# Patronul de la Succes, Nicolae Sarcină, este un om foarte credincios. Cu numai câteva luni în urmă, vestea că se va redeschide hypermarketul PIC, evident sub un alt nume şi cu un alt patronat, a stârnit interesul argeşenilor, atât al celor care erau în căutarea unui job, cât şi al celor care urmăresc mediul de afaceri local. Lucrurile s-au limpezit pe 15 octombrie, odată cu inaugurarea centrului comercial SUCCES al cărui patron este omul de afaceri gorjean Nicolae Sarcină. O inaugurare sobră, fără fastul obişnuit prin părţile Argeşului, fără inflaţie de VIP-uri şi fără politicieni. Nici măcar patronul Nicolae Sarcină nu a dorit să participe, dovadă că nu a fost prezent la eveniment, ci a preferat să-şi trimită fetele la Piteşti şi să-şi lase angajaţii să iasă în faţă. Despre toate acestea am discutat cu Nicolae Sarcină, un om care nu răspunde la telefon cu „Alo!” sau cu „Da!”, ci cu „Doamne, ajută!”.
# Cunoscuţii, dar şi modul în care vorbiţi vă recomandă ca un om foarte credincios, lucru rar întâlnit, în stare pură, în mediul de afaceri. Sunteţi un habotnic?…
– Sunt credincios, sunt ortodox dar nu la modul în care spuneţi dumneavoastră. Eu când merg la mânăstire să mă închin, şi merg des, nu merg cu alai ca să vadă lumea cât de credincios e Sarcină. Eu merg singur, fără să ştie cineva când şi unde…
# Vă ajută credinţa? Aţi simţit sprijinul ei în afaceri şi în viaţă?
– Eu nu sunt credincios ca să primesc ceva la schimb. Credinţă mă ajută să fiu fericit că mă trezesc dimineaţa, că dorm fără griji şi cel mai mult credinţa m-a ajutat să îi pot ajuta pe alţii. Degeaba ai bani dacă eşti bolnav, dacă ai neîmpliniri, dacă nu poţi să faci nimic de care să fii mândru. Eu unul sunt fericit că Dumnezeu mă lasă să dau pită la 21 000 de oameni. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru asta şi pentru că mă trezesc dimineaţa. Şi pentru că mă caută băncile pe mine şi nu eu pe ele, şi pentru că nu am un leu datorie la stat, şi pentru multe altele.
„Fetele sunt la fel ca mine”
# La deschiderea magazinului de la Piteşti nu aţi venit dvs, aţi trimis fetele. Sunt la fel de credincioase şi ele, precum dumneavoastră? Ştiţi cum sunt copiii de bani gata…
– Am două fete, dar nu vreau acum să le laud. Le-am trimis pe ele la Piteşti pentru că mă reprezintă, sunt la fel ca mine. Apoi nu am vrut să apar eu în faţă pentru că mi se pare normal ca angajaţilor de acolo să le las nu numai responsabilităţile, ci şi ocazia de a se mândri cu munca şi realizările lor. Şi, să fiu sincer până la capăt, am lipsit şi pentru că în altă parte trebuia onorată o obligaţie contractuală şi am vrut să fiu sigur că totul va fi în regulă acolo. Revenind la fete, sunt fericit că în fiecare seară, înainte de culcare, vin la mine, îmi spun „Noapte bună!”, îmi spun că sunt bine şi mă întreabă dacă şi eu sunt bine şi am ceva să le dau de făcut. Nu ştiu câţi au liniştea asta.
# Sunteţi un om foarte bogat. Cum se împacă banii cu credinţa?
– Cred că cel mai bine se împacă dacă din acei bani dai de lucru şi altora, dacă dai pită şi altora, cum spun eu. Eu dau la 21 000 de oameni. Aţi văzut, la Cluj (după plecarea Nokia, n.red), ce dezastru e pentru 2000 de oameni. Vă imaginaţi cum ar fi la mine pentru 21 000 de salariaţi? Pentru asta sunt credincios. Din câte ţin minte, la dumneavoastră în Argeş a fost şi primul mare câştigător la loto (Gabriel Bobic, n.red). Şi ce s-a ales, dacă nu a dat şi altora de lucru din banii ăia? Nimic. Şi-a luat maşină străină, a făcut un accident, a ajuns unde a ajuns şi nu s-a ales cu nimic. Eu merg cu o maşină de 30 000 de euro, dar angajaţii mei mânuiesc utilaje de 400 000 de euro fiecare şi asta le dă o pâine. Eu, pentru oameni ca acela care a câştigat la loto, acest sfat îl am: dă, domnule, de lucru la 10, 50, 100 de oameni, câţi poţi, şi vei avea şi bani, şi linişte, şi mulţumire sufletească!
Florin Silvestru
0 Comentarii