# Exclusivitate. O scrisoare caustică în care fostul rector Gheorghe Barbu îl desfiinţează pe „Zorro de la sindicat” # „De aici şi inspiraţia siglei sindicatului din Universitatea Pitești, cu cele două topoare, probabil unul pentru fratele său şi celălalt topor o fi pentru mine”, mai adaugă ironic fostul rector, care îl desființează practic pe liderul sindical Mircea Bărbuceanu
Decăderea accelerată a Universității de Stat din Pitești are la bază, printre alte motive, și unul greu de înțeles și mai ales de acceptat. E vorba de războiul irațional de gherilă purtat, de aproape un deceniu, de liderul sindical Mircea Bărbuceanu împotriva nu neapărat a rectorilor care s-au succedat la conducere (în fond, asta chiar nu ar trebui să fie o problemă!), ci chiar a instituției, în ansamblul și fibra ei. Dăm publicității, în exclusivitate, câteva fragmente dintr-o scrisoare incendiară redactată de către fostul rector Gheorghe Barbu, aflat atunci pe ultima sută de metri a mandatului, despre practicile și șantajul agresiv practicate de liderul sindical Mircea Bărbuceanu.
În mail-ul adresat deopotrivă corpului profesoral, cât și studenților din Universitatea Pitești, rectorul Barbu a reușit să developeze cu precizie tot filmul apariției și apoi evoluției (mai exact, involuției) acestui individ controversat care este Mircea Bărbuceanu, pe care nu s-a sfiit să-l catalogheze drept „un personaj imposibil”. De fapt, firul roșu care străbate toată această analiză, amară și lucidă în egală măsură, este liderul sindical Mircea Bărbuceanu, pe care Gheorghe Barbu îl identifică printre principalii vinovații de declinul Universității de Stat din Pitești. În vara aceasta a trebuit să mai plece un rector, Ionel Didea, și tot la presiunile lui Bărbuceanu, pentru ca lumea academică din Universitatea Pitești să realizeze că degeaba pleacă sau se schimbă rectorii dacă problema „involuției” Universității Pitești rămâne și ea se cheamă Mircea Bărbuceanu. Vă invităm să citiți scrisoarea fostului rector Barbu, cu precizarea că titlul și subtitlurile aparțin redacției.
„Stimaţi colegi, astăzi vă răspund la două întrebări:
Cine este Mircea Bărbuceanu?
Ce urmăreşte şi ce vrea Mircea Bărbuceanu?
Fiind preocupat de rezolvarea multiplelor probleme cu care se confruntă zi de zi Universitatea din Piteşti, nu am avut timpul necesar sa vă scriu mesaje peste mesaje şi nici să bat toată ziua culoarele universităţii, aşa cum procedează dl. Mircea Bărbuceanu şi cele patru locotenente ale sale din conducerea sindicatului: doamnele Chiran Valeria, Manea Camelia, Tătaru Lavinia şi Manole Sergilia. Apropo, cu ocazia războiului din Libia am aflat că şi colonelul Gaddafi ar avea o gardă formată din patruzeci de femei înarmate. Oare să se fi inspirat dl. Bărbuceanu de la Gaddafi? Eu cred că v-aţi familiarizat cu atacurile furibunde ale domnului Mircea Bărbuceanu la adresa mea, a colegilor din conducere dar şi a universităţii, considerând că omul are nişte frustrări şi are nevoie de vinovaţi pentru a-şi justifica propriile nerealizări, iar eu am considerat că trebuie să am înţelepciunea şi să nu mă cobor la nivelul său. Cum totul are o limită, chiar şi toleranţa mea, m-am decis să vi-l mai prezint încă o dată, dacă mai este nevoie, pe Mircea Bărbuceanu. Consider că cei mai mulţi dintre dumneavoastră aţi ajuns să-l cunoaşteţi, iar după comportament, cred că aveţi serioase semne de întrebare, dar preferaţi să nu intraţi în conflict cu un astfel de personaj. Cu ani în urmă, domnul Bărbuceanu a lucrat la Consiliul Judeţean Argeş (dacă i-ar fi plăcut activitatea didactică putea fi profesor la o şcoală generală sau liceu), iar cei de acolo dându-şi seama de ”potenţialul” său, cu prima ocazie (sub pretextul unor reduceri de personal) l-au pus pe liber. Domnul Bărbuceanu a încercat degeaba să-şi păstreze serviciul la Consiliul Judeţean Argeş apelând la justiţie, în final nu a reuşit, iar Universitatea din Piteşti – un fel de mama Dolores sau mama răniţilor – l-a înfiat rapid, ca nu cumva să piardă un mare specialist(?!). Dânsul a absolvit Facultatea de fizică la Bucureşti, dar nu a mers să-şi facă doctoratul acolo, aşa cum era normal şi firesc, în domeniul în care s-a specializat, la facultatea absolvită şi cu profesorii care-l cunoşteau, cu toate că a spus de atâtea ori (încât au aflat şi copiii de la grădiniţă) că a fost un student eminent. Bucureştiul era aproape, facultatea dispunea de laboratoare dotate, unde domnul Bărbuceanu, dacă este o aşa minte strălucită putea să facă un doctorat de excepţie în domeniul său, putea să facă cercetare de nivel înalt, că tot se plânge peste tot că la Piteşti nu are condiţii şi nu este înţeles.
