Rucăreanul Gheorghe Pârnuță a fost om al școlii timp de 43 de ani: 14 ani a predat în învățământul primar, 13 în cel secundar și 16 ani în mediul universitar, cu discontinuități datorate vitregiilor unei perioade cu multe abuzuri și nedreptăți. Gheorghe Pârnuță a lucrat la Institutul Pedagogic din București și a parcurs toate gradele universitare până la titlul de profesor universitar, iar în cel de-al doilea război mondial a luptat timp de patru ani ca ofițer navigant, șef de echipaj în escadrila 19 a Flotilei I de Aviație.

Rămas în voia destinului…

”Pe 15 august 1916, România intra în război. La scurtă vreme trupele germane venind dinspre Bran asediază Rucărul. De frica inamicului sătenii se refugiază care pe unde apucă. Între ei se afla și o femeie, Maria, care trăgea după ea doi copii și îl purta în brațe pe un al treilea, abia trecut de un an. La locul numit Șesul călugăresc pe valea Argeșelului în apropierea Suslăneștiului lângă Câmpulung Muscel asupra fugarilor se abate o ploaie de bombe. Neputându-se ține de coloana refugiaților, femeia găsește puterea de a lua o hotărâre disperată: ascunde copilul din brațe într-o groapă proaspătă de obuz și părăsindu-l încearcă să-i salveze pe ceilalți doi. Scapă de bombardament și după terminarea măcelului se întoarce după mezinul Gheorghe rămas în voia destinului. Printr-o minune îl găsește la locul unde îl lăsase, teafăr”, se menționa într-un articol publicat în anul 2001 în revista de istorie a Muscelului ”Studii și comunicări”. Așa începe viața profesorului universitar Gheorghe Pârnuță, născut la 31 mai 1915 în comuna musceleană Rucăr, într-o familie de muncitori, rămas orfan de tată. Soldatul Ion Mihai Pârnuță, tatăl protagonistului nostru, a căzut eroic în luptă la Pravăț-Mateiaș-Dragoslavele în primul război mondial pentru apărarea zonei Muscel. De asemenea, și bunicul lui Gheorghe Pârnuță a fost veteran, însă al Războiului de independență. Gheorghe Pârnuță a fost cel mai mic dintre cei trei copii ai lui Niță Pârnuță și ai Maruței, fată de-a Anei Simion.

A fost decorat cu ordinul ”Coroana României în grad de cavaler” și cu Ordinul ”Steaua României”

După absolvirea școlii primare din comuna natală, Gheorghe Pârnuță a urmat cursurile Școlii Normale Carol I din Câmpulung Muscel în perioada 1927-1934 obținând diploma de învățător. În timpul școlii și-a petrecut mult timp în bibliotecă, atras fiind de lumea vrăjită a cărților. A susținut bacalaureatul la Liceul Dinicu Golescu și apoi a urmat Facultatea de Literatură și Filosofie din București între anii 1935-1939, iar în anii 1939-1940 Școala de Ofițeri de rezervă de la Ploiești. Și ca o tradiție în familie și Gheorghe Pârnuță a luptat pe front, timp de patru ani în cel de-al doilea război mondial ca ofițer navigant, șef de echipaj în escadrila 19 a Flotilei I de Aviație. Pârnuță a fost rănit în luptele aeriene pentru eliberarea Basarabiei, iar pentru faptele sale de vitejie a fost decorat cu ordinul ”Coroana României în grad de cavaler cu spadă și panglică de Virtute Militară”, precum și Ordinul ”Steaua României”. Gheorghe Pârnuță a lucrat la Institutul Pedagogic din București și a parcurs toate gradele universitare până la titlul de profesor universitar.

A redactat 75 de volume și peste 400 de articole și studii tipărite

Protagonistul nostru a desfășurat o activitate științifică prodigioasă, a redactat 75 de volume și peste 400 de articole și studii tipărite. Printre titlurile lucrărilor sale menționăm ”Istoria Învățământului și gândirea pedagogică în Țara Românească”, ”Învățământul în Muscel (sec. XVIII-XIX)”, ”Monografia Sociologică Rucăr și documente rucărene în 10 volume”, ”Câmpulungeni în revoluția de la 1848”, ”Argeșeni și Musceleni în războiul din 1877-1878” sau ”Din istoria Pedagogiei Românești”. Rucăreanul nostru a continuat cu multă tenacitate și osteneală tradiția spirituală a dascălilor și cărturarilor rucăreni îmbogățind-o cu valoroase cercetări și constatări din vechime și actualitate. Eminentul om de cultură profesorul universitar doctor și colonel în retragere Gheorghe Ion Pârnuță a plecat printre stele trecând la cele veșnice la 17 iulie 2009. La pagina 22, numărul 1 al revistei Piatra Craiului redactată de cenaclul rucărean ”Mihai Lungeanu” în ”Remember- doi ani de la eternitatea profesorului Gheorghe Pârnuță”, scriitorul și regizorul Ioan Stoicescu îi surprinde acestuia trecerea prin istorie: ”N-a lăsat timpul să treacă pe lângă el. L-a oprit în vârful peniței; l-a răsucit în firul de cerneală, l-a răstignit pe pagini și l-a pus să rodească în valoroasele sale cărți, în cursurile pentru învățăcei, în documente… A cinstit ca nimeni altul locul natal”. Societatea omenească a avut întotdeauna nevoie de exemple pozitive de urmat. Din glia românească veche, dar puternică genetic au răsărit întotdeauna și în toate domeniile asemenea exemple pe care societatea le-a urmat în mare parte și au ajutat-o pe scara evoluției sale. Un asemenea exemplu este fără îndoială și profesorul Gheorghe Pârnuță din Rucăr, unul dintre cei mai valoroși profesori universitari ai Institutului Pedagogic din București. În total, Gheorghe Pârnuță, a fost om al școlii timp de 43 de ani: 14 ani a predat în învățământul primar, 13 în cel secundar și 16 ani în mediul universitar, cu discontinuități datorate vitregiilor unei perioade cu multe abuzuri și nedreptăți. Marius Ionel