# Cu tupeu, liderul sindicatului SLUP susține că nu știa că finul său era bun amic cu Ștefan Săvulescu, fiul patronului de la Vlăsia, iar apoi chiar angajat al firmei care a primit administrarea cantinei
După ce a fost găsit în conflict de interese în legătură cu atribuirea contractului pentru servicii de copiere, iese la iveală o nouă găinărie a liderului sindicatului SLUP din Universitatea Pitești, Mircea Bărbuceanu. Tot din postura de președinte al comisiei de licitații, el pune pe tavă cantina Universității, firmei Vlăsia, societate cunoscută în urma scandalului „Lapte-Corn”, al cărei patron era foarte bun prieten cu finul lui Bărbuceanu. Finul care i-a adus multe nopți nedormite este cel pentru care s-ar fi împrumutat 1 miliard de lei vechi (adică fix suma pe care nu și-o putea explica nimeni, din declarația de avere a liderului), dar și cel pe care l-a „desfiat” atunci când a aflat ce hram poartă.
„Ștefan Săvulescu ne-a spus să stăm liniștiți, pentru că tatăl său, consilier județean, se cunoaște foarte bine cu rectorul Didea”
„De câte ori apare un om adevărat, îl poți recunoaște după faptul că toți tâmpiții se aliază împotriva lui”. Așa își începe, „apoteotic”, spovedania către membrii săi de sindicat, liderul sindicatului SLUP, Mircea Bărbuceanu. În fapt, este vorba despre propria versiune, desigur „romanțată”, a unei noi găinării de care se vorbește prin instituție-atribuirea Cantinei Universității Pitești. Prin epistola la care facem referire, autorul încearcă să se dezvinovățească și prin asta să închidă gura clevetitorilor. Și pentru că tot vin alegerile, senatorul-lider sindical își face și „mea culpa” în ceea ce se poate numi afacerea „Cantina”: „Doresc să lămuresc odată (și sper pentru totdeauna) problema Cantinei. Da, este adevărat! M-am implicat, alături de dl. Profesor Drăghici și de alți câțiva colegi curajoși, pentru a scăpa de Otobâcu… M-am mândrit inițial cu faptul că am reușit organizarea unei licitații transparente la care, fapt inedit până atunci, au participat mai multe firme și care urma să aducă, pe lângă servicii, mai mult de 4.000 de lei pe lună Universității (până atunci, chiriile lui Barbu erau de ordinul 500 de euro pe trimestru dacă vă mai amintiți din contractele scanate pe care vi le-am trimis mai demult…). Am bănuit că am fost folosit ca și la alegerile cu candidatul «independent» Ionel Didea, abia atunci când firma câștigătoare, «Vlăsia SRL» a început să încheie cu Universitatea câteva protocoale dubioase. În principal, Universitatea s-a angajat să suporte cheltuieli de dotare a cantinei de aproape jumătate de miliard. Apoi, firma respectivă nu și-a plătit câteva luni la rând chiria solicitând să îi fie compensată cu cheltuielile de dotare. Acest fapt nu este posibil în unitățile de stat; cu toate acestea i s-a aprobat! Am solicitat public, în Consiliul de Administrație, rezilierea contractului și acționarea în judecată a firmei pentru plata chiriei. Văzând că mulți îmi râd în nas, am intrat la bănuieli și l-am chemat pe patronul acesteia, Ștefan Săvulescu, în biroul domnului prorector Drăghici. În prezența mai multor colegi, am aflat câteva aspecte pe care, de rușine (pentru că susținusem fosta echipă), nu vi le-am prezentat atunci, ci abia acum. Menționez că îmi asum răspunderea și în fața instanțelor de judecată pentru ceea ce voi afirma, bazându-mă pe onoarea celor ce au fost martori la acea discuție, cu precădere a domnului Drăghici. Dl. Ștefan Săvulescu ne-a spus că ar fi cazul să stăm liniștiți, pentru că tatăl său, consilier județean, se cunoaște foarte bine cu rectorul Didea și a avut mai multe discuții cu acesta. Personal, el a avut mai multe discuții cu rectorul în care a «lămurit» câteva aspecte. Mai mult, are și binecuvântarea (chiar acesta a fost termenul!) domnului Brânzea, relațiile cu acesta fiind foarte strânse. Întrebându-l ce relații are, ne-a spus tuturor că recent a intrat și el în structura acestuia dar, mai mult, a fost un timp prieten de familie apropiat… După acel moment incredibil ne-am felicitat cu toții că am încheiat contractual cu firma respectivă numai pe o perioadă de probă de 6 luni! Vă aduc la cunoștință că perioada de probă de 6 luni a fost condiția mea pentru a accepta să se încheie contract cu Cantina (și vă reamintesc că și pe vremea lui Barbu contractele se încheiau pe câte 25 de ani) Oare, dacă, așa cum spune dl. Brânzea, aveam vreun interes, se încheia contractul respectiv numai pentru 6 luni? Ați mai auzit de o perioadă așa scurtă de contract?”.
