# Familia păstrează încă tăcerea în jurul morţii generalului # La Lereşti, doar bătrânii îşi mai amintesc de înaltul ofiţer a cărui sinucidere a iscat numeroase controverse. Generalul Vasile Milea, unul dintre actorii principali ai Revoluției, își doarme de aproape un sfert de secol somnul de veci la Lerești. Pe piatra funerară din marmură neagră scrie cu litere aurii  „erou” şi „ jertfa supremă pentru partid şi onoare militară“. Deși, pe 30 decembrie 1989, ultimul ministru comunist al Apărării Naţionale a fost îngropat cu onoruri militare şi un convoi impresionant de soldaţi şi generali, la Lereşti doar câţiva dintre bătrânii satului îşi mai amintesc acum de el. La poarta cimitirului stăm de vorbă cu unul dintre cei care l-au cunoscut îndeaproape pe generalul Milea şi, mai ales, care a făcut parte, ca ofiţer al Academiei Militare, din celula de criză din zilele revoluţiei, e vorba de colonelul Dumitru Matei. Acesta ar putea jura că ministrul a ordonat armatei să nu tragă în populaţie, motiv pentru care şi-a atras și moartea. Acum în rezervă, colonelul Matei spune că Milea era un ofiţer atât de bun şi un om curajos încât nu s-ar fi sinucis niciodată.  „ Nu pot să zic că eu personal, dar sunt colegi de ai mei care l-au auzit în repetate rânduri, pentru că ne chema mereu în acele zile pentru a analiza situaţia şi a lua anumite decizii, cum Milea cerea să nu se tragă în popor. Apoi îl ştiam de aici, de acasă, de la Lereşti, era fiu de ţapinar, a lucrat ca muncitor forestier, era dârz şi trecut prin greutăţi, ştia să facă faţă oricărei situaţii. De aceea sunt sigur că nu şi-a pus capăt zilelor.”

Cumnatul lui Milea a fost șeful Gărzilor patriotice de la Aro

Soţia lui Milea, Nicoleta, a murit acum vreo şapte ani şi oamenii spun că ar fi îngropată tot acolo, sub monumentul ridicat în memoria soţului său, dar pe nicăieri nu scrie asta. Multe rude nu prea mai are generalul prin sat, în afara cumnatului, fratele doamnei Nicoleta, Ion Negru, fost şef al Gărzilor Patriotice la uzina ARO. Acesta ştie foarte exact cum cumnatul său a ordonat retragerea muniţiei Gărzilor patriotice conduse la Bucureşti de Corneliu Pârcălăbescu, fidel lui Nicolae Ceauşescu, care ar fi putut să tragă în manifestanţi fără ezitare pentru că erau forţele cel mai bine înarmate. Familia Negru locuieşte gard în gard cu casa ridicată de Vasile Milea cu câţiva ani înainte de a muri. O casă frumoasă, e drept, însă pentru o casă a unui nomenclaturist comunist poate fi considerată o decepţie pentru că nici măcar nu se apropie de dimensiunile palatelor potentaţilor din vremurile noastre. Obloanele trase, în curte iarba înaltă aşa cum sunt locuinţele în care bătrânii au murit de mult timp şi nimeni nu mai dă pe acolo… Odată era plină de veselie, cu nepoţii mici care se urcau pe spatele bunicului, ditamai generalul aşezat fără ezitare în patru labe, asta spre distracţia copiilor care se jucau de-a „ caii-calai”, un cunoscut joc al celor care au crescut în Muscel. Soţia lui Ion Negru îşi aduce aminte că în vara lui 1989, Vasile a venit pe acasă într-o mică vacanţă şi i-a cerut lumânări ca să aprindă la mormântul părinţilor. Când a ieşit din cimitir, preotul a ieşit repede din biserică să îşi ia la revedere de la generalul care l-a întrebat ”părinte, dar pe mine unde o să mă îngropi?!” Oarecum surprins, preotul a dat-o în glumă şi i-a spus: „uite aici, la locul eroilor”, adică exact locul unde, peste doar câteva luni, avea să se ridice monumentul funerar din marmură neagră.

O fată a lui Milea locuiește în capitală, iar alta e soție de ambasador

În urma lui Vasile Milea au rămas două fete, Daniela Milea, care locuieşte la Bucureşti şi Sorina Ardeleanu, nimeni alta decât soţia ambasadorului României în Danemarca şi Islanda. Este posibil ca cele două să ştie care este cauza morţii tatălui lor pentru că dosarul fostei Procuraturi Militare, precum şi investigaţiile ulterioare ale Parchetului Bucureşti, adică documentele care ar putea conduce la dezlegarea enigmei decesului lui Vasile Milea, se afla la mama lor. Dar cu certitudine se păstrează multă discreţie în jurul acestui subiect din partea familiei, fie din cauza eventualelor repercusiuni care ar putea afecta cariera ginerelui lui Vasile Milea, ambasadorul Matei Viorel Ardeleanu, diplomat cu funcţii importante încă din anii ’90 în Ministerul Afacerilor Externe, fie din cauza noroiului care a fost aruncat peste imaginea generalului, mai ales în 2010, când un ziar central a dus o adevărată campanie de schimbare a denumirii străzilor, care, în anii 90, au fost botezate Vasile Milea. Ziarul respectiv a susținut că generalul fusese, de fapt, trădător şi nu erou pentru că a acţionat împotriva revoluţionarilor. După cum se ştie, în acea perioadă a bătut acest vânt şi pe la Piteşti, autorităţile dorind să schimbe și numele Pieței din faţa Prefecturii. Doar faptul că s-ar pierde timp şi bani pentru schimbarea adreselor tuturor instituţiilor din zonă le-a făcut să bată în retragere.

La Lereşti, o fundătură a primit numele „Vasile Milea”

În schimb, la Lereşti, de câtva timp, la intrarea pe o uliţă care nu duce nicăieri, o fundătură plină de resturi de la construcţiile ridicate în zonă și care dă direct în Râul Târgului, a apărut un indicator nou-nouţ, albastru, pe care scrie „Strada Vasile Milea”.    
Nimănui nu îi este clar ce s-a întâmplat la sfârşitul lui 1989 şi poate că secretul acelor zile nu va ieşi niciodată la lumină, însă un lucru este cert: prin moartea sa, fie că s-a sinucis, fie că a fost împuşcat din ordinul Elenei Ceauşescu, generalul Milea a pus capăt a ceea ce ar fi putut fi un măcel.
Alina Crângeanu