ales episcop al Bisericii Ortodoxe. A fost hirotonit episcop pe 18 aprilie 1848, de Duminica Tomei, la Carloviț de mitropolitul sârb Iosif Raiacici. Atunci a spus: "Se cere de la mine ca, prin ocârmuirea mea, să se pună în lucrare reînvierea diecezei noastre transilvane, și reînvierea aceasta să corespundă trebuinței Bisericii, mântuirii poporului și spiritului timpului” La 3/15 mai 1848 prezidează, împreună cu episcopul greco-catolic Ioan Lemeni, Adunarea de la Blaj. În fruntea unei delegații, duce petiția de la Blaj la Viena, împăratului Franz Joseph. În 16/28 decembrie 1848 a organizat o adunare la Sibiu de unde trimite o nouă petiție împăratului austriac. Ideea unității românilor este conținută în „Memoriul” națiunii române din Marele Principat al Transilvaniei, din Banat, din părțile vecine ale Ungariei și din Bucovina, prezentat tot împăratului. La 12 martie 1850 a organizat la Sibiu un congres bisericesc la care a participat și Avram Iancu.
Îîn lucrarea sa din 1883 despre istoria Ungariei, Dierner Endre susține că inițiativa austriacă de a invita trupele ruse pentru a înfrânge revoluția maghiară a pornit de la Șaguna. Deși influența lui Șaguna asupra curții de la Viena este exagerată de istoricul maghiar, acuzația nu este cu totul nefondată – la finalul anului 1848, comandantul austriac din Transilvania, generalul Anton von Puchner, a ajuns la ideea că e nevoie de intervenția Imperiului Rus pentru a îi învinge pe revoluționarii maghiari. El l-a convins de această idee și pe Șaguna, care, în iarna 1848-1849, s-a deplasat la București, unde i-a solicitat generalului rus Alexander von Lüders (care tocmai înăbușise Prin Andrei Șaguna, Mitropolia ortodoxă a Transilvaniei a fost prima din spațiul ortodox în care laicii aveau un rol majoritar în conducerea sinodală a Bisericii, și prima care-și manifesta autonomia față de Stat.
Ultimii trei ani din viață au fost marcați de boală și de retragerea în viața monahală. Când se pregătea aniversarea a 25 de ani de la hirotonirea ca episcop, a refuzat să participe (așa cum va respinge bustul cadou făcut de preoții brașoveni, împotrivindu-se astfel cultului personalității), retrăgându-se la Rășinari, unde va și muri pe 28 iunie 1873. Este înmormântat doar în haina călugărească, în cripta sa de la Rășinari, fără predică și fast, oficiant fiind doar duhovnicul său. A fost succedat în funcția de Mitropolit de colaboratorul său, Procopie Ivașcovici.
revoluția pașoptistă din Țara Românească) intervenția militară rusă, pentru a îi proteja pe români și sași de trupele revoluționare maghiare. Totuși, trupele rusești au intervenit împotriva maghiarilor de-abia la finalul lunii mai din 1849, în urma unui acord dintre guvernul austriac și cel rus.
Angajamentul lui Șaguna luat la Carloviț începe să prindă viață. La 27 august 1850 s-a deschis la Sibiu o tipografie eparhială întemeiată pe banii lui Șaguna. Aici se tipăresc abecedare, cărți și istorioare biblice. La 1 ianuarie 1853 întemeiază Telegraful Român, singurul ziar românesc cu apariție neîntreruptă până astăzi.
Începând cu anul 1855 Șaguna reorganizează învățământul teologic din Sibiu sub forma unui institut de teologie și pedagogie și care, astăzi, îi poartă numele de Seminarul Andreian. Începând cu anul 1854, a organizat peste 800 de școli primare confesionale. Tot sub îndrumarea sa au fost întemeiate gimnaziile ortodoxe din Brașov și Brad. Gimnaziul de la Brașov, inaugurat în 1850, este una dintre cele mai vechi școli superioare românești, astăzi purtând numele mitropolitului: Colegiul Național „Andrei Șaguna”.
În 1861 mitropoliții Andrei Șaguna (ortodox) și Alexandru Sterca-Șuluțiu (greco-catolic), la Conferința națională de la Sibiu, au declarat națiunea română liberă și i-au afurisit pe cei care vor mai îndrăzni să strice legătura dintre frații de același sânge.
Prin Andrei Șaguna, Mitropolia ortodoxă a Transilvaniei a fost prima din spațiul ortodox în care laicii aveau un rol majoritar în conducerea sinodală a Bisericii, și prima care-și manifesta autonomia față de Stat.
Ultimii trei ani din viață au fost marcați de boală și de retragerea în viața monahală. Când se pregătea aniversarea a 25 de ani de la hirotonirea ca episcop, a refuzat să participe (așa cum va respinge bustul cadou făcut de preoții brașoveni, împotrivindu-se astfel cultului personalității), retrăgându-se la Rășinari, unde va și muri pe 28 iunie 1873. Este înmormântat doar în haina călugărească, în cripta sa de la Rășinari, fără predică și fast, oficiant fiind doar duhovnicul său.
Citește și:
0 Comentarii