„Ce lider de sindicat din România face ceva împotriva propriului loc de muncă şi îşi doreşte ca acesta să fie prost evaluat?”
Iniţial, la Universitatea din Piteşti, domnul Bărbuceanu i-a indus pe mulţi în eroare, părând preocupat de cariera didactică până când şi-a terminat doctoratul, la Facultatea de inginerie, în domeniul ingineriei mecanice, probabil, fiindu-i mai uşor să se strecoare printre mecanisme decât printre legile fizicii. Apropo, dacă n-a reuşit cu legile fizicii, încearcă şi el cu alte legi, prin justiţie. După terminarea doctoratului, domnul Bărbuceanu şi-a dat seama că activitatea didactică este obositoare (motiv pentru care mai sare peste ore), cercetarea este dificilă (lăsându-l pe colegul său de facultate Cătălin Ducu şi pe alţii din facultate şă-şi bată capul cu ea), în funcţii administrative nu l-a ales nimeni, singura cale liberă fiind sindicatul. Nimic rău, dacă domnul Bărbuceanu ar fi un om raţional, un partener de dialog cu care să poţi discuta civilizat. Din păcate, un asemenea comportament nu l-ar fi adus în prim planul presei, rămânând un preşedinte de sindicat civilizat, care şi-ar fi adus contribuţia la dezvoltarea universităţii şi nu i-ar fi provocat un imens prejudiciu de imagine. Negăsindu-şi locul în structurile universităţii (de promovare pe un post de conferenţiar nici nu s-a pus problema deoarece nu este doctor în domeniul său de licenţă şi nu are lucrări care să-i permită accesul la un asemenea post), domnul Bărbuceanu s-a dedicat trup şi suflet muncii de sindicat, mai întâi ca vicepreşedinte, şi apoi, cu abilitatea-i bine cunoscută, a convins-o pe doamna Chiran şi i-a luat locul. Apropo de discriminare, nu se cădea să fie el condus de o femeie. Ce naiba, doar este bărbat! După experienţa cu Alin Mazăre, care avea tupeul să-l contrazică, niciun bărbat nu i-a mai trebuit în conducerea sindicatului. Mai ales de când este preşedinte. Domnul Bărbuceanu este un om care a acumulat multă ură, foloseşte un limbaj violent, denigrator şi calomnios, vehiculează cu o uşurinţă extraordinară tot felul informaţii false, şantajează şi jigneşte pe cei care nu sunt de acord cu el. Se laudă şi ameninţă în stânga şi în dreapta cu sesizări şi reclamaţii la toate instituţiile statului, procese, plângeri penale etc.
Stilul domnului Bărbuceanu este unul care aminteşte de vechea securitate, urmărindu-i pe cei care au ieşit din sindicat, hărţuindu-i şi şantajându-i (doamnele de la acte de studii şi bibliotecă sunt un exemplu în acest sens) şi punând presiune (picătura chinezească) pentru a-i convinge pe alţii să devină membri. Cu aceeaşi grijă, în perioada evaluării ARACIS, dl. Bărbuceanu a contestat pe unul din membrii comisiei de evaluatori, solicitând eliminarea acestuia sub motiv că a avut cândva ore în universitate şi ar putea să facă o evaluare favorabilă. Ce lider de sindicat din România face ceva împotriva propriului loc de muncă şi îşi doreşte ca acesta să fie prost evaluat? Doar domnul Bărbuceanu.
