Interviu cu Horia Nestorescu-Bălcești, Mare Maestru în Francmasoneria Română
Horia Nestorescu-Bălcești (născut la 16 iulie 1938, la București) este renumit pentru lucrările publicate, de istorie a masoneriei române. A lucrat vreme de decenii ca muzeograf ori ca director al Muzeului Memorial „Nicolae Bălcescu” și al Muzeului Județean Vâlcea. După propriile afirmații, a intrat în francmasonerie în anul 1994, după doi ani fiind numit director al Centrului Național de Studii Francmasonice. A publicat multe cărți despre această mișcare din umbră, care în ultima vreme a cunoscut o mare schismă, șeful Marii Loji Naționale din România, Radu Ninel Bălănescu, fiind demis sub acuzația unor „frați” că a creat un „grup infracțional organizat”! Oare, la Pitești, cea mai puternică lojă să fie „Armonia”, d-le Mircea P.?! Să fie George Ivașcu, noul șef al M.L.N.R., ultimul ministru (al Culturii) mason?!
Cum ați scris cartea „Ordinul masonic român”, ce începe cu anul 1734?
– Subiectul mă urmărește de mulți ani. Am făcut cercetări în toate arhivele publice, în măsura în care acestea erau catalogate și nesupuse cenzurii. Era firesc ca preocupările mele să trezească și atenția organelor „competente”, dar, cum se zvonise că și Ceaușescu era francmason, m-au lăsat în pace. Nu au aflat, cum nu o să aflați nici dv., dacă sunt sau nu mason.
Din fericire, știu. Francmasoneria se bazează pe influențarea din umbră a evenimentelor, dar am dori să aflăm și încotro le orientează.
– N-aș zice, propriu-zis, că este o „influențare” din umbră, ci mai degrabă, o implicare directă a membrilor francmasoneriei, benefică nu prin implicarea în sine, ci prin capacitatea de a determina mersul înainte al societății, realizarea scopului acesteia, progresul, nu numai social, dar mai ales spiritual.
Citește și Ilarie Isac, Ambasador Emerit al Spiritualităţii Româneşti Contemporane
În ce măsură preceptele masoneriei se regăsesc în valorile culturale și sociale tradiționale?
– Francmasoneria pornește de la teza necesității unei permanente perfecționări. De altfel, unele loji sau ateliere se numesc chiar „de perfecționare”. Întreaga dezbatere care are loc într-un atelier tinde să realizeze un om pe care să-l apropie de ceea ce, îndeobște, se numește o elită intelectuală.
S-ar putea înțelege că autoperfecționarea este posibilă și în afara religiei, ca o metodă pur intelectuală…
– Am înțeles ce doriți să mă întrebați. Unul dintre preceptele francmasoneriei este toleranța. De la bun început, privind sau citind un document masonic, constați că face trimitere la „Marele Arhitect al Universului”. Ce vrea să spună aceasta? Că, indiferent dacă ești adeptul religiei creștine sau ești musulman, budist sau chiar ateu, comportarea ta față de „frați” (cum se numeau și se numesc între ei masonii) trebuie să fie egală și tolerantă, indiferent de opțiunea confesională. Deci, practic, să te ridici deasupra convingerilor religioase care împart oamenii, din acest punct de vedere.
O parte din opinia publică, pornind de la premisa că ceea ce se ascunde trebuie să fie ceva periculos, receptează cu un soi de teamă activitatea francmasoneriei. Așa să fie?
– Mulți dintre cei care contestă francmasoneria o pun pe aceasta în legătură cu tot ceea ce se întâmplă în societate. Fie în rău, fie în bine. Ca orice societate închisă sau restrânsă la un număr limitat de membri, își are firesc secretele ei. Acestea nu privesc doctrina francmasoneriei, ci doar procesul inițiatic. Orice inițiere presupune puțin mister, dar importă felul în care francmasoneria e prezentă în viața de toate zilele. Și efectul acestei prezențe. Niciodată aceasta nu a promovat retragerea de lume, ci, dimpotrivă, a fost un factor de echilibru în societate. Așa, de exemplu, dintre principiile francmasoneriei, deosebit de acute, întâlnite în contemporaneitate, enumăr: rezolvarea conflictelor prin arbitraj internațional, abolirea pedepsei cu moartea și, unul care pare cu viitorul apropiat, făurirea Statelor Unite ale Europei…
Citește și Caragiale a participat la botezul lui Ion Antonescu
Francmasoni argeșeni?
– Oh, bineînțeles! Să menționăm, în afară de Brătieni, pe o rudă a Goleștilor, generalul dr. Carol Davilla, care este primul român ce participă direct la Adunarea mondială a francmasoneriei, ținută la Paris, în 1874, iar din 1879 face parte din Comitetul Central al Adunării Masonice. În plus, în secolul trecut, au activat la Pitești și Câmpulung câteva loji, precum „Armonia” și „Coroana lui Mihai Bravu”, respectiv „Radu Negru”.
Despre „racolarea” noilor membri, ce ne puteți spune?
– Nimic! Atât că omul ales trebuie să fie de o înaltă ținută morală și spirituală.
Și independență economică, după cum mi-a spus altcineva…
Citește și Un compozitor suedez a creat special pentru Andra Bivol şi Filarmonica Piteşti
0 Comentarii