# Toate cele trei victime cer autorităţilor ca şi oamenii să fie protejaţi, nu doar animalele

Au rămas cu cicatrici și răni care nu se vor vindeca niciodată. S-au luptat corp la corp cu urșii și acum povestesc prin ce au trecut, într-o campanie menită să sensibilizeze Ministerul Mediului să ia măsuri pentru protejarea oamenilor, nu doar a urșilor. Asta în contextul în care numărul atacurilor de urși a crescut, proporțional cu înmulțirea populației de urși. Trei dintre cei atacați de urși sunt argeșenii Adrian Sima, Anton Tuță și Petre Vlad. Cei trei au acceptat să povestească clipele de coșmar prin care au trecut, în cadrul unor mărturii care au circulat în ultima perioadă în spațiul public. Mărturiile lor sunt emoționante și impresionante, deopotrivă.

Adrian Sima are 39 de ani, este din Pitești și a fost atacat de urs pe 11 noiembrie 2018

„Eram la o partidă de vânătoare, la mistreț, mai sus de Pitești, în zona Mălureni, zonă de deal. Partida s-a desfășurat normal, până când, spre final, așteptând gonacii, mi-a apărut în față, la 50-60 metri, un urs foarte mare. A trecut de mine; undeva în lateral dreapta aveam un drum forestier, a ieșit la drumul respectiv și nu trebuia decât să traverseze râul, să plece. În drum, s-a întors efectiv spre mine, m-a fixat și a luat-o glonț spre mine. Nu ai timp să reacționezi, să gândești. Am urlat cât am putut de tare la el, nu s-a oprit, a continuat să alerge către mine. Aveam o pușcă în mână. Niciodată nu am avut intenția de a împușca un urs, ca vânător. Nu îl consider trofeu, pentru mine este un simplu animal. Dacă încerci să îl împuști, statul e în stare să îți ia și casa, tot. Eram în pragul morții, dar în acel moment așa am reacționat. Am urlat la el, a continuat să vină spre mine, am tras un foc în fața lui, în pământ, la vreo 10 metri, să încerc să îl sperii și, atunci când am văzut că el tot continuă să alerge, m-am blocat efectiv și m-am întors cu spatele pe după un pom. A fost atât de rapid, cred că totul s-a întâmplat în 2-3-4 secunde, nici nu știu să spun. A venit și m-a luat de picior. Era atât de mare!…

În acel moment, m-am ales cu cinci găuri pe pulpa dreaptă și atunci au început gândurile negre: gata, m-a luat de picior și acum mă ia de spate sau de cap, ce se întâmplă? După ce mi-a dat drumul la picior, am avut noroc că am căzut între doi pomi foarte apropiați de corpul meu și el nu a avut unde să dea din cap. Ursul, în momentul în care mușcă, sfâșie și dă din cap foarte tare. Mi-a dat drumul la picior și a încercat să mă ia de cap, era în spatele meu. Instinctiv, am ridicat mâna să mă apăr și atunci m-a mușcat de mâna stângă, unde acum am o tijă metalică de 15 cm. Osul de la mână l-a rupt cum rupe un copil o grisină, atât de ușor, are o forță fantastică…”

Adrian Sima: „Nu auzeam decât mârâitul ursului și nu simțeam decât balele cum îi curg pe față și blana între degete”

”După ce m-a mușcat de mână, oarecum am tras mâna în jos. Sincer, mă așteptam să mor. În momentul în care m-a apucat de cap, atunci am zis că e sfârșitul. Unul dintre băieții care participau la vânătoare era în zona mașinilor, la aproximativ 30 de metri în spatele meu. A urlat foarte tare, din câte am înțeles eu. Nu auzeam decât mârâitul ursului și nu simțeam decât balele cum îi curg pe față și blana între degete atunci când încerci să te lupți. Nicu, băiatul care a fost Dumnezeul meu, a urlat foarte tare, a aruncat cu pietre spre urs și m-a lăsat, a plecat într-un final (ursul). Nici măcar un foc de armă nu-l sperie pe urs. După ce a plecat ursul, au venit și ceilalți colegi cu care eram la vânătoare, m-au dus la mașină. Mi-am sunat soția. Am încercat să o liniștesc, să o asigur că o să ne vedem ziua următoare. S-a sunat la ambulanță. M-au transportat la Spitalul de la Curtea de Argeș, iar de acolo la Pitești m-au transferat cu șanse de supraviețuire zero. Tot timpul ăsta am fost lucid, nu mi-am pierdut cunoștința.

