Către:
Parlamentul României
Senatul României
Camera Deputaților
Consiliul Superior al Magistraturii
Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe de judecată din
România
Ministerul Public
Curtea Constituțională a României
Guvernul României
Avocatul Poporului
Serviciul Român de Informații
Președintele României
Statul Major al Apărării
Noi, avocați membri ai Baroului București, aflați în protest, conform Hotărârii Adunării
Generale Extraordinare a Baroului București din 23-28 ianuarie 2024, în calitatea noastră de
cetățeni ai României și avocați, care potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 51/19953/56
pentru organizarea ș i exercitarea profesiei de avocat avem dreptul și, totodată, obligația de a
promova și apăra drepturile, libertățile și interesele legitime ale omului,
susținuți de avocați din celelalte Barouri din România și de cetățenii României,
formulăm următoarele
REVENDICĂRI: (2)
Adresată autorităților publice din România pentru respectarea democrației constituționale în
România și a caracterului de stat democratic, stat de drept, independent și național al
României, în care separația puterilor în stat, respectarea Constituției și a supremației sale,
ordinea de drept, drepturile și libertățile fundamentale trebuie garantate și respectate:
b) Abrogarea 1-14 din Legea nr. 70/2015 (abrogarea normelor care interzic, ca regulă,
efectuarea cu numerar a operațiunilor de încasări și plăți pe teritoriul României și
permit, numai ca excepție, efectuarea de operațiuni cu numerar sub anumite plafoane)
Art. 1 din Legea nr. 70/2015 prevede, ca regulă, interzicerea operațiunilor de încasări și
plăți cu numerar pe teritoriul României. Articolele 2-14, prevăd numai excepții de la
regulă, permițându-se efectuarea de operațiuni în numerar sub anumite plafoane.
Introducerea interdicției de a efectua operațiuni de încasări și plăți în numerar, cu scopul
declarat de eliminare a evaziunii fiscale, este o măsură introdusă în legislația
românească încă din anul 1996, odată cu adoptarea OG nr. 15/1996. Efectuarea de
operațiuni de încasări și plăți în numerar, într-un anumit plafon, a fost o excepție de la regulă
încă din anul 1996.
Cu toate că aceste măsuri s-a regăsit în legislația românească și au fost aplicabile în
România circa 27 ani, evaziunea fiscală nu a fost stopată, ceea ce demonstrează că
măsura este ineficientă pentru atingerea scopului declarat: combaterea evaziunii
fiscale.
Mai mult, în condițiile în care legislația pe spălarea banilor s-a înăsprit și s-au introdus
nenumărate norme în acest sens, existând norme coercitive în legislație pentru
sancționarea persoanelor care fac evaziune fiscală, nu se mai justifică menținerea în
legislație a unor măsuri pretins a fi pentru combaterea evaziunii fiscale, în condițiile în
care acestea nu și-au dovedit ineficiența.
Pe scurt, istoricul măsurilor privind interzicerea plăților în numerar a fost următorul:
a) Prin G. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare s-a introdus interdicția de
a efectua operațiuni de încasări și plăți între persoanele juridice prin instrumente de
plată cu numerar, cu unele excepții prevăzute la art. 5 al acestei Ordonanțe de Guvern
(persoanele juridice puteau efectua plăti în numerar în următoarele cazuri: plata salariilor şi a
altor drepturi de personal; alte operaţiuni de plăți ale persoanelor juridice cu persoane fizice;
plăți către persoane juridice, în limita unui plafon zilnic maxim de 5.000.000 lei etc).
Totodată, s-au introdus și sancțiuni pentru nerespectarea acestor reguli.
Ulterior, prin modificări succesive, plafonul operațiunilor de încasări și plăți cu numerar s-a
modificat la 20.000.000 lei, 30.000.000 lei și 100.000.000 lei.
Interdicția de a se efectua operațiuni de încasări și plăți cu numerar (cu unele excepții)
între persoanele juridice a avut ca și consecință obligarea persoanelor juridice de a
deschide conturi bancare și a efectua majoritatea operațiunilor prin intermediul
băncilor.8/56
Deschiderea conturilor bancare și efectuarea majorității operațiunilor de încasare de către
persoanele juridice prin intermediul acestor conturi bancare a implicat strămutarea
dreptului de proprietate asupra disponibilităților bănești ale persoanelor juridice în
patrimoniul băncilor la care dețineau conturile bancare, persoanele juridice deținând
numai un drept de creanță față de bănci, în limita soldului creditor al contului curent.
