# Dan Savu joacă pe scena teatrului de copii din Piteşti încă din copilărie. Dan Savu este actor profesionist al Teatrului „Aşchiuţă” şi a îmbrăţişat o meserie mai puţin cunoscută, dar pe care o face cu pasiune şi dăruire. Deşi copiii nu îl pot vedea pe scenă în timpul unui spectacol cu păpuşi, el este unul dintre cei care dau viaţă şi glas personajelor de basm, împrumutând păpuşii din propria lui personalitate.
Primul rol l-a avut în Ivan Turbincă
Dan Savu este omul din umbră, „the master of puppets”. În copilărie, a fost şi el unul dintre prichindeii care nu scăpau niciunul dintre spectacolele teatrului de păpuşi din Piteşti. „Pot spune că am copilărit la Aşchiuţă.”, spune Dan zâmbind. Consecvenţa cu care venea la spectacolele teatrului pentru copii i-a fost răsplătită piciului de pe atunci, care a fost distribuit într-un rol secundar în dramatizarea piesei „Ivan Turbincă”, după Ion Creangă, în regia maestrului Nicolae Bănică. Atunci a urcat Dan, pentru prima dată, pe o scenă adevărată. Drăcuşorul pe care l-a interpretat în acea piesă şi-a croit drum în sufletul lui, unde i-a plantat sâmburele a ceea ce mai târziu a devenit o meserie de suflet. Pregătirea de păpuşar a început-o cu Brânduşa Zaiţa Silvestru, Liliana Gavrilescu, Mihai Dumitrescu şi Mihai Gruia Sandu, pe care îi consideră mentorii săi din perioada în care a urmat cursurile UNATC, secţia „Arta actorului mânuitor de păpuşi şi marionete”.
Colaborează cu Alexandru Tocilescu şi Silviu Purcărete
Deşi are colaborări şi la Teatrul de comedie din Bucureşti, cu foarte cunoscuţii regizori Alexandru Tocilescu şi Silviu Purcărete, unde joacă în piesa „Casa Zoikăi”, de Mihail Bulgakov, actorul-păpuşar Dan Savu spune că preferă teatrul de păpuşi, care îi este mai aproape de suflet: „Cel puţin 3 ani de muncă aproape zilnică am avut în facultate, în acest domeniu. Trăieşti basmul oarecum, eşti acel personaj care face exact cum zice povestea, pentru că voluntar te transpui şi ajungi să simţi exact cum a simţit scriitorul. Morala fiecărei poveşti nu este numai pentru copii, ci şi pentru adulţi. Pe când, în teatrul dramatic, morala este strict pentru adulţi.” Lui Dan îi sunt dragi rolurile pe care le interpretează şi el se regăseşte în lumea fantastică a personajelor din piesele puse în scenă. „Este inutil să te mai întreb dacă iubeşti copiii…”, îi spun. „Da, este inutil. Îmi plac la nebunie.”, răspunde râzând tânărul actor. „Teatrul pentru copii nu este o meserie, este o dăruire, este un har, este un „ceva” care te face să te întorci în copilărie, îţi dă posibilitatea să te simţi copil din nou, indiferent de vârsta biologică pe care o ai.”, mai adaugă interlocutorul meu. Entuziasmul şi căldura cu care vorbeşte despre profesia sa sunt de-a dreptul contagioase: „Meseria aceasta te poate face să trăieşti ceea ce nu poţi trăi în nici o altă meserie. Îţi deschide atât de multe portiţe ale sufletului, încât te ajută să te regăseşti atât ca om, cât şi ca artist.”
(Adriana Gândilă)
0 Comentarii