A doua zi am fost transferat la Spitalul Floreasca, unde, dacă nu exista dl. profesor Lascăr, cu echipa dânsului de medici, nu mai apucam să îmi țin copiii în brațe. E dureros… În timp ce eram în spital, cei care au fondul de vânătoare unde am participat au făcut adresă către Ministerul Mediului în vederea eliberării unei autorizații pentru împușcarea unui exemplar de urs. Au prezentat incidentul care a fost. Ulterior, au primit un răspuns negativ. Pe lângă exemplarul de urs au solicitat și autorizație pentru împușcarea a doi lupi, pentru că au făcut daune destul de mari prin gospodăriile din localitatea respectivă. Au primit avizul favorabil doar pentru cei doi lupi, dar pentru urs nu. Probabil și dacă muream, nici atunci nu se dădea hârtie. E dureros ca în 2021 să vrei să te bucuri de frumusețile naturii tale, să vrei să îți lași banii în țară, dar nu poți și trebuie să pleci în altă țară, unde nu găsești urși. Nu mai îmi petrec concediile în țară, în zona de munte, bănuiesc că se înțelege motivul. Nu sunt pentru a împușca un urs de dragul de a-l împușca, sunt pentru a scoate cât mai multe exemplare, pe motiv că sunt prea multe, pe motiv că nu pot să se joace liniștiți copiii noștri pe ulițele satului, că tinerii nu mai pot să meargă în zona de munte să campeze. Protejăm, protejăm, protejăm, dar omul cum îl protejăm? Eu am avut noroc”, a conchis Adrian Sima, emoționant.

Anton Tuță s-a luptat corp la corp cu ursul. „De patru ori m-a prins și mi-a smuls carnea. Se vedea osul și țâșnea sângele”

Anton Tuță are 67 de ani și este din Curtea de Argeș. Pe 2 iunie 2019, Anton și fiul său erau la plimbare pe un deal din apropierea casei. Atunci când s-au uitat în spate au văzut doi urși la o distanță de 25-30 de metri. La 200-300 de metri erau cârduri de oi și câini de la stână, dar care nu au lătrat deloc. Bărbatul s-a luptat cu ursul, a intrat în comă de mai multe ori și a rămas cu piciorul amputat.

„Când să plecăm, în trei secunde au fost pe noi și m-au atacat pe mine. Am protejat băiatul. Era un lemn acolo, am apucat să îi zic: «Rupe din el și apără-te!». Imediat am fost aruncat, tăvălit și a început să mă rupă. În momentul în care m-a trântit, în mâna stângă am apucat pământ, un ciot de lemn. M-a aruncat câțiva metri, dar în două secunde a fost cu labele pe mine și, când a dat cu laba, mi-a spart nasul, mi-a mai băgat în maxilar și, când a vrut să mă prindă de față cu gura, i-am băgat în gură ce am avut în mână, dar înainte i-am dat cu pumnul și mi-a plesnit cubitusul. Am dat cât am putut de tare și m-a prins de mână. Mi-a rupt toată mâna. A prins, el a tras, eu am tras, că a trebuit să scot mâna din gura lui și m-am ales cu tendoane rupte. Medicii de la Pitești mi-au refăcut mâna și mi-au băgat o tijă, pe care n-am putut să o mai scot, s-a depus calciul. Mi-a rupt piciorul și mi-a făcut patru rupturi de femur. De patru ori m-a prins și mi-a smuls carnea. Se vedea osul și țâșnea sângele. A patra oară, când am văzut că e carnea dislocată și am văzut capătul osului și sângele că țâșnea ca degetul, am prins cu degetul mare de la mână capătul și am presat pe os. Am rămas fără sânge. În timpul ăsta, a încercat iarăși să mă ia de cap și am băgat capul sub el. Bănuiesc că băiatul a apucat de a rupt o bucată din prăjină și l-a lovit. Am simțit când a venit cu pieptul pe mine și m-a lăsat pentru 5-6 secunde. Am apucat de m-am ridicat. Am fugit, nu l-am mai văzut. Între timp, a venit din spate ursul mai mic. Ăsta mare a ieșit iară de pe muchia dealului și din nou m-a atacat pe mine și m-a mușcat din nou de biceps, tot la piciorul atacat și m-a lăsat. Într-un final, am plecat de acolo câțiva metri, am intrat în comă, mi-am revenit după câteva secunde. Când mi-am revenit din comă, l-am auzit venind de pe partea cealaltă a drumului. Am strigat și eu și băiatul și ne-a lăsat. S-a mai întâmplat de 2-3 ori să încerce să vină, dar nu l-am mai văzut, îl auzeam pe coastă. Unul dintre ciobani ne-a răspuns, a apelat băiatul la el, dar n-a vrut să vină și avea și câinii cu el, dar n-a lătrat un câine.