În perioada 1999 – 2006, în România au intrat în faliment următoarele bănci:
– Banca Comercială “Albina” SA – aflată în procedură de faliment în perioada 25 mai 1999 –
14 decembrie 2012;
– Banca Generala de Credit şi Promovare – Bankcoop SA – aflată în procedură de faliment
în perioada 8 februarie 2000 – 5 noiembrie 2019;
– Banca Internațională a Religiilor SA (BIR) – intrată în faliment la data de 10 iulie 2000,
procedură în curs de derulare;
– Banca Română de Scont SA (BRS) – intrată în faliment la data de 16 aprilie 2002,
procedură în curs de derulare;
– Banca Turco-Română SA (BTR) – intrată în faliment la data de 3 iulie 2002, procedură în
curs de derulare;
– Banca “Columna” SA – aflată în procedură de faliment în perioada 18 martie 2003 – 30
mai 2022;
– Nova Bank SA – aflată în procedură de faliment în perioada 9 noiembrie 2006 – 28 mai
2020.
Aceste proceduri de faliment ale băncilor au afectat multe persoane juridice care
fuseseră obligate de prevederile art. 5 din OG nr. 15/1996 să își deschidă conturi
bancare și să efectueze majoritatea operațiunilor de încasări și plăți prin intermediul
acestor conturi pe care le dețineau la bănci.
Odată deschisă procedura de faliment a băncilor, persoanele juridice care erau clienții
acestora au devenit creditori în cadrul procedurilor de faliment, iar mulți dintre aceștia nu și-
au recuperat creanțele deținute împotriva băncilor și aceasta nu din cauza unui management
defectuos al clienților băncii, ci ca urmare a unui management defectuos al organelor de
conducere ale băncilor.
Astfel, persoanele juridice au fost lipsite implicit de proprietatea asupra banilor lor
care în mod teoretic ar fi trebuit să se regăsească în patrimoniul lor, din motive care
nu au avut nicio legătură cu comportamentul sau deciziile lor.9/56
b) La 2 aprilie 2015 a fost adoptată Legea nr. 70/2015 pentru întărirea disciplinei financiare
privind operațiunile de încasări și plăți în numerar și pentru modificarea și completarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 193/2002 privind introducerea sistemelor moderne
de plată, care a abrogat și OG nr. 15/1996.
Cu scopul declarat de combatere a evaziunii fiscale, Legea nr. 70/2015 a extins
interdicția de a efectua operațiuni de încasări și plăți în numerar. Pe lângă efectuarea
acestor operațiuni de persoanele juridice, interdicția a fost extinsă la toate operațiunile
efectuate de persoane, precum și de entitățile fără personalitate juridică, din mediul
privat.
S-a permis, ca excepție, numai efectuarea de operațiuni cu numerar în limita unor
plafoane de 5.000 lei, 10.000 lei, 50.000 lei. Cu toate că plafoanele erau foarte reduse
raportat la valoarea salariului mediu brut pe economic, evaziunea fiscală tot nu a fost
combătută, această măsură dovedindu-și încă odată ineficiența.
Prin Legea nr. 296/2023 plafoanele aferente efectuării operațiunilor de încasări și plăți cu
numerar s-ar redus drastic, fiind diminuate de 5 ori. Astfel, plafoanele de 5.000 lei, 10.000
lei, 50.000 lei s-au redus la 1.000 lei, 2.000 lei, 10.000 lei. Această modificare legislativă a
creat o mare nemulțumire în rândul cetățenilor, ceea ce a determinat adoptarea OUG nr.
98/2023 prin care s-a revenit la plafoanele anterioare.
Analizând dacă măsurile impuse prin cele două acte normative cu putere de lege (OG
nr. 15/1996 și Legea nr. 70/2015) de interzicere a efectuării operațiunilor de încasări și
plăți cu numerar, cu unele excepții aferente anumitor plafoane și-au atins scopul
declarat (acela de a combate evaziunea fiscală din România), în cei 27 ani cât acestea
au fost în vigoare, putem constata că acestea nu au avut niciun impact în combaterea
fenomenului evaziunii fiscale.
Persoanele care săvârșesc infracțiuni de evaziune fiscală au găsit noi metode (creare de
societăți fantomă, deducerea de facturi fiscale fictive etc), efectuarea operațiunilor în
numerar neavând vreo pondere importantă în mecanismul infracțional.
