# Conferinţă la Biblioteca Judeţeană „Dinicu Golescu” Argeş
Biblioteca Județeană Argeș, în parteneriat cu Editura Polirom, au organizat marți 10 februarie conferința-eveniment „Piteștiul din anii ’50. O privire subiectivă”, care a avut-o ca invitată specială pe valoroasa scriitoare Gabriela Adameșteanu. Volumele pe marginea cărora s-a discutat în cadrul conferinței au fost „Anii romantici” (Editura Polirom, 2014) și „Drumul egal al fiecărei zile” (Editura Polirom, 2008).
De ce o conferință despre Pitești? Pentru că Gabriela Adameșteanu, născută la Târgu Ocna, județul Bacău, și-a petrecut copilăria și adolescența în Pitești, ea absolvind școala generală și liceul în orașul nostru.
În deschiderea evenimentului au luat cuvântul poeta Denisa Popescu-Martin, vicepreședintele Consiliului Județean Argeș, Constantin Polexe, managerul bibliotecii, Octavian Mihail Sachelarie, și Ionel Didea, rectorul Universității din Pitești.
„Noi vă considerăm piteșteancă. Nu mă refer neapărat la Piteștiul ca oraș real, ci orașul care înseamnă spiritualitate și energie intelectuală. Genul de literatură pe care-l regăsim în volumul „Anii romantici” cuprinde așa ceva. O parte dintre personajele acestei continue istorii, pentru că este vorba despre o continuitate istorică pe care acest gen de literatură îl poate da, sunt schițate într-un melanj de culori. În „Anii romantici” ne dăm seama ce a însemnat perioada de până în 1989, ce a însemnat rezistența prin cultură și ce a înseamnat trăirea de acest gen într-un sistem autoritar. Gabriela Adameșteanu este înzestrată cu un har. Ea este un intelectual care se află în cetate, nu rămâne în «turnul de fildeș». Este vitală implicarea intelctualilor autentici într-o agora care nu mai poate respira fără valori culturale”, a afirmat Octavian Mihail Sachelarie.
„Reflexele memoriei mele despre viața din Pitești rămân foarte ficționalizate”
Despre Pitești și despre amintirile care i-au rămas în minte și în suflet, Gabriela Adameșteanu a spus: „Reflexele memoriei mele despre viața din Pitești rămân foarte ficționalizate. Părinții mei, care erau profesori, s-au gândit în 1946 să plece din Târgu Ocna și au ajuns, astfel, în Pitești. Imaginea părinților mei despre Pitești a fost una negativă. Ei venind din Moldova, aveau o părere foarte bună despre viața lor de acolo. Lor li s-a părut Piteștiul un oraș inospitalier. Am crescut cu o publicitate negativă a Piteștiului. Viața noastră în Pitești a fost una destul de grea din punct de vedere economic. Părinții mei erau stresați financiar. Eu m-am simțit foarte bine în Pitești. Aveam foarte multe prietene aici. Viața mea în Pitești a fost una afectivă și afectuoasă. Moartea tatălui meu a fost lucrul care mi-a întunecat puțin imaginea orașului. Piteștiul devenise pentru mine un oraș care avea această încărcătură dureroasă.”
La finalul conferinței, autoarea a acordat autografe publicului prezent în sală și a împărtășit amintiri cu foștii colegi de școală și de liceu și cu prietenii din tinerețe.
Sabina Busuioc
0 Comentarii