# Convorbiri neconvenţionale
# Și, în sfârșit, condițiile demografice. Din ce în ce mai mulți cetățeni se nasc în România cu altă limbă maternă. Din ce în ce mai mulți străini. Din ce în ce mai mulți emigranți care părăsesc pământurile natale. Din ce în ce mai mult internet. Ce va mai rămâne din limba română în viitorul apropiat și-ndepărtat? O limbă de enclavă? O limbă moartă? O limbă de arhive?
– Viitorul limbii române nu este în pericol, chiar dacă se stabilesc în țară mai mulți străini decât în alte epoci istorice. Limba are puterea și înțelepciunea să-și impună legile ei ca instrument de comunicare.
Să ne amintim de invaziile slavilor și altor neamuri migratoare. Cei mai mulți s-au topit în masa românească, lăsându-ne mărturie unele cuvinte din limbile lor.
Chiar plecarea unor români în alte medii lingvistice nu poate șubrezi temeiurile limbii. Și apoi știm că mulți dintre cei plecați se întorc acasă de la o vreme, la familii și la mormintele înaintașilor. E drept că unele sate sunt pe cale de a se desființa prin plecarea locuitorilor, dar mulți dintre cei deveniți orășeni se întorc în locurile lor de obârșie.
Știu că românii au un procent tot mai mic de creștere demografică în comparații cu alte etnii și aceasta din cauza autorităților care nu pot găsi calea de urmat.
Noi trebuie să fim zi de zi paznici de far în această luptă de apărare a limbii. Trebuie să fie cu noi Școala, Academia Română și Radio Televiziunea.
Înaintașii au luptat pentru apărarea limbii naționale, iar unii dintre contemporani devin stricători ai acesteia, ceea ce este inadmisibil.
Fostul cronicar al lui Matei Corvin, italianul Antonio Bonfini, scria în opera sa „Rerum hungaricarum decades”: „Românii s-au luptat în așa fel încât par a se fi războit mai mult pentru păstrarea limbii decât pentru viață” (Nicolae Stoicescu, Unitatea românilor în evul mediu, București, 1983, p. 63). Iar marele cărturar Timotei Cipariu (1805-1887) scria: „Odorul limbei române este mai scump decât viața noastră, și dacă noi am fi pierdut acest odor, ori dacă l-am pierde ori dacă vom suferi vreodată că cineva cu sâla ori cu înțelepciune ori cu momele să ni-l răpească, atunci mai bine să ne înghită pământul de vii. Că mai bine este să mergem morți la părinții noștri cei morți și să avem mângâierea că nu am vândut moștenirea lor cea mai scumpă, anume limba românească, decât să trăim fără această moștenire…” (apud Vasile Schipor, în „Analele Bucovinei”, I, 1994, nr. 2, p. 318).
# Cum sunteți și un scriitor de literatură beletristică, sunteți îngrijorat de soarta creației literare în românește, care ar putea pieri o dată cu limba în care s-a născut?
– Când se întâmplă să moară o limbă, nu dispare o dată cu ea ce s-a scris de către cărturarii ei, ci rămâne totul mărturie peste vremi, cum s-a întâmplat în cazuri cunoscute.
Dar limba română este puternică și înfloritoare, cu un mare număr de vorbitori, încât nu se poate pune problema dispariției ei. Avem mari scriitori și mari cărturari care duc, peste vremi, creația literară și științifică a poporului român.
(Prof. Marin Ioniţă)
0 Comentarii