Doctoriţa Roncea de la Spitalul Militar Piteşti a făcut istorie în pandemie: „Te ţineau de mână şi spuneau că nu au aer…”

„Momentele astea erau și mai descurajante, când tu știai cât ai încercat să faci, n-ai reușit, și, totuși, să fii acuzat și cu injurii. (…) Toți eram priviți la fel, «că avem ceva și îi omorâm noi»”, își reamintește dna doctor despre dramele din pandemie

Este medic de urgență și face săptămânal naveta la Spitalul Municipal „Caritas” din Roșiorii de Vede, unde are o jumătate de normă, fiind singurul doctor UPU de acolo

Te trec fiorii când un medic îți povestește cazurile care l-au marcat și aproape că l-au determinat să nu mai calce în camera de Terapie Intensivă, dar când revine și luptă pentru viața pacienților știi că acel medic își împlinește, cu adevărat, vocația. Este povestea singurului doctor de urgență de la Spitalul Municipal „Caritas” din Roșiorii de Vede - Teleorman, decorat de președinte în 2021, cu Ordinul Meritul Sanitar în grad de Cavaler”, pentru că a stat permanent un an de zile în spital în timpul pandemiei. Este același medic premiat și de Prefectura Argeș, pe 1 decembrie 2023, pentru devotament și exemplu de colegialitate, fiindcă face naveta din Argeș la Roșiorii de Vede săptămânal. Povestea medicului militar de urgență Andra Ligia Roncea de la Spitalul Militar Pitești.

Are 46 de ani. S-a născut în Alexandria, a copilărit la bunicii din Brăila până să fie dată la școală, e fiica unor cadre medicale și mai are o soră mai mică cu 4 ani care este medic neonatolog și directorul medical al Spitalului Județean din Alexandria. Spune că nu a fost nevoită să își descopere pasiunea pentru medicină, a avut-o tot timpul. „Din fragedă pruncie este singurul lucru la care am visat, adică pot să spun că n-a fost o balanță, să înclin între mai multe opțiuni și să mă axez către medicină, nu! Părinții mei sunt amândoi asistenți medicali. Mama a fost asistentă medicală pe secția de Neurologie, 40 de ani. Tatăl meu, asistent de igienă, a lucrat în DSP Teleorman. Probabil, mi-a plăcut noțiunea asta de halat alb, așa îi spuneam eu mamei, și mi-era foarte drag când o vedeam la spital. Pe vremea lui Ceaușescu nu se punea problema bonelor, ori am crescut cu cheia de gât, ori ne lua mama. Mi-a plăcut foarte mult imaginea halatului alb, dar i-am spus mamei că îmi place mai mult imaginea cu stetoscopul la gât. Adică am vizat ceva mai mult decât a fi un cadru medical cu studii medii, mi-am dorit cu studii superioare, ceea ce s-a și întâmplat. Nu am fost un copil care a excelat la școală sau premiantă la olimpiadă, dar am fost copil foarte silitor și am fost printre primii din clasă, pentru că am muncit foarte mult”, ne-a povestit Andra Ligia Roncea.

A studiat la Facultatea de Medicină din Craiova, oraș în care a locuit 16 ani, în timpul căsătoriei. Primul loc de muncă a fost la Spitalul „Caritas” din Roșiorii de Vede, unde a obținut postul prin examenul de rezidențiat în specialitatea Medicină de Urgență. „Am avut 6 ani de rezidențiat care s-au prelungit, oarecum, prin creșterea și îngrijirea copiilor. Am doi copii, o fată de 17 ani, care locuiește cu tatăl după divorț, și un băiețel de 12 ani, care locuiește cu mine”. După divorț a revenit în județul Teleorman, dar, de aproximativ patru ani, viața a purtat-o la Pitești. S-a mutat aici și lucrează la Spitalul Militar ca doctor al Unității de Primiri Urgențe, post pe care l-a ocupat prin concurs. La Pitești are norma întreagă, de bază, iar programul începe la 6 dimineața, în ture de 7 ore; tură de dimineață, tură după-amiază, care se continuă cu garda. Face naveta însă la Roșiorii de Vede săptămânal, de două ori, câteodată și de trei ori, pentru că acolo are jumătate de normă, iar oamenii îi sunt foarte dragi.

