În cele ce urmează vom prezenta preoții argeșeni Nicodim Dimulescu, Mihail Cristescu și Nicolae Onea. Părintele arhimandrit Nicodim Dimulescu a fost proinstareț al Mănăstirii Crasna din județul Prahova, Mihail Cristescu a fost preot îmbisericit la Parohia ”Sfântul Antonie”-Colentina, Protoieria Sector 2 Capitală și preotul Nicolae Onea a fost ctitorul bisericii din satul Robaia.
Părintele arhimandrit Nicodim Dimulescu, proinstareț al Mănăstirii Crasna
Părintele arhimandrit Nicodim Dimulescu, proinstareț al Mănăstirii Crasna din județul Prahova, a trecut la cele veșnice pe 16 aprilie 2022, în vârstă de aproape 87 de ani, dintre care 73 de ani petrecuți în viața monahală. Părintele Dimulescu s-a născut în localitatea Cărpeniș, din județul Argeș, în data de 11 mai 1935. Încă de la vârsta de 13 ani chemarea viețuirii monahale i-a călăuzit pașii spre Mănăstirea Râmeț din județul Alba în obştea căreia a petrecut vreme de un an. Apoi s-a stabilit la Mănăstirea Slănic din județul Argeș, unde avea să se formeze duhovnicește, să fie tuns în monahism și să primească darul preoției. Anul 1967 a marcat un moment important din viața cuvioșiei sale. Cu binecuvântarea și prin grija vrednicului de pomenire Patriarh Justinian Marina, părintele Nicodim, împreună cu alți părinți de la Mănăstirea Slănic, a fost trimis să readucă la viață Schitul Crasna, care se afla la acea vreme fără călugări și într-o stare avansată de degradare. În toamna anului 1999, vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist Arăpașu a încredințat părintelui arhimandrit Nicodim Dimulescu slujirea de stareț al Mănăstirii Crasna, pe care a îndeplinit-o cu râvnă și dăruire până în anul 2010. În timpul păstoririi sale ca stareţ, Mănăstirea Crasna a cunoscut o bogată înflorire, atât din punct de vedere edilitar, cât și al intensificării vieții duhovnicești, la care s-a adăugat și o frumoasă lucrare filantropică. Astfel, sub atenta supraveghere a părintelui Nicodim, biserica mare cu hramul Sfinții Împărați Constantin şi Elena a fost restaurată, iar o biserică nouă cu hramul Acoperământul Maicii Domnului a fost construită.
De asemenea, au fost construite: un paraclis închinat Sfinţilor Români, un altar de vară cu hramul Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul, două corpuri de chilii în care locuiesc majoritatea viețuitorilor mănăstirii, un arhondaric pentru cazarea pelerinilor şi o trapeză, iar clopotniţa mănăstirii a fost consolidată şi reamenajată, în timp ce în gospodăria mănăstirii au avut loc multe alte lucrări. Pe lângă activitățile administrativ-gospodărești, părintele arhimandrit Nicodim Dimulescu a susţinut formarea duhovnicească şi teologică a unor monahi și a unor tineri în școlile teologice din țară şi străinătate, unii dintre ei devenind slujitori vrednici ai bisericii, ca stareți şi preoți, dar şi ca ierarhi, încât, în prezent, șase dintre membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române sunt fii duhovnicești ai Mănăstirii Crasna.
În anul 2010, din cauza unor probleme de sănătate, părintele arhimandrit Nicodim Dimulescu s-a retras din slujirea de stareț al Mănăstirii Crasna, dedicându-se mai mult rugăciunii și îndrumării duhovnicești a pelerinilor. A primit rangul de protosinghel și rangul de arhimandrit, Crucea Patriarhală, Ordinul Sfinții Împărați Constantin și Elena în anul 2010 și Crucea Patriarhală (ediţie nouă) în anul 2015, la împlinirea a 80 de ani de viață.
