Rusalii sunt unele dintre cele mai importante sărbători creștine, celebrate la 50 de zile după Paște. Cunoscută și drept Pogorârea Sfântului Duh, sărbătoarea are o semnificație aparte pentru credincioșii ortodocși și este însoțită de numeroase tradiții și obiceiuri populare.
La zece zile după Înalțarea lui Hristos, respectiv la 50 de zile de la Învierea Sa, prăznuim Rusaliile – Pogorarea Sfântului Duh, cunoscuta și sub denumirea de Cincizecime. Anul acesta prăznuim Pogorârea Sfântului Duh pe 31 mai.
Citește și: Argeşenii călătoresc ca în anii ’80, în timp ce trenurile viitorului ruginesc în Gara Obor
Tradiții și superstiții de Rusalii
În credinţa populară, Rusaliile reprezintă spiritele morţilor, numite în popor Iele sau zâne rele.
Spiritele morţilor, după ce au părăsit mormintele la Joimari şi au petrecut Paştile cu cei vii, refuză să se mai întoarcă în locurile lor de sub pământ şi încep să facă rele oamenilor.
Pentru a le îmbuna, oamenii, care evitau să le spună Rusalii, le-au dat diferite nume: iele, zâne sau frumoase.
Există superstiţia că aceste spirite stau pe lângă izvoare şi pot, prin cântecele lor, să ia minţile oamenilor şi să-i îmbolnăvească. Boala seamană, se spune în popor, cu o transă ce nu poate fi înlăturată decât de puterea dansului căluşarilor.
Femeile fac descântece pentru alungarea Ielelor, iar uşile se ung cu usturoi, pentru că se crede că aşa va fi păzită casa de rele şi ghinion tot restul anului.
De Rusalii, conform tradiției și obiceiurilor creștin-ortodoxe, nu se spală haine și nu se fac alte treburi casnice, deoarece aceste zile sunt marcate cu cruce roșie în calendar și sunt considerate sărbători de mare importanță.
Cuvântul Rusalii provine din latinescul „rosalia”, care simbolizează sărbatoarea trandafirilor, dar reprezintă şi fetele împăratului Rusalim, despre care se credea că aveau puteri magice şi seduceau oamenii, pedepsindu-i pe cei care nu le respectau.
Sărbătoarea Rusaliilor este una dintre cele mai vechi sărbători creștine. În această zi, în Biserici sunt binecuvântate ramuri de nuc și tei, ca simbol al limbilor de foc care s-au pogorât peste apostoli în ziua Cincizecimii.
În cadrul acestei slujbe se citesc șapte rugăciuni de binecuvântare a ramurilor verzi de tei sau nuc, care sunt împărțite apoi credincioșilor și care simbolizează darurile Sfântului Duh.
0 Comentarii