„Spectrografii. Balade, legende, istorii”
Apelul nostru din „Jurnalul de Argeș” nu a rămas fără ecou. „Și eu sunt născut în Bradu de Sus!”, ne-a scris Raul Constantinescu, trimițându-ne, rapid, ultimele trei cărți apărute în ultimul an, și una din 2021, toate la Editura „Limes”, toate cu câte o prezentare din partea prestigiosului critic literar Mircea Petean.
Este vorba de volumele „Spectrografii. Balade, legende, istorii”, „Bună ziua, Fuji-San! (Petale de haiku)”/„Good morning, Fuji-San! (Haiku Petals)” și de „Divanul catren – rubayat (Balans Orient-Occident”, din ultimul an, și de „Athanor”, poeme. Patru volume, patru stiluri abordate, de la stilul clasic, la haiku-uri, rubayate și poeme satirice („adiate”, cum le zice).
Raul Constantinescu este pseudonimul literar al lui Constantin Constantinescu. S-a născut la 6 august 1944, la Bradu de Sus Argeș. Este licențiat al Facultății de Filologie din Cluj. Din 1967 este repartizat ca profesor de limba și literatura română la școala din Silvașu de Jos, județul Hunedoara. A mai predat la alte școli din Hațeg, inclusiv la Liceul Teoretic din Hațeg (azi, Colegiul Național „I.C. Brătianu”). S-a stabilit, după pensionare, tot în județul Hunedoara, în localitatea Păclișa. Pentru că este total necunoscut în Argeș, vom prezenta și alte date.
Citește și Antologie de lirism muscelean
A debutat cu poezii în revista „Steaua” din Cluj, în 1966, când încă era student. Editorial a debutat în 1985 cu grupajul poetic „Aleatoriu”, în volumul antologic „Alpha 85”, publicat de Editura „Dacia” din Cluj-Napoca” (așa se debuta în acei ani, colectiv). A urmat o lungă tăcere, primul volum de autor fiind „Aventurare în marele refuz” (2001), „Neantia” (2002), plus alte opt. De asemenea, are în manuscris alte trei volume de poezii inedite. Raul Constantinescu a inițiat și condus ca membru fondator Cenaclul literar „Sarmis” din cadrul Casei de cultură din Hațeg.
În volumul din titlu, „Spectrografii. Balade, legende, istorii”, Raul Constantinescu se dovedește a fi un poet lucid și elevat, care scrie poeme satirice, unele ce pendulează între imprecație și cântec. Nu lipsesc… blestemele la adresa „inșilor gaură-neagră” (cei ce urăsc România – dictatori, milionari de carton, vedete de butaforie, poeți ratați, oportuniști lacomi de avere, onoruri și putere. Baladele au pretexte istorice, altele evocă premoniții teribile, altele versifică legende urbane.
În partea a doua a cărții, numită „Tragodia română (1919-2022”, evocă martiriul preoților din Șimand uciși de hoardele lui Bela Kun, masacrul de la Fântâna Albă sau jertfa martirilor și eroilor rezistenței anticomuniste din satele arădene și bihorene. Partea a treia, și ultimă a cărții cuprinde un grupaj de elegii, în care Raul Constantinescu cântă, cu reminiscențe de doină eminesciană, jalea destinului istoric românesc.
Iată o interesantă baladă, intitulată: „Adiata mie însumi”, pe care o redăm mai departe, spre a ne face o părere despre cum scrie poetul de origine argeșeană: „Prieteni, cu-aminte acum v-agrăiescu/de mine, consandin constantinescu,/cum drum de drumuri albnegre-i fu viața,/ce-și recitește-n seară dimineața/copilăriei de pribeag prin lume/care-a-nceput a scrie din nou nume/văzutelor și celor nevăzute,/neauzite vrute și nevrute/sub soare ce se dăruie din ceruri/ca buni și răi să fie-n adevăruri,/deasupra de vânt și deșertăciune,/să vadă dincolo de ceea ce se spune,/că-n tot rămâne neschimbat cuvântul -/Dumnezeu viu – vieții crezământul/din naștere iluminat prin moarte -/alesul duh în zboru-i peste soarte,/purces prin marea iubire divină,/să zboare-n cânturi de vie lumină”.
Citește și Expoziţie inedită la Muzeul Câmpulung
0 Comentarii