„Domnul Bărbuceanu și-a depășit demult competențele”
Considerând că nu a fost de ajuns, a chemat conducerea ARACIS la universitate în timpul evaluării, căreia i-a prezentat tot ceea ce i-a trecut prin minte, cu ură şi patimă, pentru a-i convinge că suntem o universitate cu probleme şi nu merităm mare lucru. Rezultatul a fost pe măsura eforturilor şi dorinţei sale, o strategie bine gândită, pentru a avea motive să spună şi să scrie peste tot că nu suntem universitate performantă. Vă mai îndoiţi de «bunele intenţii» ale domnului Bărbuceanu şi ale echipei sale? Oare ce cred colegii noştri tineri, membri de sindicat, despre liderul lor? Ce speranţe îşi pun ei în legătură cu viitorul Universităţii din Piteşti la a cărei temelie sapă de zor domnul Bărbuceanu şi echipa sa? Domnul Bărbuceanu şi-a depăşit de mult competenţele. Deşi nu are atribuţii privind verificarea activităţii personalului, o face pentru a se impune în faţa oamenilor dorind să pară un justiţiar, folosind umbrela sindicatului. Ca lider de sindicat, cu o dorinţă acerbă de parvenire, cu manifestări dictatoriale, domnul Bărbuceanu vrea să pară mare şi puternic, dornic să se afirme pentru a sălta în ierarhia sindicală preuniversitară, acolo unde este afiliat. Dacă ţinem seama că nu face parte din categoria acelor lideri de sindicat oneşti, care se luptă pentru binele instituţiei în care lucrează, domnul Bărbuceanu este tipul omului care minte, dezinformează, manipulează, ameninţă, fără principii, care calcă totul în picioare pentu a-şi satisface orgoliile şi atinge scopul. Universitatea din Piteşti este doar un teren de antrenament şi de afirmare pentru domnul Bărbuceanu, care nu are de gând să rămână aici. Într-o perioadă de dezamăgire, revoltat că instituţiile statului nu taie capul rectorului Barbu, pentru a-i testa pe cei care-l susţin moral şi financiar a afirmat că intenţionează să părăsească ţara. Observând doar câteva lacrimi de crocodil în colţul ochilor unora, s-a gândit că poate mai are o şansă pe meleagurile mioritice şi că stilul „plin de succese” de aici s-ar putea să nu dea roade în altă parte. Oricum, părerea lui despre şcoala românească în general (nu numai despre Universitatea din Piteşti) este una deplorabilă, motiv pentru care a şi afirmat că îşi va da copiii la studii în străinătate.
Tot un motiv de linişte pentru mine este şi faptul că domnul Bărbuceanu şi-a alergat fratele cu toporul, dar nu l-a prins. De aici şi inspiraţia siglei sindicatului cu cele două topoare, probabil unul pentru fratele său şi celălalt topor o fi pentru mine. Această ameninţare mă ţine în formă, determinându-mă să mă antrenez cu consecvenţă. Se laudă şi ameninţă în stânga şi în dreapta cu sesizări şi reclamaţii la toate instituţiile statului, procese, plângeri penale etc.
„Mai mulţi psihologi care au citit mesajele sale, fie către membrii de sindicat, fie către instituţii ale statului locale sau centrale, mi-au sugerat să-i recomand un control medical şi psihiatric”
Acolo unde nu i se dă nici cea mai mică satisfacţie (la noi se spune că nu este control, dacă nu se găseşte ceva de îndreptat), tună şi fulgeră împotriva acestora, afirmând „i-a cumpărat rectorul Barbu”. Mai mulţi psihologi care au citit mesajele sale fie către membrii de sindicat, fie către instituţii ale statului locale sau centrale mi-au sugerat să-i recomand un control medical şi psihiatric. Rămâne la latitudinea colegilor să îi ceară acest lucru.