A venit o salvare de la Curtea de Argeș. M-au adus în izlaz, unde era salvarea. Mi-au pus o folie izotermă pe mine, eram înghețat. Mi-au spus vecinii că de la bust în jos eram negru, am pierdut sânge. Am intrat iar în comă. Am ajuns la spital la Curtea de Argeș și mi-am revenit iarăși. Pe holul de la Urgență cred că erau 20 de persoane. M-au curățat, nu mai știu. Mi-am mai revenit când a zis cineva «Hai să îl scoatem afară cu targa, că vine salvarea de la Pitești» și am auzit sirena. M-au urcat și m-am trezit la Bascov, când a traversat calea ferată. Am intrat la Urgență, la Județean, m-au băgat în sală, legumă, nu știam de mine. Aveam senzația că văd numai alb în fața ochilor. Îi mai auzeam, din când în când, vorbind. Ei intraseră într-o contradicție, conform protocolului la amputare, că n-au acceptul familiei și că aceasta poate să îi dea în judecată. Am deschis ochii și bănuiesc că era medicul plastician cel care a zis: «Eu sunt martor, dacă se întâmplă ceva, hai să îl salvăm, dar hai repede, că l-am pierdut!». Eram conștient, dar nu puteam vorbi, nu mai aveam putere și am deschis un ochi. «Hai că e viu!», au zis. Doctorul a zis că problema e gravă. Eu îmi dădeam seama în ce stadiu sunt. Am vorbit cam o jumătate de minut. A zis că încearcă orice ca să mă salveze, dar nu e decât o soluție. Atât am zis, dacă nu se poate, și am făcut cu mâna și am intrat în comă iar și m-am trezit după 12 noaptea”, sunt câteva dintre mărturiile lui Anton Tuță.

Petre Vlad: „Dacă e cineva care consideră că e mai important ursul decât omul, să aibă soarta celor care sunt atacați”

Petre Vlad este din Bălilești și a fost mușcat de urs pe 8 noiembrie 2014. A suferit mai multe intervenții chirurgicale pentru reconstrucția feței, nasului și danturii. Ochiul stâng i-a fost salvat cu greu, dar trebuie să poarte toată viața un bandaj și să facă tratament de minimum 3 ori pe zi.
„În ziua de Sf. Mihail și Gavriil. Ursoaica a fost acolo, dedesubt, se pregătea pentru hibernare. Dintr-odată a sărit printre arini în două picioare și câte curse am făcut unul după altul nu știu. Și a venit călare și m-a apucat cu gura de pufoaică. Nu vedeam cu partea dreaptă. Când mă uit, am văzut pielea atârnată pe umăr, cu nas cu tot. Am luat-o, am pus-o pe ochi și am coborât așa vreo 6 km. Am stat până la Revelion numai în operații. Bandajul trebuie să îl port toată viața, din cauză că am lipsuri în ochi. Și acum trebuie să stau cu tratament cam de trei ori pe zi. Soluția, cred eu, e să găsească o metodă să îi ducă, să le facă ce le face. Sare gardul, îți intră în casă, umblă în frigidere. Nu se mai poate așa ceva. Am ajuns foarte rău. Dacă cineva consideră că e mai important ursul decât omul, să aibă soarta celor care sunt atacați, nu doresc altceva. Să trăiești așa e un chin”, a povestit Petre Vlad.

Citește și Trei atacuri ale urşilor într-o singură săptămână

Citește și Prefectul Dragnea cere împușcarea sau relocarea urșilor care atacă

Citește și Urşii atacă, anii trec şi nimic nu se schimbă… Comuna Arefu, ţinta urşilor

Citește și Localnicii din Budeasa, terorizaţi de urşii care coboară din pădure după mâncare

Citește și O vacă, un Logan şi patru porci – ţintele urşilor din Muscel la început de iunie