Citește și Un fost magistrat piteştean, o revelaţie literară
Preotul Mihail Cristescu, 5 decenii de slujire în Parohia ”Sfântul Antonie”-Colentina
Părintele Mihail Cristescu, preot îmbisericit la Parohia ”Sfântul Antonie”-Colentina, Protoieria Sector 2 Capitală a trecut la cele veșnice la 1 septembrie 2022. Părintele Cristescu s-a născut în urmă cu opt decenii, la 5 martie 1942, în localitatea Mozăceni, județul Argeș, în familia dreptcredincioșilor Emil și Ioana. A urmat școala primară și gimnazială în București, după care a frecventat cursurile Seminarului Teologic Ortodox din București, pe care le-a finalizat în anul 1962. A continuat studiile teologice în cadrul Institutului Teologic de Grad Universitar din București (1962-1966), obținând, în anul 1966, titlul de licențiat în Teologie. A fost căsătorit cu Ileana Ștefan, Dumnezeu binecuvântând familia lor cu doi fii, Gabriel-Alexandru-Florin, preot la aceeași biserică și Valentin-Liviu. A primit hirotonia în anul 1970, fiind numit la Parohia ”Sfântul Antonie”-Colentina, după ce timp de doi ani a fost cântăreț bisericesc la această parohie (1968-1970), pe care a slujit-o neîncetat, împlinind diferite ascultări: diacon (1970-1972), preot coslujitor (1972-1979), preot paroh (1979-2014) și preot pensionar îmbisericit, din anul 2014.
În decursul celor peste 5 decenii de slujire la Parohia ”Sfântul Antonie”-Colentina, din care 35 de ani ca preot paroh, părintele Mihail Cristescu a desfășurat o deosebită activitate pastoral-misionară și administrativ-gospodărească, coordonând lucrări de consolidare, restaurare și permanentă înfrumusețare a sfântului lăcaș. În semn de apreciere a activității sale meritorii îndelungate, în anul 1991 a fost răsplătit cu cea mai înaltă distincție acordată de Patriarhia Română, Crucea Patriarhală, oferită de către vrednicul de pomenire Patriarhul Teoctist. Viața părintelui Mihail Cristescu este caracterizată de lucrarea neobosită în slujirea Bisericii, mărturisită de colaboratorii și ucenicii săi. S-a remarcat prin activitatea sa deosebită, fiind un model de implicare jertfelnică pentru preoții mai tineri, care l-au cunoscut și alături de care a slujit, între care și fiul său, părintele Gabriel-Alexandru-Florin, ce și-a urmat tatăl în slujirea preoțească. Iubitor al muzicii și al rânduielilor bisericești, s-a îngrijit de înfrumusețarea slujbelor săvârșite.
Părintele Mihail Cristescu a fost și va rămâne în memoria tuturor celor care l-au cunoscut un păstor luminos, care a slujit Biserica lui Hristos și comunitatea Parohiei ”Sfântul Antonie”-Colentina vreme de 54 de ani. A fost un părinte înzestrat cu darul blândeții și un duhovnic apreciat de foarte mulți enoriași, care și-au găsit în păstorul lor liniștea și starea de rugăciune. Sunt mulți preoți și fii duhovnicești ai părintelui care mărturisesc faptul că au învățat de la el să prețuiască darul iertării și al împăcării.
Citește și Nichita Stănescu, acuzat la Piteşti
Preotul Nicolae Onea, ctitorul bisericii din satul Robaia
În anul 1962, în Sfânta Zi a Nașterii Maicii Domnului, în prezența a sute de credincioși, Preasfințitul Părinte Iosif Gafton, episcopul Râmnicului și Argeșului, oficia slujba de târnosire a noului lăcaș de cult al locuitorilor din satele Robaia, Valea lui Maș și Bolovănești. Ctitorul noului lăcaș de cult, cel ce s-a luptat mai bine de un sfert de secol pentru realizarea acestui edificiu, a fost preotul Nicolae Onea (1903-1978). Nicolae Onea este născut în satul Mușătești la data de 13.11.1903. După absolvirea Școlii de cântăreți bisericești, din cadrul Episcopiei Argeșului, este numit cântăreț bisericesc la strana Catedralei Episcopale din Curtea de Agreș. Ulterior, după absolvirea Facultății de Teologie din București, este numit secretar cultural eparhial, fiind și membru al Corului Episcopiei Argeșului. În anul 1930 este numit diacon al episcopului Argeșului, Nichita Duma. În anul 1936, Nicolae Onea avea să ia o decizie importanta.
Renunță la activitatea din cadrul Episcopiei Argeșului și cere să fie numit preot paroh în satul Robaia, la mica bisericuță de lemn din Valea Robăii! Preotul Nicolae Onea avea să înceapă o luptă, ce s-a dovedit lungă și anevoiasă, pentru edificarea unui nou lăcaș de cult. Vremurile i-au fost potrivnice (anii de război, lipsurile materiale de după război, instaurarea regimului comunist). A avut, însă, de partea sa, cel mai puternic și statornic aliat: enoriașii, întreaga comunitatea din Robaia!
Citește și Preotul muscelean care l-a dărâmat pe Lenin a fost decorat post-mortem de Iohannis
0 Comentarii