Autor: MAKE
• (Episodul 2)
Episodul 1 al acestui articol a relatat cazurile suferinţelor simetrice ale unei mame palestiniene şi ale uneia israeliene, prezentând dilemele etice şi politice legate de ajutorul umanitar şi recuperarea ostaticilor.
Îmi îndemn cititorii să verifice independent informaţiile incluse în acest articol şi să le proceseze personal.
• Şablonul talmudic
La alegerile parlamentare, Einav Zangauker, al cărei fiu este ţinut ostatic, – (israeliană despre care a fost vorba în primul episod) – a votat partidul Likud, care este partidul lui Benjamin Netanyahu, pe care acum doreşte din toate puterile să-l demită din funcţia de prim-ministru.
Vom vedea, în acest episod 2, că ori instinctul ei de mamă l-a identificat în mod plauzibil pe duşmanul său direct, ori cultura talmudică este cea care sugerează că Netanyahu se află la originea perversă a acestui război.
• Protestele israelienilor împotriva lui Netanyahu au fost curmate de atacul Hamas
Netanyahu fusese acuzat de corupţie, fraudă şi abuz de încredere în legătură cu mai multe cazuri, astfel că, începând din ianuarie 2023, protestele din Israel au crescut în număr din cauza propunerii guvernului să reformeze sistemul judiciar.
Planurile de reformă includ modificări semnificative în modul de numire a judecătorilor şi restrângerea puterii Curţii Supreme, ceea ce ar putea limita independenţa justiţiei.
Criticii reformei au susţinut că aceste schimbări ar putea servi pentru ca Netanyahu şi aliaţii săi să submineze independenţa justiţiei şi să intervină în procesele sale legale.
Modificările ar putea oferi guvernului un control mai mare asupra numirii judecătorilor şi ar putea limita autoritatea Curţii Supreme, făcând-o mai favorabilă premierului şi partidului său.
Graficul ilustrează cum, după prezentarea oficială a propunerilor de reformă a justiţiei de la începutul anului 2023, manifestaţiile cetăţenilor israelieni au explodat, ajungând la vârfurile de 469 de demonstraţii, în martie şi 460, în iulie (2023), de la o medie de 67 pe lună, în anul precedent (atenţie!, este vorba despre mulţimea demonstraţiilor, indiferent de natura revendicărilor).
În octombrie 2023, luna la începutul căreia a avut loc atacul Hamas asupra Israelului, numărul demonstraţiilor israelienilor a scăzut la 30.
• Atacul Hamas în vârf de criză politică a Cabinetului Netanyahu este un şablon
Nu este prima oară când, în timpul guvernării lui Benjamin Netanyahu, tulburările interne ale Israelului se potolesc în urma unui atac Hamas, ci este a doua oară.
În mandatul precedent al lui Benjamin Netanyahu, în mai 2021, a avut loc un conflict armat major între Israel şi Hamas.
Conflictul a izbucnit după câteva săptămâni de tensiuni între israelieni şi palestinieni în Ierusalim şi pe teritoriile palestiniene, culminând cu incidente în şi în jurul moscheii Al-Aqsa…
Adică, la fel ca acum.
În acel an, Benjamin Netanyahu se confrunta cu proteste şi critici interne legate de eşecul formării unui guvern stabil după alegerile din martie 2021. Protestele împotriva lui Netanyahu erau legate de acuzaţiile de corupţie la adresa sa şi de gestionarea pandemiei de COVID-19.
În mai 2020 (luna atacului Hamas cu rachete asupra Israelului) şi iunie, demonstraţiile s-au menţinut în număr ridicat (151 şi respectiv 157, cetăţenii abătându-şi, însă, nemulţumirile către felul în care a fost gestionat conflictul cu palestinienii), dar s-au aplatizat ulterior, la o medie de 60 pe lună, până la sfârşitul anului.
