Biblioteca Judeţeană Argeș ”Dinicu Golescu” a organizat la sfârșitul lunii februarie și începutul lunii martie expoziția ”Cupluri celebre- Scrisori de dragoste”. Inedita expoziţie a cuprins scrisori de dragoste celebre, cărţi, reviste, cărţi poştale ilustrate, cu caracter sentimental, dedicate sărbătorilor iubirii şi primăverii. Printre scrisori, s-au remarcat cele ale lui Ion C. Brătianu către soţia sa, Pia. Scrisorile sunt originale și pe lângă dragostea ce o poartă cunoscutul om politic argeșean soției sale, reies și multe alte aspecte cu caracter istoric. Nu ne vom opri asupra familiei Brătianu, care nu are nevoie de nicio prezentare. De aceea, în cele ce urmează vom reproduce în întregime câteva din scrisorile lui Ion C. Brătianu adresate iubitei sale soții, Pia, scrisori care spun multe lucruri despre caracteristicile vremii.
Marius Ionel

***

Ion C. Brătianu către soția sa, la Florica, despre dorul său de familie și despre mizeriile vieții politice

București, 3 Decemvrie 1862

Iubita mea Pia,
Tu ai știri dela mine dar eu mă uit după dânsele și tot nu vin. Ce faceți? Cum sunteți? Aceste îmi sunt întrebările de acte ori nu mă distrează ocupațiunile politice sau, mai bine, mizeriile ce ne impresoară.
În noaptea dintâi din camera d-aici m-am deșteptat și mă credeam că sunt în camera mea de lângă tine. Cât de fericit eram cât a ținut această confuziune și cât de nenorocit, când m-am deșteptat la trista realitate. Am sburat cu sufletul meu lângă voi și v-am acoperit de sărutările și mângăierile mele.
Am primit astăzi o depeșe care m-a făcut să-mi sae inima crezând că este de la voi și teama mi s-a oprit la Florica. Din norocire era dela Simonide dela Slatina prin care mă înștiința că scrisoarea ce o trimisese la Pleșcoi a pierdut-o dorobanțul.
C. Cantacuzino mi-a propus careta lui așa dar când voi veni viu boerește. Scrie-mi ce-ți trebuie ca să-ți aduc căci nu îmi aduc aminte.
Trebuie să te las căci mizeriile mă chiamă.
Vă îmbrățișez dulce și de o mie de ori
și pe soră-mea. Dacă este acilea spune-i lui Piceoaica anume că politica merge greu.
I.C. Brătianu

***

Ion C. Brătianu către soția sa, la Florica, despre intensa ocupație de la Paris și cere amănunte despre detronarea lui Cuza
Paris 14/26 februarie 1866

Scumpa mea Pia,
Cum vei avea această epistolă, Carada ți-a dat știri dela mine. Prin urmare tot ce ți-aș spune eu t-ar face puțină impresie pe lângă spusele lui. Îmi închipuiam că cu toată plăcerea ce ai avut a-l vede și de a vorbi de mine, totuși a trebuit să simți o mare mâhnire să-l vezi că se întoarce singur. Ți-a spus negreșit că nu am avut timp să fiu bolnav decât o noapte când am avut o durere de măsea care m-a ținut o zi în casă, încolo am fost și sunt pe picere. Lucrez, primesc lume și alerg la rândul meu a vedea lumea ce trebuie să o câștig la cauza noastră. Dar voi ce faceți? Cum sunt copiii? Ce face Ernoilă? Cum îl cheamă, nenea Ghiță. Ah! Nenea Ghiță! Cât este de nedrept cu mine ca să se ție de cuvânt de a nu-mi scrie. Cu toate că până la un punct înțeleg ca să nu aibă timp, ocupat acum iarăși de politică și cu entuziasmul triumfului. Dar de ce nu mi-ai mai scris de la revoluție încoace? Cu toate că sufăr să nu am nici un cuvânt de la voi, mă mângâi însă cu ideea că dacă nu mi-ați scris, cauza a fost că îndată după răsturnare am și plecat. Dar crede că sunt și mai ocupat după cădere decât înainte, căci acum iarăși să cumpănesc destinele României și din nenorocire până acum sunt singur de a apăra drepturile țarei. Sunt însă încredințat că vom învinge pe răuvoitori și vom câștiga o pozițiune și mai bună decât aceia de am avut.
Nu-mi spui ce faceți despre parale. Cum o să prefacem
balconul? Pune să scoată glicina și trandafirii ca să-
i sădească aiurea. Glicina s-o butășească în mulți
butași; altminterea n-o să se prindă, având prea
mult lemn pentru o rădăcină.
Al tău sunt din inimă și din suflet!
I.C. Brătianu

***

Ion C. Brătianu către soția sa, la Florica, exprimă părerea de rău că nu poate veni mai repede în țară

Paris, 9 martie 1866

Scumpa mea,
Nu ți-am scris, sunt două zile, fiindcă D. Carada stă cu geamantanul gata să plece și nu putu porni decât astă seară. Dacă ai ști cât am suferit aceste două zile văzându-l gata a se porni în țară fără ca eu să mă pot deslipi d-aici. Sunt așa de trist, încât nu găsesc ce să-ți zic afară decât că, din zi în zi, simt cât existența mea este absorbită într-a ta căci, zi de zi, simt că mă sfârșesc de dorul tău, departe de tine.
Orice semn, orice vis cred că este o prevestire de vreo nenorocire ce te-a isbit.
Mă opresc aici, căci orice ți-aș scrie, n-ar fi decât de natură să te întristeze și mai mult decât ce ești. O singură bună speranță este că conferințele o să se deschiză în curând și o să fie scurte, prin urmare că exilul meu n-o să fie de lungă durată. Îmbrățișează pe copii pentru mine în toate zilele ca să nu mă uite…

Al tău din inimă și din suflet!

I.C. Brătianu

***

Ion C. Brătianu către soția sa, la București, str. Cișmeaua roșie, arată mulțumiri pentru grija pe care Al. Golescu o pune să planteze dealul Floricei. Despre cele petrecute în Senat

Florica, Dumineca, 9 Ianuarie 1869

Iubita mea Pia,
Ieri am făcut o plimbare pe vale și pe deal și astăzi mă simt mai bine, deși n-am început să iau băi; ceiace voi face astăzi. Mergând pe deal am văzut că Alexandru Golescu își plătește datoria către tine într-o monetă demnă de simtimintele care-l caracterizează: împodobește dealul Floricei cu sădiri. Nimic într-adevăr nu putea să mă atingă mai mult decât văzând că s-a ocupat de biata Florica noastră.
Începusem această epistolă ca să o pornesc ieri prin D. Gherman, însa vizitele m-au întrerupt, cu toate că dedesem ordine, să nu primească pe nimeni. Aseară am primit două epistole ale tele pe care le-am cetit în baie. Cât eram de fericit, cetind partea dintâi a epistolelor tale care îmi spunea cât de strânse sunt legate existențele noastre amândorora cu atât am fost mâhnit văzând lucrurile ce s-au petrecut în Senat și mi-am zis că, pentru mult timp, oamenii onești și devotați binelui public, nu au loc în societatea noastră.
Cu dulce,
I.C. Brătianu