Victorie a Jurnalului de Argeş în războiul „informaţiilor clasificate” purtat cu IPJ Argeş

de | 7.01.2016 14:59 | Dezvăluiri

# Curtea de Apel Pitești a obligat IPJ să respecte legea liberului acces la informațiile publice

Un raport al Corpului de Control al IGPR din 2008, publicat pe larg atât în paginile Jurnalului de Argeș cât și pe site-ul ziarului nostru (www.jurnaluldearges.ro), evidențiază fără echivoc gradul de implicare a numeroși polițiști din Argeș în mafia permiselor. Poliția Argeș a refuzat în repetate rânduri să dea publicității sancțiunile primite de oamenii săi, măsuri prevăzute în documentul excelent realizat de Corpul de Control al IGPR. A fost nevoie de o hotărâre a Curții de Apel Pitești, cu nr.1798/2015, pentru ca IPJ Argeș să ne transmită măsurile care au fost dispuse în urma raportului. Însă, pentru că a fost vorba despre o atitudine netransparentă și plină de rea voință din partea poliției argeșene, vom intra mai jos în culisele acestui proces. Atitudinea netransparentă, frizând ilegalitatea și având aparența unei încercări de mușamalizare a neregulilor, cred că se datorează faptului că printre polițiștii cu musca pe căciulă sunt și actualii comandanți de la IPJ Argeș. Un proces pe care, fără a exagera, l-am numi un „război al informațiilor despre care nu trebuie să știe nimeni” pe care Jurnalul de Argeș l-a purtat în instanță în scopul obținerii unui drept, în mod normal de necontestat, al informării cititorilor săi. O bătălie câștigată, am putea spune, în urma sentinței Curții de Apel Pitești. Potrivit art.1 din Legea 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, „Accesul liber și neîngrădit al persoanei la orice informații de interes public constituie unul din principiile fundamentale ale relațiilor dintre persoane și autorități publice, în conformitate cu Constituția României și cu documentele internaționale ratificate de Parlamentul României”. Pe scurt, sentința Curții de Apel Pitești a obligat Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș să respecte legea.

Informații clasificate vs. liberul acces la informațiile publice – tactici de a reduce presa la tăcere

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Argeș la data de 3.04.2015, „reclamanta” SC Jurnal C&G SRL a chemat în judecată pe „pârâtul” Inspectoratul de Poliție Județean Argeș solicitând obligarea acestuia să îi comunice informațiile de interes public solicitate prin cererea înregistrată la data de 16.03.2015, respectiv măsurile luate în urma Raportului Corpului de Control din 2008 la IPJ Argeș, sancțiunile disciplinare aplicate pentru faptele comise de polițiștii anchetați și calificativele obținute de conducerea IPJ Argeș în perioada 2006 – 2010. În motivarea cererii, am arătat că am solicitat pârâtului informațiile de interes public menționate, iar acesta a refuzat să le comunice. Pârâtul, la data de 29.04.2015, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, în principal ca inadmisibilă iar pe fond ca neîntemeiată. Prin sentința nr. 663/12/06.2015, Tribunalul Argeș respinge cererea reclamantei pe fondul litigiului motivând că Raportul Corpului de Control la care se face referire în cauză este un document clasificat „Secret de serviciu”. Ca atare, furnizarea informațiilor cuprinse în acel raport s-ar încadra în excepția prevăzută de legea 544/2001, conform căreia „se exceptează de la accesul liber al cetățenilor informațiile din domeniul apărării naționale, siguranței și ordinii publice, dacă fac parte din categoria informațiilor clasificate potrivit legii”. Mai mult, cu privire la sancțiunile disciplinare și calificativele polițiștilor, tribunalul a apreciat că acestea sunt informații personale și fac referire la surse confidențiale, furnizarea lor făcând parte din excepția prevăzută în alte două paragrafe ale legii liberului acces la informațiile publice. Conform acestora se exceptează de la accesul liber al cetățenilor informațiile cu privire la datele personale precum și informațiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare „dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidențiale ori se pun în pericol viața, integritatea personală ori sănătatea unei persoane în urma anchetei aflate în curs de desfășurare”. Acest argument, cel puțin, este chiar de râsul curcilor pentru că, în primul rând, așa – zisa anchetă derulată de capii IPJ Argeș în urma măsurilor dispuse de Corpul de Control Intern, a avut loc prin 2008 și în al doilea rând, dar nu cel din urmă, noi nu doream să punem în pericol viața vreunuia dintre ofițerii nominalizați în raport ca vinovați în mafia permiselor ci, dimpotrivă, să ne informăm corect cititorii în spiritul adevărului și, de ce nu, al siguranței naționale. Instanța de fond, în speță Tribunalul Argeș, a mai arătat că raportul menționat a fost emis de IGPR-Direcția Control Intern, instituție distinctă de Inspectoratul de Poliție Județean Argeș iar pârâtul „are obligația prevăzută de lege să respecte caracterul confidențial al acestuia”. Trebuie spus că Raportul, în forma depusă spre analiză instanței de control judiciar a fost înregistrat la Secretariatul General al IPJ Argeș ca document clasificat „secret de serviciu”.