De aproape trei ani de zile aţi citit şi/sau auzit despre calomniile şi denigrările la adresa rectorului, unor membri din conducere sau cu funcţii de conducere, unor colegi şi chiar a universităţii, toate având un autor bine cunoscut în persoana nimeni altuia decât domnul Bărbuceanu. Cu un tupeu nemărginit, domnul Bărbuceanu neagă tot ceea ce s-a realizat în mandatele în care am îndeplinit funcţia de rector. O parte dintre dumnevoastră cunoaşteţi foarte bine de unde am plecat şi unde am ajuns. Pentru cei care au venit mai târziu precizez că în anul 1996, când am început primul mandat în calitate de rector, Universitatea din Piteşti avea 3520 studenţi, 3 facultăţi şi câteva specializări, funcţionând în două spaţii prăfuite şi la propriu şi la figurat, corpul A şi corpul B. Mi-ar trebui prea mult spaţiu să prezint tot ceea ce s-a realizat în această perioadă şi nu cred că trebuie să fac aici un raport de activitate. Este bine cunoscut faptul că suntem cea mai controlată universitate din România, iar organele de control abilitate nu au constatat nici acele încălcări grave şi nici prejudicii pe care le reclamă conducerea Sindicatului Liber din Universitatea Piteşti (SLUP).Conflictul conducerii SLUP cu o parte din conducerea universităţii şi în mod special cu mine, se datorează numeroaselor revendicări (neprevăzute în legislaţia actuală) şi refuzului de a le da în folosinţă sau transfera fără plată Academica şi Casa Universitarilor, în care să desfăşoare activităţi comerciale din care să obţină venituri importante. Nemulţumirea, ura şi toate eforturile celor cinci membri ai conducerii SLUP de a crea o imagine cât se poate de negativă Universităţii din Piteşti, se datorează unor frustrări şi nerealizării lor din punct de vedere profesional.Domnul Bărbuceanu insistă mereu pe faptul că nu se fac dotări şi unii colegi au salarii mici. În anul 2010, în Universitatea din Piteşti s-au făcut dotări în valoare de 65 miliarde de lei vechi, în cea mai mare parte din contracte de cercetare şi fonduri structurale. Eu însumi m-am implicat în asemenea activităţi şi am contribuit din plan la atragerea unor fonduri importante şi dotări de ultimă oră. La câte contracte de cercetare sau proiecte a participat domnul Bărbuceanu sau colegele lui din conducerea SLUP? Nu au avut timp, fiind ocupaţi cu monitorizarea a tot ceea ce mişcă în universitate (poate mai află ceva şi mai pun de o reclamaţie sau plângere penală), scriind sute de pagini la toate instituţiile statului. Altceva nu pot, asta ştiu, asta fac! Dar nu le aduce nici venituri şi nici dotări. Denigrările, ura, invidia, răzbunările, sesizările, reclamaţiile şi plângerile penale nu se plătesc. Sau poate se plătesc de cei la a căror comandă acţionează, că doar nu sunt naiv să cred că domnul Bărbuceanu este fraier să muncească degeaba. De acest lucru chiar nu-l pot suspecta. I-am oferit şansa să intre într-un proiect, gândindu-mă că aşa poate să capete experienţă şi să câştige bani. Nu au trecut nici două săptămâni şi mi-a spus că nu este de el şi să găsesc pe altcineva. Probabil nu mai avea timp pentru ceea ce urmează să aflaţi. Preşedintele Mircea Bărbuceanu şi vicepreşedintele Valeria Chiran fac jocul universităţii private Constantin Brâncoveanu din Piteşti (…)
„Conducerea SLUP face și jocul unor oameni politici”
Nu în ultimul rând, conducerea SLUP face şi jocul unor oameni politici, care nu au reuşit să dirijeze şi să controleze în interese personale şi de partid, universitatea. Aşa se explică afirmaţiile doamnei Chiran care le spunea cu mândrie unor membri de sindicat că „Bărbuceanu are spate tare”. Domnul Bărbuceanu joacă la două capete: fie îi vor oferi un post cei care-l folosesc acum, fie se face «remarcat» şi ajunge mai sus în sindicat sau intră în politică. Conflictul cu mine este unul bine gândit; dacă nu se lansa în aceste atacuri la adresa mea, cine ar fi auzit de Mircea Bărbuceanu? El a obţinut două lucruri: a aflat lumea de el şi a dat satisfacţie celor care nu au loc de mine pentru că nu pot să-şi facă jocurile în această universitate. Care instituţie de o asemenea anvergură nu se află sub o anumită influenţă? Universitatea din Piteşti! Dacă în ceea ce priveşte activitatea didactică şi de cercetare domnul Bărbuceanu nu a convins, trebuie să recunosc faptul că este foarte abil în a dezinforma şi dezbina o