Web Analytics
scris joi, 07.12.2023

Virgil Calotescu, „Autobuzul” şi victoria Securităţii

Regizor de succes (autor al „Buletinului de București” din 1983), Virgil Calotescu s-a născut la 16 ianuarie 1928, în comuna Dobrotești, județul Argeș (școala din Bascov îi poată numele, cu mândrie patriotică). Absolvent al Facultății de Istorie din București în 1950 și pasionat de cinematografie, s-a angajat la studioul Sahia Film din București. 
Având relații tenebroase, în 1960, realizează, în secret, filmul „Reconstituirea”, dar nu celebrul film cu același titlu regizat de Lucian Pintilie, ci un documentar despre jaful secolului din România, al Băncii de Stat în 1959 de către cinci bărbați și o femeie, cunoscut în istorie și drept Cazul Ioanid, după numele șefului bandei. Filmul său „Reconstituirea” nu a fost difuzat public, fiind destinat doar uzului intern al nomenclaturii.

Virgil Calotescu, „Autobuzul” şi victoria Securităţii

În 1978 realizează filmul „polițist” „Autobuzul”. Bine regizat, cu actori de marcă. Dar filmul, celebru în epocă, este un elogiu adus Securității, în special locotenentului Gh. Diță (se pare că i-a fost confident/consilier, ajuns, apoi, cum se știe, comandant la Argeș).
Despre ce este „Autobuzul”? În anii ’50, un grup terorist din munți, condus de „Baronul” (erau partizanii ce-i așteptau, totuși înarmați, pe americani), se trezește cu doi agenți de legătură, parașutați, unul dintre ei fiind fals. Singura soluție pentru ei e să părăsească ascunzătoarea, folosindu-se de un autobuz local pe care amenință să-l arunce în aer cu pasageri cu tot. Simptomatică la jumătatea anilor ’70, în urma unei directive venite de la nivel înalt, „această tematică era menită să calomnieze memoria celor ce nu pieriseră din conștiința colectivă, ca singurii opozanți deschiși ai regimului și, mai ales, SĂ ÎNALȚE UN MONUMENT SECURIȘTILOR VIOLENȚI AI ANILOR ’40-50”, spunea Bujor T. Rîpeanu.
În film, au reușit. După 1990, filmul a fost repede uitat, Virgil Calotescu fiind martor cu uitarea lui deliberată, decedând la 6 mai 1991.

Citește și Mircea Bârsilă – Premiul Opera Omnia al Uniunii Scriitorilor

Citește și Ionel Tudorache, un Zavaidoc al zilelor noastre!

Distribuie!

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *