Născut la 6 noiembrie 1938, Mârghia, Argeş, Dumitru Constantin-Dulcan a fost şeful Catedrei de Neurologie a Spitalului Militar Central (1992-2005) şi şeful Catedrei de Neurologie şi Neuropsihosomatică a Universităţii „Titu Maiorescu” Bucureşti (2005-2016). Absolvent al Colegiului „I.C. Brătianu” din Piteşti (1956) şi al Facultăţii de Medicină Generală din cadrul Institutului Medico-Militar (1962). Specializare în Neurologie (1971) şi Psihiatrie (1983). Este un savant de renume mondial, Doctor Honoris Causa al Universităţii din Piteşti, autor al mai multor lucrări de specialitate, dar este mai ales cunoscut pentru lucrările cu conţinut eseistic şi filosofic: „Inteligenţa Materiei” (1981), „Somnul raţiunii” (2001), „Notes sur la métaphysique de Maurice Carême” (2003), „Gândirea omului modern. Culmi şi limite” (2006), „În căutarea sensului pierdut” (vol. I şi II, 2008), „Către noi înşine (vol. I-II, 2010), „Mintea de dincolo. Sinteza şi semnificaţia experienţelor morţii clinice” (2013), „Creierul şi Mintea Universului” (2019).

Miracolul Universului

Orice prezență la Pitești este un veritabil eveniment. Ultima a avut loc marțea trecută, la invitația conducerii Centrului Cultural Pitești și a ing. Simona Vasilescu. Întâlnirea a avut ca temă „Puterea gândului în procesele de vindecare și de optimizare a ființei”. Sala „Ars Nova” s-a dovedit a fi neîncăpătoare pentru a-l asculta pe savantul argeșean care știe să vorbească pe înțelesul tuturor. Și a vorbit… patru ore, răspunzând la numeroase întrebări.

„M-am întors în orașul adolescenței mele, unde am mulți prieteni, orașul primei iubiri, nu am avut mai multe atunci. De fapt, cine nu are o iubire atunci nu va ști să iubească niciodată. Acolo sunt puritatea, inocența, candoarea. Azi voi vorbi despre ce putem face noi cu propria gândire. În primul rând, câteva considerații mai pe lângă. Poate cel mai fantastic lucru din univers este faptul că putem gândi, că există lucruri care au o coerență, unul e corelat cu celălalt într-o coerență logică, rațională. Și asta e miracolul universului. Și dacă noi, ca ființe vii, umane, nu ne mirăm că vorbim, că gândim, e de mirare că alte ființe nu vorbesc, dar și ele gândesc, în mod cert. Am urmărit păsările, câinii. Se spune «câine surd la vânătoare». Nu e adevărat. Urmăriți un câine cum aleargă, se duce precis undeva. El are un scop, are o țintă.”

Citește și Lupta cu postmodernitatea. Un manifest / Adriana Ruşăţeanu: „Voi, cei din Uniune, acceptaţi doar scriitori cu versuri de piatră”

Începuturile au fost acum 14,8 miliarde de ani

„Priviți masa asta, metalul ăsta. Totul e gândit, are o chimie, dar marea enigmă e în începurile lucrurilor și calculele arată că începuturile au fost acum 14,8 miliarde ani. Se spune că acum 14,8 miliarde de ani nu era nimic și atunci marea întrebare e: cum apare ceva din nimic, cum de sunt soare, stele, pământ? În Franța circulă o carte care are mare succes, se cheamă «Dovezi științifice pentru existența lui Dumnezeu». Am făcut rost de un xerox, am cerut să o traducem. Era atunci ceva? Și dacă nu era, ce era? M-am apucat de scris pentru a afla răspunsuri.

