La 19 iunie 1848, Guvernul provizoriu al  Țării Românești este arestat în urma unui complot al forțelor reacționare, cu complicitatea coloneilor Ioan Odobescu (șef al Oștirii) și Ioan Solomon (comandantul regimentului 3 din garnizoana București).

În urma unei acțiuni energice a maselor populare, Guvernul provizoriu este eliberat, iar cei doi colonei arestați. În această acțiune  s-a remarcat Ana Ipătescu.

Citește și: Lecţia de istorie. Bătălia de la Ţiganca

Îată ce se știe despre Ana Ipătescu, una dintre cele mai puternice femei din istoria românilor, cea care și-a pus amprenta personală asupra Revoluției de la 1848 din Țara Românească.

S-a născut în 1805, București, Țara Românească și a decedat în 13 martie 1875, București, România, în familia unui negustor bucureştean iubitor de carte, care a înlesnit copiilor săi accesul la educaţie. Prima sa căsătorie, contractată în 1828, s-a sfârşit trei ani mai târziu cu un divorţ, explicat în mare parte prin lipsa de deschidere culturală a soţului său. Un an mai târziu s-a recăsătorit cu Nicolae Ipătescu, funcţionar la visteria statului şi om cu largi vederi modernizatoare.

Datorită soțului ei, funcționar la Departamentul Vistieriilor, a participat la întâlniri ale societății secrete Frăția, unde a cunoscut pe câțiva dintre conducătorii care vor intra în guvernul revoluționar după izbucnirea revoluției la 9 iunie 1848. A participat direct în fruntea mulțimii prorevoluționare bucureștene la eliberarea guvernului revoluționar, arestat la 19 iunie 1848 în urma unui complot contrarevoluționar.

Ana Ipătescu a intrat în atenţia opiniei publice odată cu evenimentele ce au marcat Revoluţia de la 1848 din Ţara Românească. Acţiunea forţelor contrarevoluţionare, soldate cu arestarea guvernului revoluţionar la 19 iunie 1848, a stârnit via nemulţumire a susţinătorilor programului de reformare internă a ţării. Alături de Nicolae Golescu, revoluţionar şi ministru desemnat pentru portofoliul Internelor, Ana Ipătescu şi-a asumat misiunea de a convinge masele că numai printr-o mişcare unitară putea fi salvată revoluţia. A fost aceea care a indicat mulţimii dezlănţuite locul în care boierii conservatori, sub conducerea colonelului Ioan Solomon, plănuiau dezmembrarea guvernului de factură liberală şi restaurarea vechilor principii politice.

Citește și: Pastila de frumos. Simfonia Lalelelor – încotro?

Ştirile despre curajul faptelor sale au ţinut prima pagină a gazetelor europene, bun motiv pentru Alexandru G. Golescu să-i sugereze într-o scrisoare lui Nicolae Bălcescu că exemplul acesteia ar trebui să fie urmat şi de alte românce. Participarea soţului său la mişcarea revoluţionară a fost sancţionată de Puterea suzerană cu detenţia într-o închisoare din Imperiul Otoman.

În 1850, Ana Ipătescu a reuşit să obţină în mod spectaculos eliberarea acestuia. Imediat după acest episod, prezenţa sa publică a intrat într-un con de umbră. Şi-a dorit să fie înmormântată la Mănăstirea Pasărea, însă piatra sa tombală nu a putut fi identificată. Ana Ipătescu rămâne un simbol al mişcării româneşti de la 1848.