Paul Grunau a fost unul dintre pionierii silviculturii din România. Licențiat în științe silvice și profesor universitar, Paul Grunau s-a născut la 26 ianuarie 1860 în comuna argeșeană Mușetești, la moșia de la Vâlsănești a tatălui sau, Adolf Georg Grunau, prieten cu C.A. Rosetti și Ion C. Brătianu, medic curant al celor mai însemnate familii din București. Bunicul său, col. dr. Johann Georg Andreas von Grünau, născut în Germania, la Göttingen, a fost primul comandant al Spitalului Oștirii (între anii 1831-1838), Spitalul Militar Central de mai târziu.

A fondat Școala Superioară de Silvicultură de la Brănești

Paul Grunau și-a făcut studiile liceale la Halle, în Germania, iar după un stagiu militar în țară, a urmat Academia Silvică din Tharandt (fondată de Heinrich Cotta în 1811) pe care a absolvit-o în anul 1887 cu o teză de doctorat. În primii ani a lucrat ca șef de ocol la Râșca și ca atașat al Circumscripției Sinaia-București. Împreună cu Theodor Pietraru a fondat Școala Superioară de Silvicultură de la Brănești în anul 1894. În 1895 a fost atașat al Convenției Forestiere de la Chambery din Franța, iar între anii 1895 și 1907 îl găsim director al Școlii de la Brănești. În urma demersurilor făcute către Ministerul de Domenii, obține trecerea pădurii Pustnicu (624 ha) în administrarea școlii, pentru activități practice (1902). Între anii 1907-1933 a fost referent al Consiliului Tehnic al Pădurilor și șef de serviciu al plantațiunilor în Direcția Tehnică a Administrației Forestiere a Statului. Începând cu anul 1896 este conferențiar și mai apoi profesor la Școala de la Brănești, iar între anii 1923-1933 este profesor la Școala Politehnică din București și șef de catedră. A predat de-a lungul anilor materiile: silvicultură, drept și protecția pădurilor, economie politică teoretică și aplicată, administrație forestieră și politică forestieră. A pledat pentru o silvicultură modernă, de inspirație vestică, dar adaptată specificului local.

Opera

Argeșeanul Paul Grunau a publicat foarte multe volume de specialitate, printre care menționăm „Prescripțiunea în materie forestieră” (1901), „Necesitatea modificărei dispozițiunilor penale ale codului silvic” (1902), „Proiect de cod silvic cu o expunere de motive” (1903), „Istoricul învățământului silvic în România”(1906) și „Curs de politică forestieră”(1929). A tradus ediția germană a Manualului Silvic, publicat în anii 1911 (Botanica forestieră) și 1912 (Zoologia forestieră). Între anii 1897-1936 a scris articole de specialitate în Revista Pădurilor și în Viața Forestieră. Paul Grunau a murit în anul 1936 şi a fost incinerat la Crematoriul Cenușa din capitală.

Casa din Aleea Blanc din Capitală și ocupația germană

Paul Grunau a fost pentru o perioadă detașat în Franța pentru un stagiu profesional de un an la Chambery, în Savoia (sud-estul Franței), ca atașat al Convenției Forestiere. Aici se naște primul copil, Gabriela (Ella) (1895). Revenit în țară, devine profesor în Drept și Legislație Silvică. Au mai urmat doi copii, Radu (1898) și Alice (1903). În anul 1903, Paul Adolf și Eugenia Grunau cumpără trei parcele cumulate pe Aleea arh. Louis Blanc. Aici familia Grunau construiește o locuință după tipicul vremii. Casa avea stucaturi exterioare la cornișele hoch-parterului, un pod înalt cu învelitoare din tablă și un atic spre stradă. Erau două fațade principale. Prima, la stradă, avea 3 ferestre. Cea laterală, în stânga, era îndreptată spre grădină și care avea o suprafață apreciabilă. În toamna lui 1916 soții Grunau împreună cu cele doua fete, Alice și Ella, s-au refugiat din București la via Radalicella de la Valea Mieilor/Urlați. În București, la începutul anului 1918, guvernul lui Marghiloman se străduia să apere interesele românești într-o capitală ocupată de trupele germane. Așa se face că la începutul anului 1917 familia Grunau găsește în București casa din Aleea Blanc ocupată de armata germană. Nemții se poartă totuși ca un ocupant civilizat, sensibilizat că li se vorbește într-o germană pură. Paul Grunau acceptă ocupația germană și în cele din urmă merge la moșia de lângă Urlați. După retragerea trupelor germane, familia se reîntoarce în capitală și găsește casa intactă, fără niciun lucru lipsă. Încă anterior primului război mondial, Eugenia Eustațiu devenită Grunau, împreună cu soțul ei Paul Adolf prosperau ducând o viață unită și foarte chibzuită. Reușesc așadar să realizeze la Valea Mieilor, lângă Urlați, o vilă cochetă și practică. La început semisezonieră (se va extinde ulterior și va fi adaptată condițiilor de iarnă) formată din 5 camere și o terasă închisă. Vila avea o pivniță din zidărie cu bolți de cărămidă și o cramă modernă, înglobată în centrul construcției.
Marius Ionel