Am ieșit azi pe Strada Mare. Două persoane m-au oprit, credeam că numai în București sunt oprit. E singura satisfacție pe care o ai atunci când scrii, singurul feed-back. Pentru că a scrie nu e ușor. Te trezești dimineața, scrii, te gândești și te trezești când afară s-a făcut noapte. Noi toți am vrea să beneficiem, cum spunea Dante, de dolce farniente, să stai, să admiri o priveliște. Acum aș vrea să-mi văd câmpul natal, dar nepoții mei îmi spun că nu e câmpul înverzit. Ce poate fi mai frumos decât verdele, natura?
Se spune că totul e rațional, că există similitudine în natură. Dar ceea ce numeam noi rațiune divină acum peste 2000 de ani s-a metamorfozat. E o scenă în romanul «Ghepardul», cu un bătrân cu o carte. Ajungi bătrân și inutil înțelept. E ca atunci când ai bani când nu-ți trebuie.”

Citește și Locuri de legendă: locaşurile de cult de la Ioneşti şi Valea Cucii şi stejarul milenar de pe Valea Topologului

Ce putem face cu gândurile noastre?

„Am creat prima clinică universitară de neurologie. Și am văzut ceva care nu-ți spun cărțile. Veneam la vizită. «Cum vă simțiți?» Unul: «Cu voia lui Dumnezeu, bine». Altul: «Nu sunt bine, tratamentul nu mi-a făcut bine». Cu același diagnostic, același tratament. Este foarte important pentru noi să aducem în minte ideea de sănătate, că nu suntem bolnavi. Fiecărei stări psihice îi corespunde o chimie. Dacă eu spun «sunt bolnav», am o chimie a bolii. Și chimia gândului înseamnă boala. Se spune că am avea între 50.000 până la 90.000 de gânduri pe zi. Cu fiecare gând pe care-l emitem, noi ne dăm singuri viață, sănătate, boală, moarte, fiecare gând având chimia sa. Eu nu am fost niciodată de acord, cum zice poporul, cu toate ale babei, nici cu ale științei. Ca ființe gânditoare, noi suntem doi. Trebuie să stăm de vorbă cu noi. Cine gândește, creierul sau eu? Eu îi zic creierului să vorbească acum cu dvs., să ridice brațul (…)”

Citește și Muzeu al mineritului, la Schitu Goleşti

Ce e negativ creierului nu-i place!

„S-a făcut un experiment, măsurabil. Toți cei care au gândit la lucruri frumoase, senine au activat o parte din stânga a creierului. Cei care au gândit urât au activat partea din dreapta a frunții. Ce e negativ nici creierului nu-i place. E suficient să gândim în termeni pozitivi. Suntem gânditori sau suntem doar gândiți? Și, și! Dacă vrem să obținem ceva, îl repetăm suficient de mult, pozitiv. Un lucru negativ e îndoiala, neîncrederea. Dacă mergi la Primărie să-ți aprobe ceva cu gândul că nu se rezolvă, te va refuza!
Spune-i unui om lucruri frumoase, îl programezi pozitiv. Încercați cu o femeie. Îi spui: «Ești frumoasă! Ce slabă ești!» Și ea se va bucura, va gândi pozitiv.”

Citește și 24 Noiembrie 1927 – A murit, în condiţii suspecte, Ionel I. C. Brătianu, om politic român, fost prim-ministru, cel de numele căruia se leagă Unirea cea Mare

Iubirea și iertarea

„Suntem în Săptămâna Luminată, a Învierii lui Iisus, cel care s-a jertfit pe sine pentru salvarea noastră, și poate că mulți oameni se întreabă de ce în secolul XXI, când omul a ajuns pe Lună, mai avem nevoie de religie, în general, și de Iisus, în special. Mai întâi, religia a ținut loc de lege și știință în vremuri fără lege și fără știință.
În absența justiției umane, Dumnezeu devenea singurul judecător. În absența științei, religia i-a relevat omului necesitatea pentru sănătatea sa a postului, pe care astăzi toate dietele moderne îl recomandă, aidoma, în același scop. Apostolul Pavel recomanda, de asemenea, igiena corpului, spunând că acesta este templul sufletului.
Și de ce Iisus? De ce îl consider modelul suprem al autorității morale în creștinism? Pentru că Iisus ne-a lăsat și două din imperativele absolute ale salvării noastre: iubirea și iertarea.”

Citește și Trofeul „Tudor Muşatescu” a plecat în Canada