România e grav bolnavă. Iar ”virușii” și ”bacteriile” sunt vreo câteva zeci de mii. Nu au dimensiuni microscopice, ci sunt cu toții bipezi. Sunt ușor de găsit și de recunoscut. Îi găsiți în Parlamentul României, în primării și consilii județene, în instituțiile deconcentrate, în poliție, în jandarmerie și lista poate continua. Sunt zeci de mii de oficiali, mai mici sau mai mari, numiți politic sau în baza nepotismelor, amantlâcurilor și relațiilor sau „cotizațiilor”, oficiali pe care îi interesează doar cheltuirea banilor publici în interes personal și familial, oficiali plătiți cu salarii nesimțite – și da, aici îi includ și pe cei 13 parlamentari de Argeș – ca să nu facă mai nimic. Țara arde, iar infractorii – și nu mă refer doar la dezaxatul de la Caracal – omoară sau comit infracțiuni pentru care scapă ieftin, iar parlamentarii sunt preocupați să își critice adversarii pe facebook, în loc să facă ceva concret pentru cei care i-au votat cu speranța într-o Românie mai bună, într-o Românie normală.
Iar ororile descoperite la Caracal și bâlbâielile, gafele și nepăsările polițiștilor, procurorilor și autorităților care au tratat în dorul lelii acest caz teribil arată încă odată superficialitatea instituțiilor statului. Instituții ai căror angajați își primesc salariile din bani publici ca să își facă treaba ca la carte, ca să fie în slujba cetățenilor. Și, din păcate, nu e așa. Aproape în toate instituțiile publice, inclusiv în Argeș, sunt prea mulți funcționari, de la angajați din primării până la polițiști, care tratează cu superioritate, sictir – și în destule cazuri fără a găsi soluții – pe cetățenii care vin cu diverse probleme.
În vreme ce prea mulți profesioniști, cu minți maxime, sunt plătiți cu salarii minime, prea mulți ageamii au ajuns să câștige salarii uriașe și asta e una dintre marile probleme ale României. O Românie batjocorită, bătută, violată și furată constant de către o parte dintre cei care ar trebui să o iubească. Da, din păcate, sintagma ”România, te iubesc” nu e valabilă și pentru angajații din instituțiile publice. Pentru ei se potrivește mai degrabă sintagma ”România, fac ce vreau cu tine, pe banii tăi”.
Ce e de făcut? În primul rând, o schimbare din temelii a actualei clase politice. Fără excepție sau diferențieri în funcție de partid. Pentru că nu există nici măcar un parlamentar care să fi dovedit cu fapta că îi pasă de România sau măcar de județul care l-a ales. Iar constatarea asta realistă și tristă se aplică în masă și pentru toți parlamentarii de Argeș. 13 parlamentari pe care mi-aș fi dorit să îi văd uniți în inițiative concrete pentru județ și pentru țară. Sincer să fiu, mi-e jenă cu toți parlamentarii care reprezintă Argeșul atât de ineficient. Și i-aș întreba ce inițiative concrete au avut pentru schimbarea legislației după ororile de la Berevoești sau crimele de la Caracal. Răspunde cineva?