Vlăsia a lăsat Universitatea Pitești cu buza umflată
„Din păcate, în cele 6 luni, nimeni nu s-a atins de firma Vlăsia, care, imediat ce a terminat contractul a intrat în insolvență, lăsând Universitatea cu buza umflată și plină de procese prin care și acum este somată să plătească firmei cheltuielile de dotare a Cantinei. În acele luni s-a petrecut și un episod care, personal, mi-a făcut mult rău. Finul meu, același cu creditul, (acesta și soția sa mi-au fost studenți și au insistat foarte mult ca eu și soția mea să îi nășim! Am crezut că voi face bine, însă…), s-a angajat la firma ce administra Cantina fără să îmi spună! Am înțeles ulterior că era foarte bun amic cu patronul firmei. Când am aflat acest lucru și ce face la Cantină, am pus punct pentru totdeauna relației cu acesta. Dovada pe care o pot prezenta oricui este aceea a telefonului și a martorilor de care am fost însoțit în acea perioadă. De atunci datează ultimele mele telefonice cu fostul meu fin (n.red. Să înțelegem că și-a desfiinat finul, pe Dragoș Roșu?!), unul care mi-a adus multe nopți nedormite… O ultimă intervenție despre Cantină. După tot ce am tras cu Cantina, din 2013, eu nu m-am mai implicat absolut deloc, cu o excepție de care vă voi spune mai încolo…”
Patronul Vlăsia, Aurel Săvulescu: „Mi-e și rușine să comentez activitatea și comportamentul acestor oameni”
Aurel Săvulescu patronul firmei Vlăsia, intrate, ulterior încheierii contractului cu Universitatea în insolvență, ne-a declarat, vizavi de comentariile apărute în e-mailul liderului de sindicat, Mircea Bărbuceanu: „Nu mai am nicio legătură din 2013, din iunie. În legătură cu persoana de care mă întrebați, Roșu Dragoș, nu am avut un angajat cu acest nume niciodată. Dacă e prieten cu fiul meu, asta nu pot să vă spun, nu știu prieteniile fiului meu, oricum, nu avea nicio legătură cu contractul cu Vlăsia. Păcat că sunt profesori universitari, mi-e și rușine să povestesc despre ei. E o mizerie! Și-au bătut joc de contract și de relația care începuse cu noi. Ei trebuie să ne plătească! Noi nu avem nicio datorie la ei! Nu am întâlnit atâta nesimțire ca la domnii care au condus Universitatea, fără nici urmă de respect. Vă spun încă odată, mi-e și rușine să comentez despre activitatea și comportamentul acestor oameni în frunte cu Didea. Credeți-mă, regret și iar regret că am intrat în această ciorbă a lor, în certurile lor. Din această cantină a studenților au făcut un scop în sine, de parcă în asta conta scopul universității. Îmi este rușine. Nu am procese cu ei, am renunțat la orice.”
Alina Crângeanu
0 Comentarii