Preotul Marius Zamfir, masterand al Facultăţii de Teologie Piteşti, şi centenara biserică din Domneşti de Sus

de | 28.07.2022 11:40 | Actualitate, Cultură, Home

În cele ce urmează îl vom prezenta pe preotul Marius Zamfir, masterand al Facultății de Teologie Pitești și preot paroh la Parohia Uniunea Voluntarilor, din orașul Voluntari, Protoieria Ilfov Nord. De asemenea, vom prezenta biserica actuală a Parohiei Domnești de Sus, cu hramurile ”Intrarea în biserică a Maicii Domnului” și ”Sfântul Ierarh Nicolae”, din Protopopiatul Curtea de Argeș, Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului.

Marius Zamfir, absolvent al cursurilor de licență și masterat ale Facultății de Teologie Ortodoxă Pitești

Pe 18 iunie 2021, la vârsta de numai 55 de ani, după o luptă îndelungată cu suferința, s-a stins preotul Marius Zamfir, preot paroh la Parohia Uniunea Voluntarilor, din orașul Voluntari, Protoieria Ilfov Nord. Părintele Marius Zamfir s-a născut la data de 15 noiembrie 1965, în familia preotului Vasile și a preotesei Elena Zamfir. Încă din copilărie a fost atras de slujirea liturgică a tatălui său, urmând calea pregătirii pentru preoție. A absolvit cursurile Seminarului Teologic Ortodox din București (1981-1986) și ulterior cursurile de licență (1999-2003) și masterat (2008-2010) ale Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității din Pitești. În data de 6 decembrie 1989, la prăznuirea Sfântului Ierarh ­Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, a fost hirotonit diacon, iar cinci zile mai târziu, preot de către vrednicul de pomenire Prea­sfințitul Părinte Roman Ialomițeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, primind cu bucurie ascultarea de preot paroh la Parohia Tămădăul Mare din Protopopiatul Oltenița.

În timpul parohiatului său la această parohie au fost executate numeroase lucrări de reparații, consolidare și înfrumusețare a lăcașului de cult: a fost înlocuită învelitoarea bisericii, a fost împrejmuită curtea bisericii și a cimitirului, au fost refăcute tencuielile interioare și exterioare ale bisericii, au fost construite o nouă clopotniță și o nouă casă parohială și a fost efectuată pictură nouă în biserică. A consolidat și restaurat lăcaşul din filia Dârvari a parohiei.

Citește și Lucrările absolvenților de la Lipatti, expuse la Muzeul Județean

În anul 1994 a primit rangul preoțesc de sachelar

În anul 1997 a împodobit și această biserică cu pictură nouă. Întreaga sa activitate administrativă, pastorală și misionară rodnică la această parohie a fost apreciată prin conferirea, în anul 1994, a rangului preoțesc de sachelar. Datorită experienței pastorale acumulate în Parohia Tămădăul Mare din Protopopiatul Oltenița, părintele Marius Zamfir a fost transferat, în anul 2003, la Parohia Uniunea Voluntarilor din Protoieria Ilfov Nord, unde a slujit alături de tatăl său, preotul Vasile Zamfir. Începând cu anul 2007 a deținut și oficiul de paroh. La această parohie a realizat timp de optsprezece ani o frumoasă lucrare de zidire sufletească și edilitară.

A construit un așezământ social-pastoral și o nouă clopotniță, întocmind în același timp documentația pentru ridicarea unei noi biserici parohiale, care să corespundă necesităților pastorale ale credincioșilor. Între anii 1991 și 1998 a predat disciplina Religie ortodoxă la Școala Gimnazială nr. 1 din Voluntari, județul Ilfov. Părintele Marius Zamfir a fost un preot și un duhovnic înzestrat cu darul înțelepciunii și al blândeții, apropiat de credincioșii săi, pe care i-a păstorit cu multă credință și bucurie duhovnicească.

Citește și Premii pentru elevii talentaţi din Argeş

Centenara biserică din Domnești de Sus

Un veac. Atât a împlinit anul trecut biserica actuală a Parohiei Domnești de Sus, cu hramurile ”Intrarea în biserică a Maicii Domnului” și ”Sfântul Ierarh Nicolae”, din Protopopiatul Curtea de Argeș, Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului. O sută de ani, dintr-o istorie milenară a unei comunități cu rădăcini în negura începuturilor. Istoricii au căzut de acord că aici au trăit oameni chiar înainte de voievodatele lui Litovoi și Seneslau, adică pe timpul stăpânirii romane. Construirea bisericii, unul dintre cele două lăcaşuri ortodoxe din localitate, a fost începută în 1906 și terminată în 1921.

Principalul ctitor a fost preotul Ioan Moisescu, omul care s-a jertfit pentru ea, plecând la Domnul în ziua de 19 iunie 1919, când a fost strivit, undeva pe lângă Gănești, de o căruță răsturnată, cu care transporta produse locale spre sudul țării, unde urma să le vândă, strângând astfel bani pentru ridicarea sfântului lăcaş. Alături de el au muncit enoriași tineri, bătrâni și copii. Pictura bisericii a fost executată de Gheorghe Belizarie, din Pitești, fiul cunoscutului pictor Belizarie Paraschivescu (1846-1901), iar sfințirea ei a fost făcută în 1922, în vremea Patriarhului Miron Cristea.

În acest sfânt lăcaş, care arată ca o catedrală, au slujit de-a lungul anilor, într-o continuitate firească, mai mulți preoți. Lipită aproape de ea, înfruntă vremurile și biserica veche, cu același hram, monument istoric, aflată în prezent în conservare, în vederea unei dorite reabilitări. Ea a fost ridicată în 1828, avându-l drept ctitor principal pe ”popa Moisa”, zugrăvit la intrarea în biserică, alături de familia sa, în costume specifice zonei Sibiului, de unde se crede că au venit aici locuitorii așezării, după 1760.

Citește și Constantin Samoilă, artistul polivalent, la aniversare

„Avem peste 300 de familii, oameni cu dragoste de Dumnezeu, foarte mândri de înaintașii lor, familii de ardeleni”

Părintele Daniel Ionuț Moisescu: ”Biserica noastră a avut o temelie mai veche. În 2019, cu ajutorul primit de la Secretariatul de Stat pentru Culte, am înlocuit vechea pardoseală cu una de marmură, deoarece existau denivelări, din cauza celor două temelii. Cu un secol în urmă, când enoriașii de aici au hotărât să extindă biserica, s-au gândit la viitor. Adică la dezvoltarea comunității și la creșterea numărului credincioșilor. În prezent, avem peste 300 de familii, oameni cu dragoste de Dumnezeu, foarte mândri de înaintașii lor, familii de ardeleni din Jina care, persecutați de autoritățile austro-ungare pentru că erau ortodocși, au trecut munții, stabilindu-se aici. Noi, preoții, am încercat să le întărim permanent sentimentul respectului față de înaintași, față de Biserică și de tradiții”.

La Domnești domnește o pace ziditoare. Ziua îți sună în suflet ca o orgă în catedrală. Ca o chemare la reculegere. Ca o sărbătoare pascală. Întotdeauna curățită de patimi, de patina timpului. Un fel de înveșnicire plină de viață! Sau un gen anume de zidire a unui mâine, ca un dar minunat, oferit trecutului ce va veni.
Sursa: ziarullumina.ro

Citește și Asociaţia culturală „Rovine” – 10 ani de activitate deosebită

Articol scris de Marius Ionel

Distribuie!

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele articole