Geoturismul este un concept nou în turism, având ca scop îmbinarea explorării frumuseţilor naturale cu potenţialul antropic al zonei şi punând accentul pe lângă aspectele culturale şi pe cele legate de protejarea naturii şi a patrimoniului. În acest sens, judeţul Argeş are numeroase zone ce deţin resurse cu potenţial turistic ridicat. O astfel de zonă o reprezintă nordul judeţului străbătut de una din cele mai spectaculoase şosele din ţară, Transfăgărășanul. Începând de la Curtea de Argeş şi până la ultima localitate, Piscul Negru, în inima Munţilor Făgăraş, întâlnim numeroase atracţii turistice naturale, precum: trasee montane, peşteri şi zone carstice, lacuri şi cascade ameţitoare, dar şi obiective antropice, unele contemporane, dovezi ale încercărilor omului de a îmblânzi natura în dorinţa de a beneficia de resursele pe care aceasta le are de oferit, şi altele istorice, dovezi de netăgăduit ale evoluţiei poporului român în această parte de ţară. Cunoscut de toată lumea drept Transfăgărășan, DN7C începe în comuna Bascov, județul Argeș. Drumul continuă în direcția orașului Curtea de Argeș și se termină la intersecția cu drumul DN1, între Sibiu și Brașov, în apropierea comunei Cârțișoara, după ce traversează cel mai mare lanţ muntos din România. Cu o lungime de 151 km, acest traseu rutier deschide calea către numeroase obiective turistice, naturale şi culturale de mare interes. În această categorie regăsim şi „Peşterile de la Piscul Negru”, obiective mai puţin cunoscute, cercetate până acum doar de pasionaţii de speologie. Situate în localitatea cu același nume, accesul către peșterile de la Piscul Negru se face doar pe Transfăgărășan, din Nord – prin tunelul de la Bâlea, iar din Sud – dinspre localitatea Curtea de Argeş, cu excepția lunilor de iarnă, perioadă în care partea alpină a traseului este închisă.
S-au descoperit în anii ’80 în timpul lucrărilor în Galeria de prospecţiune minieră
Peşterile de la Piscul Negru s-au descoperit în timpul lucrărilor în Galeria de prospecţiune minieră din această localitate, în anii ’80. Această galerie a fost săpată la baza muntelui de pe versantul drept al Văii Capra unde se intersectează cu valea pârâului Izvorul Sec. La suprafaţă, urcând din dreptul intrării în galerie (1195 m) de-a lungul Văii Izvorului Sec, mergând practic pe deasupra galeriei, vom descoperi câteva ponoare între 1220 m şi 1320 m. Continuând urcarea, la circa 1510 m vom întâlni o zonă ce se întinde spre sud cu formaţiuni calcaroase specifice, precum lapiezurile şi dolinele. Aceste elemente sugerează posibilitatea ca apele ce le vom întâlni în subteran, adevărate pâraie, să provină din infiltrarea apei de suprafaţă prin straturile calcaroase. Peşterile sunt accesibile din interiorul galeriei de prospecţiune, acum dezafectată, situată în imediata apropiere a pensiunilor din staţiunea cu acelaşi nume. Galeria este parţial inundată de un pârâu care curge în interior. Peşterile sunt dezvoltate într-un bloc de roci dolomitice, calcare cristaline şi roci impermeabile şi se intersectează în mai multe puncte cu galeria de prospecţiune. Galeria este declarată ca fiind „arie naturală protejată” şi este în curs de cercetare.
Peştera 1
Peştera 1 se găseşte la aproximativ 310 m de la intrarea în galerie, pe o ramificaţie spre dreapta. Declarată ca fiind cea mai lungă din munţii Făgăraş, cu o lungime cartată iniţial la 447 m, peştera a ajuns astăzi la o desfăşurare cunoscută de 791 m, o denivelare de circa 43 m şi o extensie laterală de 182 m. Este străbătută de două cursuri de apă, pe cele două ramuri ale peşterii, care se unesc mai jos. Pe ramura vestică, care are şi debitul cel mai mare, s-au creat câteva cascade spectaculoase, una dintre ele atingând aproximativ 8 m înălţime. Cursul de apă din galeria estică are un debit mai mic şi dispare brusc la un moment dat.
Peştera 2
Peştera 2 se află în apropierea primei, pe o galerie lateral stânga, la 348 m de la intrare. Datorită poziţionării intrării, respectiv la baza galeriei de prospecţiune, aceasta a fost folosită de mineri pentru deversarea apei care venea din amonte. Ea are o dezvoltare de circa 150 m şi o denivelare de 22 m.
Peştera 3
Peştera 3 se află la 165 m de la intrarea în galerie şi a necesitat, la început, eforturi considerabile pentru derocare, dezvoltându-se pe ambele părţi ale galeriei, dar în special spre sud. Are 115 m dezvoltare şi circa 7 m denivelare, cu o extensie de aproximativ 47 m. Este în mare parte joasă, strâmtă, cu acces anevoios. Speologii consideră că ea s-a format prin curgere sub presiune şi remodelată apoi prin curgere liberă.
Peştera 4
Peştera 4 a fost descoperită pe o laterală, spre dreapta, între peşterile 3 şi 1 ale galeriei principale şi se dezvoltă paralel cu acestea. Are două accese prin două galerii mici şi asemeni celei dinainte, are în general spaţii incomode, greu de parcurs. Cavitatea are o dezvoltare de 348 m şi aproximativ 34 m denivelare. Pe toată întinderea, se constată existenţa unor cantităţi mari de sedimente.
Peştera 5
Peştera 5 se află pe prima latură spre stânga, după Peştera 3, spre Peştera 1. Pentru a fi accesibilă, a fost nevoie de decolmatări şi derocări succesive pe o galerie ascendentă, ajungându-se astfel la cartarea unei dezvoltări de circa 17 m şi a unei denivelări de aproximativ 14 m.
Peşterile din galeria de prospecţiune „Piscul Negru” sunt în curs de cercetare şi cartare şi necesită măsuri majore de consolidare şi întreţinere ale tronsoanelor de galerii ce conduc spre ele. Debitele importante de apă ce le parcurg, dar şi galeriile cu lungimi apreciabile, fac din aceste peşteri obiective turistice de interes pentru turismul de explorare şi aventură, dar şi o grea încercare pentru temerari.
M.I.
0 Comentarii