În preajma sărbătorii Sfântului Dimitrie cel Nou, Muzeul Golești a găzduit astăzi, ca în fiecare an, un moment de rugăciune și reculegere dedicat memoriei ilustrei familii a Goleștilor. La biserica de lemn din incinta complexului muzeal, un sobor format din cinci preoți a oficiat slujba de pomenire a celor care au lăsat o amprentă profundă asupra istoriei și culturii românești.
Evenimentul a reprezentat un prilej de aducere-aminte și de cinstire a unei familii boierești de excepție, care, de-a lungul a cinci generații, s-a remarcat prin numeroase inițiative filantropice și prin contribuții esențiale la dezvoltarea, emanciparea și propășirea societății românești. Prin faptele și idealurile sale, neamul Goleștilor a rămas un reper al generozității și al implicării în viața comunității.
La slujba religioasă au fost prezenți localnici, managerul Muzeului Golești, Iustin Dejanu, angajați ai instituției, precum și participanți la sesiunea de comunicări științifice care s-a desfășurat în aceste zile la muzeu. Împreună, cei prezenți au păstrat vie memoria înaintașilor și au reafirmat legătura dintre patrimoniul istoric, credință și identitatea culturală. După săvârșirea slujbei religioase, cei prezenți au participat la vernisajul expoziției fotografice ”Culorile ortodoxiei.Polonia”
Lăcașul în care s-a desfășurat slujba de pomenire este biserica de lemn provenită din fostul sat Drăguțești, astăzi parte a localității Cotmeana, județul Argeș. Conservată în cadrul Muzeului Viticulturii și Pomiculturii Golești, biserica reprezintă o mărturie valoroasă a spiritualității și a modului de viață din comunitățile rurale de odinioară.
Pentru oamenii acelor locuri, biserica nu era doar un spațiu al rugăciunii, ci și centrul spiritual al comunității. Viața localnicilor era legată de creșterea animalelor, cultivarea pomilor fructiferi și a viței-de-vie, dar și de prelucrarea lemnului, ocupație care și-a pus amprenta asupra tradițiilor și arhitecturii locale.
O legendă transmisă de-a lungul timpului vorbește despre Drăguț, unul dintre cei șase ctitori ai bisericii, un păstor moldovean care s-ar fi îndrăgostit atât de mult de frumusețea ținuturilor argeșene, încât a ales să rămână aici. Alături de fiul său, Constantin, și de alți patru oameni înstăriți, acesta a contribuit la ridicarea lăcașului de cult în anul 1814, oferind comunității un loc în care oamenii să se poată aduna pentru rugăciune și comuniune sufletească.






Un monument salvat și păstrat pentru generațiile viitoare
Trecerea timpului și schimbările din viața satului ar fi putut duce la dispariția acestui monument de arhitectură populară. Biserica din Drăguțești a fost însă salvată prin transferul său în incinta Muzeului Viticulturii și Pomiculturii Golești, în a doua jumătate a secolului al XX-lea, unde a fost remontată și conservată. După remontare și (re)târnosire, lăcașul a primit hramul „Sfântul Dimitrie cel Nou”.
Valoarea sa este dată atât de semnificația religioasă și istorică, cât și de elementele arhitecturale care păstrează măiestria meșterilor populari. Printre detaliile deosebite se numără sculpturile pridvorului și ale portalului de intrare, arcul dublu de sub boltă și motivul funiei, realizat în relief pe brâul median. Numeroasele inscripții păstrate în pridvor completează povestea acestui edificiu și oferă indicii despre trecutul său.
În interior, iconostasul pictat în culori vii și mobilierul tradițional întregesc atmosfera unui spațiu în care credința, arta populară și memoria comunității se împletesc firesc.
Prin organizarea anuală a slujbei de pomenire, Muzeul Golești păstrează vie atât amintirea familiei Goleștilor, cât și legătura cu valorile spirituale și culturale care au definit comunitățile românești de-a lungul timpului. Este un gest de respect față de cei care au contribuit la istoria locurilor și, totodată, o invitație adresată generațiilor de astăzi de a descoperi și prețui patrimoniul lăsat moștenire de înaintași.
Veșnică pomenire familiei Goleștilor și tuturor celor care, prin credință, generozitate și fapte, au contribuit la dăinuirea neamului românesc!




























0 Comentarii