Cel mai important istoric literar român de astăzi este Nicolae Mecu, retras în comuna natală, Călinești. De aici, după escapade în Biblioteca Academiei, coordonează apariția volumelor III-IV din ediția de „Opere complete” de Vladimir Streinu, sub egida Academiei Române, în colecția „Pléiade“, o promisiune făcută la Teiu de Eugen Simion, în 2014, volume la care contribuie cercetătorii Oana Soare şi George Neagoe. O ediție gândită la 52 de ani de la dispariția fizică a lui Vladimir Streinu, din care au apărut primele două volume.
Între timp, s-a dus și fiica lui Vladimir Streinu, căreia i s-a rezervat o cameră în Casa memorială „Streinu” de la Teiu, despre care Nicolae Mecu a scris:
„Pe 13 septembrie 2021 a încetat din viață, la o vârstă avansată, ILEANA IORDACHE-STREINU (născută la 1 iulie 1930, la Găești), actriță de teatru și cinema, fiica unuia dintre cei mai originali și de autoritate critici și istorici literari români, Vladimir Streinu (pseudonimul literar al lui Nicolae Iordache). N-am văzut-o pe scenă, ci numai în film (între altele, în minunatul lung metraj Mofturi 1900 al incomparabilului Jean Georgescu). Nefiind totuși în materie, nu mă voi opri asupra sa în această ipostază. Postura pe care am cunoscut-o a fost aceea de păstrător al memoriei lui Vladimir Streinu, de administrator al operei lui. S-a achitat de aceste îndatoriri cu fermitate și consecvență, însă cu discreție, departe de ostentația și pretențiile obișnuite ale urmașilor marilor scriitori și artiști (de pildă, a donat Muzeului Național al Literaturii Române arhiva Vladimir Streinu fără să pretindă vreun leu). Personalitate ea însăși, nu a profitat de pe urma formulei sunt fiica lui…
Citește și Vladimir Streinu – omagiat la Cluj-Napoca
Asta nu a împiedicat-o să cinstească memoria părintelui, mai întâi punând la dispoziția cercetătorilor și editorilor operei acestuia tot ce deținea, fără, repet, vreo pretenție, fără morgă și fără toane de vedetă. Editând, împreună cu o echipă de specialiști, primele volume ale integralei Vladimir Streinu, am verificat pe cont propriu acest comportament de aristocrat autentic, această noblețe de caracter. Pe urmă, a editat ea însăși părți ca și necunoscute ale operei, de exemplu un volum cuprinzând o secțiune relevantă din publicistica politică interbelică a lui Streinu. În fine, a publicat o carte originală, de memorialistică, Vladimir Streinu, tatăl meu, scrisă în respectul adevărului, fără sentimentalisme postume, fără tentații incriminatorii și revanșarde. Când în colecția Opere fundamentale a Fundației Naționale pentru Știință și Artă, condusă de academicianul Eugen Simion, au ieșit cele două volume pregătite de noi, însumând peste 2500 de pagini apărute în condițiile tehnice ale colecției franțuzești Pléiade, Doamna Ileana Iordache-Streinu a fost de-a dreptul copleșită. Mi-a telefonat negăsindu-și cuvintele, cu o recunoștință ce nu putea primi decât o singură replică: Nu Dumneavoastră; noi suntem cei onorați, căci am avut prilejul de a ne ocupa de personalitatea și opera unui mare scriitor român”.
Acum, după cum am aflat de la dl. Nicolae Mecu, problema ce se pune e a găsirii de sponsori care să facă posibilă apariția vol. III-IV din seria de „Opere”. Eugen Simion avea autoritatea de a bătea, la 90 de ani aproape, la toate ușile posibile și imposibile. Cine să o facă acum? Cele două volume sunt gata de tipar, relevă un Vladimir Streinu tânăr, autor de critici literare incisive, care vor schimba chipul criticului apolinic și distant consacrat…
Cine? Primăria Teiu? Consiliul Județean Argeș? Ministerul Culturii? Sponsori privați argeșeni?
Citește și Un „Hamlet” pirat şi un Vladimir Streinu dat în judecată, în temniţă fiind
0 Comentarii