Deşi zăpada se lasă încă aşteptată, apropierea Crăciunului ne dă sentimentul iernii tradiţionale româneşti. Importanţa religioasă a acestei mari sărbători hibernale constă în faptul că Naşterea Domnului coincide cu apariţia creştinismului.
Porcul oferă medicinei soluţii terapeutice, datorită compatibilităţii cu ţesuturile umane
După un post mai scurt sau mai lung, mai riguros sau mai superfluu, oamenii petrec şi se înfruptă, iar principalul protagonist culinar al Crăciunului este porcul. Savurosul patruped trandafiriu, consumat în mod iraţional, poate intra în conflict cu starea de sănătate. Mai mult, la pacienţii cardiaci, obezi, cu tulburări ale grăsimilor sanguine, cu suferinţe digestive, delicioasa carne de porc s-ar cuveni să fie consumată şi mai parcimonios.
Dincolo de calităţile culinare ale cărnii, porcul oferă medicinei soluţii terapeutice, datorită compatibilităţii cu ţesuturile umane. Ne referim aici la preparatele celulare din ficat porcin utilizate ca trofice hepatice, la preparatele de insulină ordinară utilizate în tratamentul diabetului, la primele valve biologice implantate chirurgical la om, Hancock şi Carpentier-Edwards, la alte potenţiale molecule sau organe ce ar putea fi utilizate ca „piese de schimb” pentru omul bolnav.
Remarcăm faptul că porcul este şi unul din protagoniştii zodiacului chinezesc.
Din punct de vedere estetic şi moral, imaginea porcului este asociată cu un anumit grad de indecenţă, chiar obscenitate. Capul său conic, grohăitul nemuzical şi, mai ales, atracţia către murdărie, îl caracterizează în sens negativ.
El este un antimodel de igienă şi aceasta îi dă conotaţii medical-peiorative. Uneori, la supărare, oamenii se mai „alintă“ cu o astfel de metaforă, iar expresia „a face pe cineva albie de porci” se circumscrie aceluiaşi context.
Dar starea de nervozitate trece şi, în momentul în care oamenii se aşează la masă, porcul capătă brusc conotaţii pozitive. Oamenii se întrec în a-l devora pe „Marele alb” sau pe „Marele negru”, pe râmătorul de Bazna sau pe cel de Mangaliţa.
Porcul adăpostește un parazit extrem de periculos – Trichinoza
Porcul adăpostește un parazit extrem de periculos. Trichinoza – infestarea cu Trichinella spiralis, poate da miocardită (inflamația mușchiului cardiac), care uneori poate evolua fatal. De aceea, porcii comercializați sunt riguros verificați din acest punct de vedere, prin examinarea microscopică a unei porțiuni de mușchi intercostal sau diafragm.
Abia intrată în organism, carnea de porc este supusă procesului de masticație (mestecare), fiind sfâșiată de dinți prin efortul mecanic al maxilarelor.
Ajunsă în duoden, ea este pregătită de către sărurile biliare pentru descompunerea biochimică. Secreția acestor săruri presupune un efort concertat al ficatului și al aparatului biliar. Producția excesivă a amilazelor, tripsinelor și a altor enzime lipoproteolitice necesare procesului de descompunere a proteinelor și grăsimilor poate suprasolicita pancreasul.
Urmează absorbția intestinală a chintesenței cărnii, și ea un proces laborios. Produsele de degradare metabolică ale cărnii solicită din plin segmentul terminal al tubului digestiv – colonul și rectul (intestinul gros).
Suculenta carne de porc se asociază de minune cu condimentele și cu vinul roșu
Absorbția se traduce prin traversarea vilozităților intestinale și pătrunderea în circulație a biomoleculelor. Carnea de porc bogată în grăsimi poate altera astfel tabloul lipidic al sângelui sau lipidograma. Creșterea excesivă în plasma sanguină a colesterolului, în special a celui „rău” (fracțiunea LDL), constituie un factor major de risc pentru infarctul miocardic acut și, prin urmare, necesită un tratament specific cu medicamente eulipemiante de tip statin sau fibrat.
Să recunoaștem însă că, în afara beneficiului hedonic – plăcerea de a mânca, carnea mamiferelor oferă organismului proteinele cu cea mai mare valoare biologică, utile în:
– procesul de creștere și dezvoltare a copilului și adolescentului,
– apărarea împotriva infecțiilor prin sinteza anticorpilor,
– obținerea performanțelor fizice și intelectuale.
Este ultracunoscut faptul că, suculenta carne de porc se asociază de minune cu condimentele și cu vinul roșu.
Deși se știe că piperul este mai picant decât sarea, pentru inimă, aparent paradoxal, sarea este mai periculoasă decât piperul.
Usturoiul crud, dincolo de aroma specifică, are efect benefic asupra presiunii sanguine, nu însă preparat ca mujdei!
De aceea, clorura de sodiu este interzisă pacienților hipertensivi, ca și celor ajunși în faza evolutivă de insuficiență cardiacă. Mai mult, sarea de bucătărie este prohibită la toți pacienții care prezintă edeme, fie de origine cardiacă, fie de altă natură. În aceste situații poate fi utilizată sarea fără sodiu, recte clorura de potasiu.
Cât despre bahica licoare rubinie, ea limpezește plasma de grăsimile în exces, dar recomandăm prudență la pacienții hipertensivi.
Potrivit unui adagiu latin, uzitat și în dreptul francez, „Abusus non tollit usum”, adică posibilitatea abuzului nu trebuie să împiedice utilizarea.
Vă puteți bucura, deci, de friptură, sarmale, cârnați, tobă sau chiar șorici, cu cumpătare: mai degrabă la masa de prânz decât la cină, preparându-le, de preferință, cu ulei de măsline și urmate, ca desert, de un măr sau o portocală.
Am scris acest articol plecând de la observația că, în perioada sărbătorilor de iarnă, serviciul de urgențe al Spitalului Județean înregistrează în fiecare an pacienți cu diagnostice specifice exceselor alimentare, ca urmare a meselor copioase din care nu lipsește delicioasa carne de porc!
Depinde de dumneavoastră dacă patrupedul trandafiriu vă este prieten sau potrivnic!
Vă urăm tuturor să petreceți acest Crăciun fericiți și sănătoși!
Doctor cardiolog Adrian Tase