În amândouă ocaziile, atât în urma atacurilor Hamas din 10 mai 2020, cât şi în urma celor din 7 octombrie 2024, a pierdut toată lumea, cetăţenii israelieni şi cetăţenii palestinieni, dar Hamas a câştigat prestigiu generând o amplă mişcare anti-israeliană în lume, iar de cealaltă parte, Netanyahu şi-a consolidat poziţia de premier.
Cel puţin pentru timp.
Romanele poliţiste ne învaţă să găsim criminalul, răspunzând la întrebarea „cui foloseşte crima?”; după octombrie 2023, protestele israeliene împotriva lui Netanyahu s-au calmat pentru patru luni.
Acum, însă, ele revin.
• Autorităţile israeliene au ignorat avertismentele
Oficialităţile israeliene au fost prevenite de diverse surse şi autorităţi asupra pregătirilor Hamas pentru un atac major, dar nu au luat în seamă informaţiile.
Public în continuare o listă sistematizată a acelor avertismente, consemnate de Wikipedia.
1. Arabia Saudită:
– A avertizat Israelul cu privire la o „explozie” ca urmare a ocupaţiei continue înainte de atacul din 7 octombrie 2023.
2. Egiptul:
– A avertizat despre o catastrofă dacă nu există progres politic şi a oferit avertismente similare.
– A spus că a avertizat Israelul cu câteva zile înainte de atac că „va urma o explozie a situaţiei foarte curând şi că va fi mare”.
3. Oficialii Autorităţii Palestiniene:
– Au dat avertismente similare.
4. Regele Abdullah al II-lea al Iordaniei:
– A deplâns că palestinienii nu aveau „nici drepturi civile, nici libertate de mobilitate” cu mai puţin de două luni înainte de atac.
5. Tensiunile între Israel şi Hamas:
– Au crescut în septembrie 2023, şi The Washington Post a scris că cei doi erau „în pragul războiului”.
6. Rapoarte de informaţii israeliene:
– În conformitate cu raportul din The New York Times, oficialii israelieni obţinuseră planuri detaliate de atac cu mai mult de un an înainte de atac. Documentul descria planuri şi ţinte operaţionale, inclusiv dimensiunea şi locaţia forţelor israeliene. Planul prevedea un asalt cu rachete la scară largă înainte de o invazie, utilizarea dronelor pentru a elimina camerele de supraveghere, arme automate pe care Israelul le-a staţionat de-a lungul graniţei şi oameni înarmaţi care invadează Israelul, inclusiv cu parapanta. The Times a raportat că „Hamas a urmat planul cu o precizie şocantă”. Documentul a fost răspândit pe scară largă în rândul conducerii armatei şi serviciilor de informaţii israeliene, care au respins în mare parte planul ca fiind dincolo de capacităţile Hamas, deşi un membru al unităţii de informaţii israeliene şi-a avertizat superiorii, în iulie 2023, că Hamas se pregătea pentru asalt, spunând: „Infirm cu desăvârşire faptul că scenariul este imaginar”.
7. Shin Bet şi comandanţii militari ai IDF:
– Au discutat despre o posibilă ameninţare la adresa festivalului de muzică Nova cu doar câteva ore înainte de atac, dar organizatorii festivalului nu au fost avertizaţi.
8. BBC:
– O investigaţie BBC sugerează că rapoartele de supraveghere indicau că Hamas plănuia o operaţiune semnificativă împotriva Israelului, dar ofiţerii superiori ai IDF au ignorat avertismentele repetate.
Citește și: CJ Argeş a depus noi proiecte de infrastructură rutieră pe fonduri europene
• Cine-i de vină pentru înfrângerea apărării israeliene?
Evaluările actuale susţin că surpriza atacului palestinian a jucat un rol crucial la înfrângerea apărării israeliene din ziua de 7 octombrie, ceea ce ar însemna că faimoasele servicii de informaţii israeliene nu ar fi reuşit să intre în planul Hamas pentru atac.