Pe de altă parte, analizând care este impactul acestor măsuri asupra cetățenilor și
persoanelor juridice care au un comportament corect față de declararea obligațiilor de
plată către bugetul de stat (categorie în care se încadrează mare parte din cetățenii și
persoanele juridice din România), se poate constata că interzicerea efectuării de
operațiuni de încasări și plăți în numerar impusă de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 70/2015
are ca efect obligarea tuturor persoanelor de drept public și privat din România, fie ei
cetățeni sau entități cu sau fără personalitate juridică, determină implicit obligarea acestora
să își deschidă un cont bancar pentru a putea desfășura operațiunile de încasări și10/56
plăți peste plafonul stabilit ca excepție, astfel încât să se conformeze dispozițiilor art. 1
alin. (1) din Legea nr. 70/2015 (să efectueze operațiunile prin instrumente de plată fără
numerar).
Această obligație implicită generată de dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 70/2015
determină aplicarea dispozițiilor Codului Civil în materia contractului de cont curent.
Astfel, Cartea a V-a, Titlul IX, Capitolul XIV din Codul Civil reglementează Contractul de cont
curent.
Potrivit art. 2.171 Cod Civil – Noțiunea de contract de cont curent:
”(1) Contractul de cont curent este acela prin care părț ile, denumite curentiș ti, se obligă să
înscrie într-un cont creanț ele decurgând din remiteri reciproce, considerându-le neexigibile ș i
indisponibile până la închiderea contului.
(2) Soldul creditor al contului la încheierea sa constituie o creanț ă exigibilă. Dacă plata
acestuia nu este cerută, soldul constituie prima remitere dintr-un nou cont ș i contractul este
considerat reînnoit pe durată nedeterminată.”
Potrivit art. 2.173 Cod Civil – Efectele principale ale Contractului de cont curent
”Prin contractul de cont curent, proprietatea remiterilor se transferă primitorului, prin
înregistrarea acestora în cont. Obligaț iile născute din remiterile anterioare se novează ș i
creanț ele reciproce se compensează până la concurenț a debitului ș i creditului, sub rezerva
plăț ii soldului creditor. Dobânzile curg pentru fiecare sumă de la data înscrierii în cont până
la încheierea contului ș i se socotesc pe zile, dacă părț ile nu convin altfel.”
Din analiza coroborată a dispozițiilor art. 2.171 alin. (1) și (2) și art. 2.173 Cod Civil se poate
constata că sumele încasate în contul curent al titularului unui astfel de cont sunt
proprietatea primitorului (banca), titularul unui astfel de cont bancar dobândind numai
un drept de creanță împotriva băncii la care are contul deschis.
Se poate constata astfel că prin interzicerea operațiunilor cu numerar și permiterea
numai ca excepție a efectuării de operațiuni cu numerar în anumite plafoane, toți cetățenii
României și persoanele juridice au fost obligați să își deschidă conturi bancare și să
efectueze majoritatea operațiunilor de încasări prin intermediul acestora.
Aceste norme din Legea nr. 70/2015 au condus în realitate la pierderea dreptului de
dispoziție al proprietarului care a devenit regula, nu excepția și, pe de altă parte, au
condus la favorizarea unor entități cu capital privat (băncile) în defavoarea drepturilor
cetățeanului.11/56
Or, în contextul geo-politic și social actual, în cazul în care una sau mai multe bănci
din România ar intra în incapacitate de plată sau faliment, nenumărați clienți ai
acestora pot să rămână fără sumele necesare pentru subzistență, ca urmare a faptului
că nu își mai pot realiza creanța pe care o dețin împotriva băncii egală cu soldul
creditor al contului curent.
Chiar dacă banca respectivă ar avea active suficiente în patrimoniu pentru ca ulterior, la un
anumit moment să plătească clienților săi toate sumele datorate, pe perioada între
declararea stării de incapacitate de plată și plata efectivă a sumelor datorate (care poate să
însemne luni sau ani), clienții băncii respective sunt lipsiți de disponibilitățile respective,
pentru mulți însemnând chiar sumele de bani necesare pentru subzistență.
Față de interdicția actuală prevăzută de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 70/2015, riscul
pierderii sumelor din conturile de cont curent ale clienților băncii (persoane fizice și
persoane juridice) nu este un risc asumat benevol, ci este un risc asumat ca urmare a
unei norme legale care are ca impact o asemenea obligație de deschidere a unui cont
bancar.