parte din angajaţii universităţii, inoculându-le ideea că nemulţumirile lor se datorează rectorului. Fire revoluţionară şi în continuă căutare a unei poziţii confortabile (se spune că i s-au promis multe de către cei menţionaţi mai sus), domnul Bărbuceanu nu poate să suporte un rector care nu-i acceptă revendicările ilegale şi nu dă curs iniţiativelor sale de afaceri în interes personal, sub umbrela protectoare a sindicatului, unde nu dă socoteală nimănui despre modul cum se cheltuiesc fondurile acumulate. Toate demersurile SLUP (aflat în cădere liberă, de la aproape 400 membri a scăzut sub 200) vor avea efecte incomensurabile pe termen mediu şi lung asupra Universităţii din Piteşti şi, din nefericre, consecinţele lor vor fi suportate şi de cei care nu sunt de acord cu aceste demersuri. (…)
Cu colegialitate,
Gheorghe Barbu”
***
„Deontologul” de la Universitatea Piteşti, prins cu conflictul de interese
# Comisia de analiză constituită de Senatul UPIT confirmă: „există un conflict de interese în cazul lui Mircea Bărbuceanu”
Iată că am avut dreptate! În urma unei solicitări adresate de Jurnalul de Argeș către Senatul Universității Pitești, acest for academic a constituit o comisie care să analizeze și să soluționeze conflictul de interese în cazul liderului sindical Mircea Bărbuceanu. În răspunsul remis săptămâna trecută redacției noastre și care poartă semnătura actualului rector, Sebastian Pârlac, acesta confirmă că există un raport care-l vizează pe turbulentul lider sindical Bărbuceanu, raport în care au fost identificate mai multe elemente ce conduc spre concluzia că acesta s-a aflat în conflict de interese. Mai exact, Bărbuceanu a fost atât președinte al comisiei care a organizat licitația pentru închirierea unor spații ale universității, cât și proprietar al unui teren care a fost ulterior închiriat taman de una dintre firmele care au câștigat respectiva licitație. Curat murdar, domnule deontolog Mircea Bărbuceanu!
Senatul Universității urmează să decidă dacă se face plângere penală împotriva lui Bărbuceanu au ba…
„În urma cererii dumneavoastră înregistrată la Universitatea din Pitești sub nr. 9143/30.06.2015 și la Senatul universității sub nr. 309/30.06.2015, prin care, conform Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, solicitați un răspuns privind conflictul de interese în cazul domnului lect. univ.dr. Mircea Bărbuceanu, cadru didactic angajat al Universității din Pitesti, având pe de o parte, calitatea de președinte al comisiei de licitație pentru închirierea spațiilor destinate activității de editare și copiere, iar pe de altă parte, calitatea de proprietar care a închiriat teren și construcții firmei care a câștigat licitația de închiriere organizată de Universitatea din Pitești, vă comunicăm următoarele: a fost desemnată de Senatul Universității din Pitesti o comisie de analiză și soluționare a conflictului de interese semnalat, care în urma verificărilor efectuate și consemnate în raportul întocmit în data de 30.07.2015, a apreciat, în raport de actele, lucrările, declarațiile, datele și informațiile avute la dispoziție și analizate, că există un conflict de interese în cazul domnului lect.univ.dr. Mircea Bărbuceanu, președinte al comisiei vizând licitația organizată în februarie 2013, la care au participat două societăți, fiind declarată căștigătoare societatea ce avea încheiat un contract de închiriere cu domnul lect.univ.dr. Mircea Bărbuceanu, în calitate de proprietar al terenului și construcției închiriate și, totodată, beneficiar al unei chirii lunare din partea acestei societăți. Totodată, comisia a apreciat că susținerea acestui punct de vedere privind existența conflictului de interese urmează a fi analizată de conducerea universității sau de Senatul universității, care poate dispune, în măsura în care consideră necesar, ca o altă comisie sau un alt organ abilitat competent să aprecieze în funcție și de noi verificări sau cercetări, dacă, în condițiile stricte ale legii, poate fi antrenată o răspundere juridică de orice natură privind pe domnul lect.univ.dr. Mircea Bărbuceanu. Considerând că răspunsul nostru se înscrie în aria solicitării dumneavoastră, vă asigurăm de întreaga disponibilitate în orice demers privind transparența decizională în Universitatea din Pitești.”
Material realizat de Alina Crângeanu
0 Comentarii