Se împlinesc aproape doi ani de când rudele lui Dragoș Mosoia din Topoloveni încearcă să afle adevărul în cazul morții tânărului ce i-a părăsit la numai 28 de ani, în condiții nici până astăzi elucidate. Pe cât de tragic, pe atât de emoționant este strigătul mamei care nu își poate îngropa fiul ucis în 2013, de polițiștii spanioli, în niște circumstanțe suspecte. Mai mult, femeia ne-a sunat din Italia, unde muncește, ca să ne spună nu doar că nu a aflat nici un răspuns la toate întrebările ei, dar, mai mult, acum nici nu mai știe exact pe unde s-ar afla trupul copilului ei, pentru că autoritățile nu i l-au dat acasă, în România, unde i-a cumpărat loc de înhumare. La momentul respectiv, presa locală spaniolă a acordat spaţiu consistent acestui subiect, câteva zile la rând făcându-se o paralelă cu un alt caz, tot din Zaragoza, în care poliţiştii au dovedit acelaşi exces de zel. Potrivit unui articol din ziarul „Attac en Aragon”, românul Dragoş Mosoia ar fi fost prins într-o zonă industrială, la volanul unei furgonete, împreună cu o altă persoană. La somaţia polițiștilor de a opri, Dragoș nu s-a conformat și a accelerat la viteză mare. După o jumătate de oră de urmărire, poliția a reușit să-i blocheze calea, însă tânărul a încercat să fugă de ofițerii care au tras în roți. Deși comunicatul oficial al forțelor de ordine spunea că s-a tras în roți, nimeni nu poate explica însă cum un glonț l-a lovit în inimă și l-a ucis aproape instantaneu pe român. Avocatul spaniol a informat familia că șase polițiști spanioli implicați în acea busculadă în care și-a pierdut viața tânărul român au fost audiați. Între timp, rezultatele balistice aduse la cunoștința lui Bogdan, fratele lui Dragoș, spun că de tras, au tras doi oameni ai legii însă cartușul ucigaș a ricoșat din furgonetă nimerind apoi în trupul românului, dar se pare că (culmea!) pentru că glonțul a fost deteriorat, nu se știe exact din al cui pistol a plecat și deci, cine ar fi vinovatul. Reprezentanții Justiției nu vor să comunice nimic fratelui băiatului, deși acesta a fost chemat de vreo două ori de către oficialități. Familia a scris de câteva ori și la consulat, în speranța că va fi ajutată în găsirea unui avocat vorbitor de limba română. „Aș vrea să-mi urlu necazul și supărarea în limba română dar nimeni nu mă bagă în seamă” , conchide mama tânărului…
Alina Crângeanu
0 Comentarii