Citește și Două asistente medicale principale de la Spitalul Militar Pitești – misiune în Republica Mali, sub egida ONU

„Eu sunt un du-te, vino între Pitești și Roșiori, pe de o parte prin prisma și iubirea pentru meseria asta, dar și pentru că nu pot să îi las fără mine acolo”

Trebuie spus că Andra Ligia Roncea a fost și este singurul medic de urgență de la Spitalul din Roșiorii de Vede. „În Spitalul din Roșiori, practic, m-am dezvoltat singură. A fost primul loc în care am plecat cu parafa mea și atât. În Rezidențiat avem îndrumători, avem mentori, punem și noi parafa, dar o pune și îndrumătorul. Spatele nostru, oarecum, pe parcursul rezidențiatului este acoperit. Și, când te afli într-un impas sau într-o dificultate de diagnostic sau orice altă problemă la caz, pacient, te poți consulta cu mentorul. Când am ajuns eu la Roșiori totul a pornit de la zero. Și trebuie să luăm în calcul și următorul aspect. Cadrele sanitare de acolo, în special asistenții, nu avuseseră până atunci de a face cu adevărata medicină de urgență, ca să zic așa, ci funcționau cu doctorii de pe secție, care erau niște persoane mai în vârstă, persoane trecute de 60 de ani, obișnuiți în stilul dumnealor și nu cunoșteau noțiunea de medic urgentist și cam cu ce se ocupă ea în mod real. Erau obișnuiți cu un stil de cameră de gardă, cum era pe vremuri. Oarecum, am crescut și eu cu ei, și ei au crescut cu mine, pentru că ei au trebuit să se adapteze la cerințele mele și la cunoștințele pe care le aveam și de care ei nu se izbiseră până atunci. Iar eu a trebuit să mă încarc cu răbdare fantastică și cu o modelare a lor, pentru că ei nu știau. Nu se știa ce înseamnă să intubezi un pacient, nu se știa ce înseamnă la momentul acela o politraumă și cum să manageriezi un caz de politraumă și multe aspecte. Am crescut împreună, și eu, și cei de acolo. Fiind singurul lor doctor, nu sunt o persoană dificilă, sunt destul de maleabilă, s-au adaptat mult cerințelor mele, s-au pliat pe ce am spus, și eu m-am pliat pe nevoile lor și i-am înțeles de fiecare dată, și am crescut împreună de-a lungul celor 8 ani de zile. Acesta este și motivul pentru care nu pot să plec de acolo. Sigur că pentru mine este un ritm galopant, eu am plecat ieri dimineață de acasă și voi ajunge vineri după-masă (discuția a avut loc într-o zi de luni). Pentru că eu sunt un du-te vino între Pitești și Roșiori, pe de o parte prin prisma și iubirea pentru meseria asta și pentru că nu pot să îi las fără mine acolo. Îmi sunt foarte dragi!”, ne-a explicat doctorița străduința sa.

Citește și ”Iubiriţa lui Pendiuc” a dat în judecată Spitalul Militar. Carmen Lis cere să-i fie plătit sporul de doctorat

Un an la spital, în timpul pandemiei. „Foarte rar am plecat de acolo, locuiam acolo”

Pandemia ne-a pus pe toți la încercare, dar cu preponderență pe cadrele medicale. „Caritas” din Roșiorii de Vede a fost atunci spital Covid, iar doctorița Roncea trata cazuri din toată țara. „Am fost în spital cred că un an de zile. Am stat încontinuu. Foarte rar am plecat de acolo, locuiam acolo. Spitalul din Roșiorii de Vede, la momentul respectiv, nu avea medici de Terapie Intensivă. Așa cum bine știți, au fost cazuri extrem de grave în prima parte și în a doua parte a pandemiei. Am fost derogată de către Minister, am primit hârtie, pentru că s-a făcut cerere de la noi de la spital, să îmi desfășor activitatea în secția de Terapie Intensivă și acolo am locuit, acolo am stat pe parcursul unui an de zile, ca pe urmă ni s-a și permis. Știți și dvs. că au fost perioadele acelea în care stăteai două săptămâni în spital, o săptămână acasă, dar era și în funcție de numărul de medici. Eu fiind singură, copilul l-am lăsat la părinți, l-am dus la țară pentru că a fost perioada aceea cu online-ul, iar eu oricum n-am ajuns acasă. Foarte rar mai ajungeam să mă duc să îl văd într-un weekend, sâmbăta, dar eram mascați. Am avut grijă foarte mare și un stres foarte mare vizavi de părinții mei, pentru că sunt persoane vârstnice care au patologii asociate și nu am vrut să le transmit Covidul la momentul respectiv”. S-au îmbolnăvit, totuși, când băiatul s-a întors la școală, dar „când nu erau formele așa de urâte si cu afectare pulmonară”.