Am citit, deja, că opinia aceasta este falsă.
Serviciile de informaţii israeliene deţineau planurile de atac ale Hamas de foarte mult timp (şi încă nu s-a aflat cum exact Hamas a obţinut detaliile despre dispozitivele de apărare israeliene, pe baza cărora palestinienii şi-au întocmit planurile).
Cu toate acestea, într-o postare pe reţeaua de socializare „X”, Netanyahu a reproşat propriilor sale servicii de informaţii că nu l-au avertizat cu privire la atacul Hamas, conform relatării publicate la 29 octombrie 2023, de Al Jazeera. (7)
Este de crezut că nu a fost avertizat?
Wikipedia consemnează îndoiala simetrică: „Nu era clar dacă conducerea politică a fost informată”. (8)
Ulterior, Netanyahu şi-a cerut scuze: „Am greşit. Lucrurile pe care le-am spus în urma conferinţei de presă nu ar fi trebuit să fie spuse şi îmi cer scuze pentru asta”.
De fapt, nu şi-a retractat reproşul, ci a spus, doar, că nu trebuia făcut.
Dar l-a făcut.
Orice reproş public (fie el chiar întemeiat) la adresa serviciilor, în plină campanie de pedepsire a palestinienilor este o greşeală militară, slăbind coeziunea forţelor israeliene.
De ce a făcut-o Benjamin Netanyahu?
Parafrazând o maximă răspândită, „cine acuză, se scuză”…
• Modelul din Talmud
Benjamin Netanyahu a crescut într-o familie evreiască şi a avut parte de o educaţie evreiască tradiţională, ceea ce înseamnă că a fost expus la învăţături religioase şi la cultura evreiască, care includ şi studii din Talmud.
În contextul subiectului acestui articol, atrage atenţia un anumit fragment din Talmudul Babilonian, Temurah 16a: „6. § […] puterea lui Iosua [n.n. – moştenitorul lui Moise la conducerea poporului lui Israel] a slăbit şi trei sute de halakhot [n.n. – plural, „legi”] au fost uitate de el şi s-a confruntat cu şapte sute de cazuri de incertitudine [n.n. – se referă la jurisprudenţă] şi întregul popor evreu s-a ridicat pentru a-l ucide, deoarece el nu a putut să-i înveţe halakhot uitate.
7. Sfântul, Binecuvântat să fie El [n.n. – este astfel numit Dumnezeu], i-a spus lui Iosua: «Este cu neputinţă să-ţi spun aceste halakhot, deoarece Tora nu este în Cer. Dar ca să te salvezi de poporul evreu care vrea să te omoare, du-te şi epuizează-l în război, ca să te lase în pace»”.
Proiecţia în prezent a acestui fragment talmudic este evidentă.
Este un model „la scară unu la unu”.
Introducerea acestui text în Talmud i se datorează lui Rav Yehuda (220-299 e.n.), şeful Şcolii din Pumbedita (Babilon), care poate fi suspectat că-şi inventa citatele astfel încât, atribuindu-le unor învăţaţi cu autoritate, le insera fără scrupule în Talmud (este prezent în Talmud cu peste 400 de astfel de citate).
Fragmentul citat aici are toate şansele să fie inventat, deoarece îl prezintă pe Dumnezeu ca fiind cinic („«Dar ca să te salvezi de poporul evreu care vrea să te omoare, du-te şi epuizează-l în război, ca să te lase în pace»”).
Acesta, însă, nu este unicul caz în care declaraţiile publice ale lui Benjamin Netanyahu se intersectează cu textele considerate sacre.
Note
(8) https://en.wikipedia.org/wiki/2023_Hamas-led_attack_on_Israel#cite_note-edwardwong-78
link: Fâşia Gaza – Israel, un alt focar al depravării (Episodul I)
Articol preluat din ziarul Bursa.ro
0 Comentarii