Să revenim la AUTORO, la sediul de la Pitești. Erați toți ca înainte, n-a rămas nimeni pe drumuri...
- Da, am dus-o foarte bine acolo și în doi ani stăteam pe un munte de bani… Din 1993 au început „fitilele'”. Uzina mergea foarte prost, la Stroe… Atunci și-a dat el seama ce greșeală a făcut. Vreau să adaug că într-o zi a venit Cătălin, care era soțul Cătălinei, fiica lui Zamfir, care mi-a spus că nu-i găsește de muncă soției. I-am propus să o angajez ca secretară și i-am spus și salariul pe care pot să i-l ofer. A doua zi a venit Cătălina, i-am spus ce are de făcut etc.
Povestiți-ne întâmplarea cu Zamfir, fostul prim-secretar…
- Da, a fost o întâmplare haioasă petrecută la Politehnică, la București. Fiul meu Mugur terminase liceul și trebuia să se hotărască ce facultate să urmeze. Într-o zi am plecat împreună la Politehnică. Acolo am aflat că decan era un coleg de grupă, Vâlcu. L-am căutat și mi-a spus că ne putem vedea într-o jumătate de oră. Era perioada examenelor de stat și el era în comisie. În timp ce așteptam, mă bate pe umăr cineva. Când mă întorc, cine era? Surpriză! Zamfir, fostul prim-secretar. M-am blocat și l-am salutat tot ca înainte, adică: ,,Să trăiți, tovarășe prim-secretar! Ce faceți pe aici?” El mi-a spus că este cu fata lui, care trebuie să susțină examenul de stat cu profesorul Vâlcu. Ce coincidență! Vâlcu era chiar fostul meu coleg. Între timp, Zamfir a scos o batistă și a început să se șteargă la ochi. L-am întrebat dacă îi e rău. Mi-a răspuns: ,,Nu. Plâng pentru că îmi dau seama cât de tembel am fost când ai avut probleme din cauza mea la Turnătorii. N-aș fi crezut vreodată că poate să existe vreun om să îmi răspundă cu atât bine cât mi-ai făcut tu mie”. Se referea la Cătălina, fiica lui, pe care o angajasem eu. Atunci mi-a fost și milă de el. Între timp a venit Vâlcu. Ne-am salutat, ne-am pupat… Și i-am spus că am venit pentru fiul meu, că aș vrea să-l fac și pe el inginer metalurg, așa cum devenisem noi. Dar între timp m-am gândit să-i fac cunoștință cu fostul prim-secretar, dl Zamfir. Culmea era că fata lui Zamfir își luase proiectul de stat la el. la Vâlcu. Într-un sfert de oră, Vâlcu a venit, fata lui Zamfir venise și ea, era fericită că luase nota 10. În concluzie: pe cel mai al dracu’ prim-secretar l-am văzut plângând în fața mea. Revin la istoriile cu AUTORO. Eu în fiecare an le făceam cadouri subalternilor, un frigider, un aragaz etc.
Lucruri utile, da.
- Și oamenii erau foarte mulțumiți. Le puneam și câte o primă în plic… Prin 1993 venea ministrul Stănescu să negocieze, spunându-mi că Stroe vrea să se împace cu mine.



























0 Comentarii