Doctorița nu a luat virusul în timpul pandemiei, deși în secția de Terapie Intensivă și la Urgență făcea câte 15 gărzi pe lună, dar s-a îmbolnăvit într-o mică vacanță. A făcut și vaccinul, fiind prima persoană vaccinată din Teleorman, dată exemplu în presa din Alexandria. În 2021 a fost premiată de președintele Klaus Iohannis cu gradul de cavaler, „în semn de apreciere pentru profesionalismul, dăruirea, curajul și solidaritatea” manifestate în contextul pandemiei, propusă de managerul spitalului din Roșiorii de Vede și de DSP Teleorman. Pe listă a mai fost și singurul medic infecționist de acolo. „A depus același efort ca mine și nu sunt singurul doctor care a făcut efort, toată lumea era pe baricade, eram un tot și am depus toți același efort”, subliniază medicul Roncea.

Citește și Sentinţă în cazul minorului din Piteşti care şi-a ucis tatăl cu un cuţit şi apoi s-a drogat cu prietenii

Un caz tragic. „A fost ceva care m-a terminat, a fost momentul în care am zis: «În Terapie eu nu mai merg»

Andra Ligia Roncea ne-a povestit unul dintre cazurile din pandemie care au marcat-o. „Momentul când am capitulat definitiv și am zis că eu în Terapie nu mai intru. Un tânăr de 30 și ceva de ani, care a atât a luptat pentru viață și atât am ținut unul de celălalt și atât timp am petrecut lângă el doar pentru a-l încuraja, fiind pus pe aparate, și să suporte, și să reziste, că totul va fi bine. Pot să vă spun că a fost ceva care m-a terminat, a fost momentul în care am zis: «În Terapie eu nu mai merg». Doar ce ieșisem de la ei, știți că trebuia să ne costumăm. 12 pacienți erau în secția de Terapie. Disperarea era și foarte mare, pentru că secțiile sunau și spuneau că s-a degradat, că îi scade saturația unuia sau altuia în Terapie și eu eram legată de mâini și de picioare pentru că nu știam pe care să-l dau jos de la aparate, pe care să-l las, pe care să-l pun. Sunt niște momente de cumpănă cumplite, pentru că viața valorează în dreptul fiecăruia la fel, dar au fost situații și momente în care a trebuit să pun în balanță cu care merg mai departe. A fost ceva… Știți cum trăiesc momentele cei din război, care sunt plecați pe front și ce traume au? Cam așa m-am simțit eu o lungă perioadă de timp după ce s-a terminat cu toată pandemia. Cred că le-am simțit și în momentele astea în care mă gândesc la ele. Nu vreți să știți. Cum să vă spun… să te implore și să le citești disperarea, ei fiind puși pe surse de oxigen mari, ventilați mecanic, ventilați cu aparatele de oxigen. Te țineau de mână și spuneau că nu au oxigen, nu au aer, nu respiră. Nu ați vrea să treceți prin așa ceva. Și băiatul acesta m-a distrus psihic, pentru că eu doar ce am ieșit de la ei și a început să sune soneria, că aveau sonerie la fiecare pat și probabil că cel de lângă el a început să sune soneria. Într-o groază și o disperare maximă am intrat, că nu știam de la cine sună, de la ce pat vine, să îmi găsesc băiatul ăsta pentru care luptasem, în stop, l-am resuscitat minute întregi… N-am reușit să mai fac absolut nimic. Iar acesta a fost momentul în care eu am zis: punct, nu mai intru. N-am mai putut. Sunt niște momente pe care numai trecând prin ele poți să realizezi ce efect pot să aibă asupra ta. Este peste puterea omului de a înțelege ce s-a întâmplat acolo.