În cazul în care interdicția stabilită de lege este abrogată, persoanele fizice și juridice care
decid din proprie inițiativă să fie titularii unuia sau mai multor conturi bancare își asumă riscul
în mod benevol, nu ca urmare a unei constrângeri impuse de stat, efect al legilor în vigoare.
Mai mult, față de reacția pe care au avut-o băncile în urma adoptării Legii nr. 296/2023 prin
care s-a redus semnificativ plafonul operațiunilor de încasări și plăți care se pot face în
numerar, de creștere semnificativă și unilaterală a comisioanelor bancare, se poate
constata cum a fost afectat patrimoniul tuturor cetățenilor și persoanelor juridice din
România ca urmare a impunerii obligativității acestora de a efectua majoritatea
operațiunilor de încasări și plăți prin instrumente de plată fără numerar.
Se poate constata astfel că aceștia au fost constrânși să plătească comisioane bancare
aferente operațiunilor de încasări și plăți efectuate prin bănci, la nivelul celor stabilite
în mod unilateral de acestea, comisioane pe care nu ar fi fost obligați să le suporte și
nu li s-ar fi diminuat patrimoniul cu contravaloarea lor, în cazul în care ar fi efectuat
operațiunile de încasări și plăți în numerar.
Citește și:
- Agenta care l-a scos la pensie mai târziu pe comisarul Bucur a fost doar atenţionată
- Ion Mihăilescu, fost preşedinte al CJ Argeş, nu crede că edilul de la Mioveni va mai reveni în fruntea primăriei: „Ion Georgescu e ca Simona Halep. Odată ce i-a fost pusă pecetea de drogat, drogat rămâne”
- Doctoriţa Roncea de la Spitalul Militar Piteşti a făcut istorie în pandemie: „Te ţineau de mână şi spuneau că nu au aer…”
- Scandalos! Procesul unui jaf silvic comis în Argeş în urmă cu aproape un deceniu se îndreaptă spre… prescripţia tuturor faptelor!
În privința operațiunilor de încasări, dreptul de dispoziție (dezmembrământ al dreptului
de proprietate) al cetățenilor și persoanelor juridice asupra creanțelor pe care le aveau
de încasat de la diverse persoane fizice și juridice, a fost negat, ca urmare a faptului că
acești nu aveau dreptul să dispună încasarea sumelor aferente acestor creanțe în
patrimoniul lor, ci au fost obligați să dea dispoziție ca sumele să fie încasate în
conturile bancare și să intre disponibilitățile în proprietatea băncii la care aveau contul
deschis, dobândind astfel un drept de creanță asupra băncii respective. Practic, la data la
care li se achitau creanțele deținute împotriva unor persoane fizice și juridice, în loc ca12/56
sumele de bani aferente acestora să intre în patrimoniul lor, ca urmare a dispozițiilor legale,
aceștia primeau numai un alt drept de creanță împotriva băncii la care dețineau contul
bancar.
Totodată, în privința operațiunilor de plată, dreptul de dispoziție al cetățenilor și
persoanelor juridice este condiționat de voința băncii la care aceștia dețineau contul
bancar, deoarece procesarea ordinului de plată depindea exclusiv de voința băncii.
Toate acestea, dovedesc că măsurile impuse în scopul combaterii evaziunii fiscale nu
și-au dovedit eficiența, iar dreptul de dispoziție al cetățenilor asupra banilor care li se
cuveneau pentru creanțele pe care le dețineau sau se aflau în conturile lor bancare a
fost afectat prin cedarea lui către băncile la care dețineau conturile bancare.
În acest sens, și Uniunea Națională a Barourilor din România a dat un comunicat de
presă la data de 07.11.2023, prin care a făcut apel la autoritățile competente privind limitarea
excesivă a operațiunilor de încasări și plăți cu numerar, arătând în conținutul acestuia că
potrivit ”rapoartelor prezentate de către Consiliul Fiscal, în ultimii 10 ani fenomenul
evaziunii fiscale a crescut (prin raportare la prejudiciul procentual din PIB), astfel că
măsura limitării plăț ilor în numerar, prin plafoanele stabilite în Legea nr. 70/2015, deș i a
reprezentat o restrângere drastică faț ă de legislaț ia anterioară, nu ș i-a atins scopul
urmărit”.
În concluzie, față de cele menționate anterior, se impune abrogarea capitolului I
(articolele 1-14) din Legea nr. 70/2015.
Preluare din Juridice.ro
0 Comentarii