Fiecare persoană are dreptul de a cunoaște dacă o instituție publică își desfășoară activitatea cu respectarea legii

Am continuat însă lupta cu minciuna și, împotriva sentinței formulate de tribunal,  am formulat recurs arătând că instanța de fond a reținut în mod nejustificat și netemeinic faptul că raportul corpului de control ar avea caracter de „secret de serviciu”. Asta pentru că noi solicitaserăm, în opinia noastră, informații cu caracter public, respectiv măsurile dispuse în urma raportului, sancțiunile aplicate și calificativele obținute de conducerea IPJ Argeș – ulterior raportului. Jurnalul de Argeș a argumentat că măsurile luate în baza unui raport de control sunt informații de interes public, în condițiile în care persoanele angajate în cadrul instituției sunt funcționari publici, plătiți din bani publici. Reamintim că raportul, publicat integral în cursul anului 2015 de către Jurnalul de Argeș, constată o serie de încălcări ale legii de către polițiști, inclusiv de cei din conducere, și se solicită în cuprinsul acestuia și declanșarea procedurii de sancționare, după vina fiecăruia, față de aceștia. În realitate, dispozițiile legii 544 stabilesc faptul că se exceptează de la accesul liber al cetățenilor următoarele informații: „a) informațiile din domeniul apărării naționale, siguranței și ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informațiilor clasificate, potrivit legii”. Așadar, informațiile solicitate de noi nu sunt informații clasificate și nici nu pot fi calificate ca făcând parte din această categorie. De fapt, pe parcursul procesului pârâtul, în speță Inspectoratul de Poliție Județean Argeș, nu a oferit o dovadă a clasificării acestor informații ci doar a afimat. Ba chiar, la termenul din data de 21 octombrie 2015, așa după cum rezultă și din încheierea de ședință, consiliera juridică a inspectoratului a precizat că din ceea ce știe de la structurile de specialitate, informațiile solicitate nu ar fi clasificate(!). Așadar după cum sună și alte reglemetări legale, Poliția trebuie să garanteze accesul la informațiile de interes public, neputând să limiteze acest drept printr-o interpretare abuzivă și contrară legii a noțiunii de informații clasificate, iar includerea în această categorie constituie „o încercare a pârâtului, instituție publică, de acoperire a încălcării legii de către persoanele evidențiate în raportul de control, fapt interzis de lege”, au conchis magistrații Curții de Apel Pitești. Mai exact, art. 13 din legea 544 stipulează că „informațiile care favorizează sau ascund încălcarea legii de către o autoritate sau o instituție publică nu pot fi incluse în categoria informațiilor clasificate și constituie informații de interes public”. Quod erat demonstrandum.

Şi… ghiciţi de ce atâta secretomanie…

Examinând recursul prin prisma criticilor invocate, a probatoriului administrat în cauză și a normelor de drept incidente, Curtea a constatat așadar că recursul este fondat. „În speță, obiectul litigiului îl constituie dreptul reclamantei, (n.red. SC Jurnal C&G SRL), care desfășoară o activitate de informare publică, de a-i fi comunicate măsurile luate de pârât în baza Raportului Direcției de Control Intern din IGPR efectuat în anul 2008, Curtea constatând că refuzul pârâtului – Inspectoratul Județean de Poliție Argeș, nu este justificat, sentința pronunțată de instanța de fond, nelegală, iar informațiile solicitate sunt informații de interes public întrucât se referă la activitatea pârâtului, care implică și evaluarea conduitei profesionale a angajaților în funcții de execuție ori de conducere ai acestuia…Opinia publică în ansamblu, ca de altfel fiecare persoană, are dreptul de a cunoaște dacă o instituție publică își desfășoară activitatea cu respectarea legii, inclusiv din perspectiva disciplinei profesionale a personalului său”, a decis instanța care a judecat recursul, dispunând totodată ca intimatul – pârât (IPJ Argeș) să ne comunice măsurile și sancțiunile luate în baza Raportului IGPR din 2008 și numărul acestora, considerând irelevant numele persoanelor sancționate, doar modul în care acestea prestează serviciul public. Trebuie să vă reamintim că din document a rezultat implicarea, mai mult sau mai puțin ilegală, a polițiștilor argeșeni în 548 de cazuri în care nu aveau această atribuțiune printre sarcinile de serviciu, precum și vinovățiile comandanților lor. Primul și cel mai vinovat, identificat ca atare de raportul Corpului de Control al IGPR, comisarul-șef Petre Ionițescu (foto), șeful IPJ din acea perioadă, care va rămâne în istoria poliției argeșene sub numele de „cancerul de la permise”, urmat de adjunctul său, Costel Nedelescu și cms șef Gabriel Gherghe, actualul adjunct al comandantului IPJ Argeș.
Alina Crângeanu

 

Distribuie!

Articol scris de Jurnalul de Arges

Abonează-te la newsletter!

Trimitem un newsletter pe zi, dimineața, cu știrile din ziua anterioară.

* indicates required

0 Comentarii