Să nu aveți impresia că nu am fost apelată pe messenger, pe facebook, pe whatsapp, «că i-am omorât, că au murit din mâna mea, că n-am făcut tot ce se poate pentru mama, pentru tata, pentru soțul». Momentele astea erau și mai descurajante, când tu știai cât ai încercat să faci, n-ai reușit, și, totuși, să fii acuzat și cu injurii, «și copiii tăi să pățească la fel, că i-ai băgat în mormânt cu covid, dar ei n-aveau nimic». La momentul acela a fost greu de acceptat că este o situație disperantă și doar cine nu a fost acolo… Lucrurile știți când au început să se potolească și am văzut că sunt oarecum mai pașnice? În momentul în care dl Arafat a dat o dispoziție prin care aparținătorii, pentru 15 minute, pot să intre la pacienții gravi. Și văzând cam cum stau lucurile acolo, cred că, oarecum, s-au mai așezat și în dreptul nostru, al medicilor și al asistentelor medicale, al brancardierilor, al infirmierilor, că toți eram priviți la fel, «că avem ceva și îi omorâm noi»… Au început să înțeleagă mai mult cam cum stau lucrurile și cam ce se întâmplă acolo”.

Citește și VIDEO. Stelică Crăciun s-a dus să se predea la Poliţia Mioveni şi a făcut circ

Şi o poveste cu final fericit: „Nu mai avea ţesut sănătos pulmonar cu care să respire, dar atât a luptat omul acela şi atâta voinţă a avut…”

Au fost însă și reușite în perioada pandemiei. Unul dintre finalurile fericite l-a avut cazul unui bărbat din Giurgiu, trecut de 40 de ani. „Este cel care m-a impresionat cel mai mult, pentru că trebuia să ai și un psihic foarte puternic. Acest pacient, credeți-mă, la momentul respectiv, a avut, pe CT de torace, 100% afectare pulmonară. Nu mai avea țesut sănătos pulmonar cu care să respire. Atât a luptat omul acela și atâta voință a avut și cu atâta ardoare se strângea de mine când intram acolo, încât cred că a fost cea mai mare reușită pe care am avut-o. Și omul trăiește. Două luni a stat în terapie. Cu suișuri și coborâșuri. Era și foarte înșelătoare evoluția asta. Îți dădea senzația că o săptămână merge bine și dintr-o dată se degrada și totul era la polul opus. Știți că n-a existat tratament, totul a mers pe simptomatice și pe ce mai puteam să facem noi, uman. Ne-a ajutat Dumnezeu și am scăpat…”, ne-a spus doctorița.

Predă şi cursuri de prim ajutor

La un an după ce a venit în Spitalul Militar, Andra Ligia Roncea a făcut pregătire două luni la Vâlcea și acum activează și ca ofițer militar în cadrul Garnizoanei Pitești. Merge deseori și în școli să predea manevre de prim ajutor. La Roșiori, la clasele I-VIII, dar și în Pitești, în special în școlile militare. Participă și la misiunile militarilor pentru a asigura, la nevoie, asistență medicală. Anul trecut a fost la poligonul Văleanu din Vâlcea, „în creierul munților”, când militarii au avut pregătirile pentru tragere, dar și la poligonul din Câmpulung. A asigurat asistență medicală și la Duatlonul Regal Invictus de la Curtea de Argeș, în noiembrie 2023, la care a participat și Alteța Sa, Principele Radu.

Citește și Preşedintele Sindicatului Ofiţerilor de Poliţie din România, Gabriel Pielmuş, despre şeful şpăgar de la Arestul IPJ Argeş: „Dl Marangoci, după ce a luat banii de la traficanţii de droguri, o să iasă la pensie din poliţie cu drepturi depline”

Citește și Condamnare cu suspendare pentru educatoarea din Piteşti care a strâns o fetiţă de gât şi a pălmuit un băieţel