Traian Băsescu nu l-ar fi desemnat pe Victor Ponta prim-ministru, călcându-și pe inimă și pe propriile declarații făcute nu demult, dacă n-ar fi vrut să ofere USL-ului două minunate cadouri. Primul, să țină Uniunea ferită de posibilitatea să păstreze guvernarea și după alegerile din toamnă. Iar al doilea, să ofere social-democraților și liberalilor șansa ca până atunci să se încaiere îndeajuns de mult, încât președintele să aibă din ce tabere să aleagă când își va construi viitoarea majoritate parlamentară, în jurul PDL sau cum se va mai numi acesta pe viitor. De partea cealaltă, pentru USL avantajele intrării precipitate la guvernare sunt tot două, dar nu de substanță, ci cu termen de garanție limitat, de 6 luni, precum produsele perisabile. Primul avantaj ar fi intrarea în alegerile locale și generale de la putere, adică având oameni plasați în funcții guvernamentale de sus până jos, cu toate beneficiile care rezultă din asta. Al doilea avantaj ar fi potolirea pe moment a foamei clientelei de partid hămesite după atâta opoziție. Dacă liberalii tot mai au ceva grăsime pe burtă din guvernarea 2005-2008, la social-democrați e jale, li s-a lipit buricul de noada fundului, de-ar fi gata să mănânce și supozitoare. Punând totul în balanță, este foarte posibil ca USL să fi mușcat cu poftă momeala celor 6 luni de guvernare, urmând să sfârșească apoi, precum guvizii, în juvelnicul lui Băsescu, spre temeinică perpelire pentru alți 4 ani de opoziție.
PDL-ul se cam suise pe dric în ultima vreme și se ducea ca bolovanul spre fundul eșichierului politic. Nu numai că erau pierdute drastic localele, dar exista riscul real ca la alegerile parlamentare, care dau adevărata putere, să piardă în fața USL la un scor care să nu-i mai dea nicio șansă de guvernare. Acum se schimbă treaba. Partid obișnuit să evolueze excepțional în opoziție, poziție din care a câștigat puterea la ultimele două rânduri de alegeri, din 2004 și 2008, PDL urmează să-și dea cu mătura prin ogradă, scăpând de boci și stafilococi, să schimbe zugrăveala din portocaliu în verde, iar apoi să înceapă o cursă contracronometru de recuperare a procentelor pierdute, dând cu bâta în USL. Ținta nu este decât una singură, să nu-i lase pe Ponta și Antonescu să ia 50% plus 1 în toamnă. După care își va intra în rol Băsescu. El desemnează prim-miniștri, maximum de trei ori și am putea vedea cum, în ultima rundă, de teama dizolvării parlamentului, aleșii poporului să-i ofere majoritatea guvernamentală pe tavă, și cu șervetul pe braț, ca ospătarii.
Trecând la USL, băieții trebuie să se țină tare cât sunt la guvernare. Cu Traian Băsescu și PDL în coaste, fără bani la buget și cu niște obligații și așteptări imense către populație, vor trebui să evolueze ca acrobații pe sârmă, înghiontiți din toate părțile. Bugetul e gol, dar vor trebui să dea bani la pensionari, să refacă salariile bugetarilor, dar să respecte și angajamentele față de FMI, inclusiv cele cu privatizarea societăților de stat, un subiect social foarte delicat. Ca multe altele. Rezumând, așteptări și obligații multe va avea de îndeplinit USL, cu posibilități infime. În plus, experiența a demonstrat că alianțele de guvernare echivalează cu scandal. Asta s-a întâmplat cu CDR, cu Alianța DA, iar când va începe înfurceala pe funcții, pe cașcaval și vor începe să doară orgoliile politice, nici la USL nu se așteaptă o liniște ca de muzeu. Poate mi se va spune că nu era altă soluție decât intrarea la guvernare, pentru că mai bună este vrabia din mână decât cioara de pe gard. Tare mi-e teamă că vrabia mălai visează, ba mai are și gripă aviară.
Mihai BĂDESCU