# Justiţia argeşeană îşi arată dedesubturile în faţa Europei. Cine are apartament în Pitești ar trebui să ia aminte despre ce-au pățit locatarii unui bloc din cartierul Mărășești și să-și găsească, preventiv, formule alternative de acces în clădire, în caz că justiția se va decide, așa cum s-a întâmplat în cazul despre care vorbim, să lase pe toată lumea fără spațiile comune din bloc, cum ar fi uscătoria, casa scărilor, ușa de la intrare, ori poate chiar beciul sau acoperișul. Despre toată această poveste pe cât de încurcată, pe atât de halucinantă în desfășurare, am mai scris nu foarte demult, dar ne vedem nevoiți să revenim, pentru că lucrurile chiar par că au luat-o razna definitiv, transformându-se într-un fel de horror judiciar. Ale cărui ecouri s-au propagat, n-o să credeți poate, nu numai la Președinție și Guvern, dar au sărit și pârleazul peste graniță, poposind la comisarii pentru Justiție de la ONU și Comisia Europeană, la Parlamentul și Consiliul UE, precum și la ambasadele Germaniei, Franței, Olandei și SUA.
Cum spuneam, povestea în sine este halucinantă. Ea a pornit în momentul în care doi locatari, Marian și Silvia Savu, domiciliați la parterul blocului 1 din Mărășești, au decis să-și recupereze un debit de 2.300 lei pe care Asociația de proprietari (care cuprinde, alături de blocul 1, și blocurile 2, 3 și 4) îl avea la dânșii. De aici s-a declanșat o întreagă nebunie. În contul banilor datorați de către asociația cu pricina, cei doi au cerut executarea silită a acesteia, dar nu prin poprire pusă pe cont, pentru recuperarea celor 2.300 lei revendicați, ci cu schepsis, adică prin executarea unui spațiu aflat la demisol, învecinat cu apartamentul dânșilor, format din două camere nedecomandate, cu intrări separate, de fapt o uscătorie, un depozit de cărucioare, biciclete și alte acareturi ale locatarilor, aflat în folosința comună a acestora. Făcând o paranteză, trebuie spus că cele două camere erau proprietatea comună a celor 29 de locatari din blocul 1 și nicidecum a întregii Asociații, compusă din 133 de proprietari din 4 blocuri, cea de la care Marian și Silvia Savu solicitau executarea pentru datoria de 2.300 lei. Mai mult decât atât, prin adrese trimise de Primăria Pitești la momentul executării, s-a certificat faptul că Asociația respectivă nu figurează ca având în proprietate bunuri mobile sau imobile supuse impozitelor și taxelor locale, deci care ar ar fi putut fi executate silit, la o adică. Altfel spus, întreaga asociație n-avea nimic în proprietate care să poată fi luat cu portăreii. Cu atât mai puțin uscătoria de care vorbim, care nu numai că nu era o proprietate a întregii asociații, bună să fie scoasă la mezat, ci doar un spațiu comun al locatarilor din blocul 1, la fel cum sunt, de pildă, casa scărilor, holul sau ușa de la intrarea în bloc. Cu toate astea însă, Marian și Silvia Savu au cerut executorului să scoată la vânzare cele două camere, apreciate forțat ca fiind un apartament aflat în proprietatea întregii asociații, în contul datoriei de 2.300 lei.

Impetuos ca un berbec, executorul Fieraru ia legea la împuns

În prima fază, executorul Ion Iordache, primul solicitat în acest caz, a apreciat corect situația și a dispus încetarea executării silite, după ce a constatat că asociația nu are bunuri în proprietate, așa cum precizase și Primăria în adresa solicitată pe această temă. Din acest moment a intrat în scenă vestitul executor Eugen Fieraru, un nume greu încercat în potlogării judiciare, dovadă că a și fost exclus recent definitiv din profesie, ca răsplată pentru isprăvile sale. Același executor care a mai rupt gura târgului și cu vestita executare a ING Bank, silită să plătească uriașa sumă de 3 milioane euro, pentru o datorie de numai 3 euro, inginerie judiciară realizată și cu largul concurs al la fel de celebrei judecătoare Cornelia Inge Ene, de la Judecătoria Pitești, tovarășa bună a lui Fieraru și a altora în comiterea unor asemenea monstruozități judecătorești. Imediat după intrarea în scenă a lui Fieraru, lucrurile au luat-o razna cu executarea din Mărășești. Intrat în gardul legii cu impetuozitatea unui berbec, acesta a întocmit pe loc dosar de executare pentru cele două camere concepute ca depozit, în care asociația își avea sediul doar cu chirie, fără a fi și proprietară, cum am spus, după care vinde efectiv prin licitație camerele cu pricina, la un preț derizoriu de 11.475 lei, cu mult sub prețul pieței în anul 2009, când s-a efectuat tranzacția. Toată operațiunea a fost cam ca la Radio Erevan, în sensul că, deși au fost vândute ca apartament, cele două camere erau de fapt concepute ca depozit de cărucioare, biciclete și alte asemenea lucruri, iar spațiul nu era în proprietatea exclusivă a întregii Asociații, compusă din 133 de proprietari, ci o proprietate comună, în cotă indiviză, a celor 29 de locatari din blocul 1. Cum a scos la mezat depozitul respectiv în contul recuperării unei datorii de 2.300 lei, putea foarte bine executorul Fieraru să scoată la licitație și casa scărilor sau holul de la intrarea în bloc care, cu puțină imaginație judiciară, ar fi putut fi apreciate tot apartamente bune de înstrăinat. De altfel, pentru modul contondent în care a acționat în acest caz, executorul Eugen Fieraru a fost sancționat disciplinar, la solicitarea Ministerului Justiției, pentru neglijență în efectuarea lucrărilor exact în dosarul de executare despre care vorbim. Ulterior, el avea să fie exclus definitiv din profesie, pentru pungășii și mai mari făcute în glorioasa sa carieră, care mai cuprinde și un foarte complex dosar la DNA, în care a fost trimis în judecată, acuzat de asociere în vederea comiterii de infracțiuni și înșelăciune, cu consecințe foarte grave.

Judecătorii Viorel Terzea și Elena Vasile găsesc chichițe… temporale să-i  dea apă la moară lui Fieraru

În încercarea de a curma acest abuz uluitor, reprezentanții asociației căzute victimă a executării făcute cu barosul de Eugen Fieraru au încercat, prin intermediul președintelui Gheorghe Drăcea și procuratorului Radu Constantin Popescu, să-și facă dreptate prin intermediul instanțelor de judecată. În prima etapă, sorții au părut că le sunt favorabili, atunci când, la Judecătoria Pitești, s-a dispus întoarcerea executării silite, deci anularea formelor de executare întocmite de Fieraru, soldate cu vânzarea abuzivă a celor două camere aflate în folosința comună a locatarilor din blocul 1, în contul unei datorii de numai 2.300 lei acumulată de întreaga Asociație din Mărășești la Marian și Silvia Savu. La recurs însă, ce să vezi! Își intră în rol judecătorii Viorel Terzea și Elena Vasile de la Tribunal, care rotesc situația fix cu 180 de grade, exact cât trebuia să-i dea apă la moară lui Eugen Fieraru. Chichița găsită de magistrați n-a atins însă fondul problemei, că s-a înstrăinat un bun al altora (locatarii blocului 1), în contul unei datorii a altcuiva (asociația de proprietari), ci s-a referit la o problemă… temporală. Adică, onor judecătorii Terzea și Vasile au constatat că, într-adevăr, contestatarii executării au dreptate, dar ce păcat că au depus contestația la executare prea târziu. Adică nu imediat după licitația de vânzare a uscătoriei pe post de apartament, ci abia după ce a fost efectuată predarea silită a spațiului către cumpărător. Și uite așa, deși se vede de la șapte poște că a fost vorba de o mânărie grosolană, judecătorii cu pricina i-au dat undă verde, legându-se de tardivitatea cu care ar fi fost depusă contestația. Tardivitate care însă n-a fost constatată și la prima instanță, adică la Judecătorie, unde s-a luat decizia corectă de întoarcere a executării silite. Deci nu ideea că s-a comis un abuz halucinant în detrimentul unui bloc întreg de locatari a contat pentru judecători, ci faptul că nu s-a respectat termenul în care oamenii au reclamat că li se înstrăinează un bun comun în contul unei datorii cu care n-aveau efectiv nicio treabă. Bine că nu s-au trezit locatarii din blocul 1 că li se vinde și beciul blocului cu toată țevăraia care, după logica aplicată în acest caz, ar putea fi tot un apartament bun de executat, și încă unul de lux, câtă vreme are suprafața uriașă, cât tot subsolul blocului.

Procurorul general Mihail Aldea dispune într-un dosar pentru alt dosar

Uluiți și revoltați de ce li s-a întâmplat, oamenii, și în special procuratorul Radu Constantin Popescu, un inginer foarte energic și justițiar, au declanșat un adevărat Jihad împotriva celor care au contribuit la definitivarea acestui hold-up imobiliar. S-au făcut plângeri penale la DNA, Parchet, împotriva lui Eugen Fieraru și alor sale metode gangsterești de executare, care au dus, cum era și firesc, la excluderea sa din profesie. Dar vizați în plângeri au fost și judecătorii Viorel Terzea și Elena Vasile, ale căror drepte judecăți i-au dat apă la moară lui Fieraru și i-au lăsat pe locatarii blocului 1 din Mărășești fără depozitul executat cu forcepsul în contul unei datorii de 2.300 lei a întregii asociații, cu care nimeni din bloc n-avea vreo treabă. Amuzant, dar foarte reprezentativ pentru tot acest talmeș-balmeș judiciar, este și rezoluția dată de însuși procurorul general al Parchetului Curții de Apel Pitești, Mihail Aldea, la plângerile formulate pe această temă. Foarte preocupat să găsească argumente cât mai meșteșugite care să motiveze constatarea nevinovăției executorului Fieraru și a judecătorilor Terzea și Vasile, „generalul” Aldea dispune la final, derutat probabil și dânsul de atâta cercetare a alambicatei spețe, „respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de petiționarul Floarea Gh. Marin împotriva rezoluției nr 607/P/2010 din 7 februarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești”. Petiționarul Floarea Gh. Marin n-are însă nicio legătură cu subiectul dat, fiind probabil petiționar în cu totul și cu totul alt dosar decât cel privind Asociația din Mărășești. O eroare nevinovată, desigur, dar sugestivă pentru maniera incredibilă în care justiția, oarbă fiind, calcă uneori atât de apăsat în străchini, de se aude în toată Europa. Dar apropo, cazul din Mărășești are toate șansele să se transforme într-un subiect cu rezonanțe internaționale. Inginerul Popescu a sesizat întreaga situație la cel mai înalt nivel. Vorbind aici de raportorul pentru Justiție al ONU, Gabriela Knaul de Albuquerque e Silva, comisarul pentru justiție al UE, Viviane Reding, Parlamentul și Consiliul UE, precum și la ambasadele Germaniei, Franței, Olandei și SUA. 
Material realizat de Mihai BĂDESCU