Mă voi strădui, în calitate de „neprofesionist” al domeniului, să fac încercarea de a prezenta un excelent volum, în 736 pagini, publicat de Meteor Press, sub semnătura lui Gabriel Ion Degeratu. Calitatea pe care o am, totuși, și care mă îndrituiește să aștern rândurile de față, este aceea de a fi fost 20 de ani voineștean-dâmbovițean, la originile eruditului autor, înalt funcționar al Televiziunii Române, doctor în științe istorice, cu o teză axată pe vizita președintelui Franței, Charles de Gaulle în România, în 1968. De altfel, volumul are subtitlul „Neîmpliniri și succese româno-franceze în perioada 1964-1969”.
Chiar titlul exprimă într-un fel faptul că evenimentele, cu deosebire diplomatice, petrecute în respective perioadă, au fost predominant negative („umbre”) și mai puțin succese („lumini”). Cartea, scrisă cu o rigoare rar întâlnită, în sensul că fiecare consemnare a unui eveniment, acțiune, declarație, este susținută de consultarea nu uneia, ci a numeroase surse, precum: arhive (române și franceze), enciclopedii, fonduri, muzee, periodice, lucrări și studii, memorii, anuare, corespondențe, documente diplomatice, colecții de presă etc și, nu în ultimul rând, martori în viață ai evenimentelor, între care mă enumăr și eu, în total peste 1.200 de surse citate. Cartea nu se referă doar la perioada 1964-1969 (pe aceasta o analizează la detaliu), începe din secolul XIX, trece prin Misiunea franceză din Primul Război Mondial (generalul Berthelot) și continuă și după 1969.
Mă voi opri la vizita generalului Charles de Gaulle în R.P.R (Replublica Populară Română). Perioadă geopolitică definită de Războiul Rece între tabăra vestică și U.R.S.S. cu aliații (subordonații) săi. Generalul de Gaulle privea cu oarecare frondă alăturarea S.U.A., dorea o Europă nemilitarizată, de la Atlantic la Urali. În acest sens a și acționat, vizitând Moscova, Polonia, Cehoslovacia, Bulgaria. Declarația din 1964 a conducătorilor R.P.R. (încă prezent Gheorghe Gheorghiu Dej), de oarecare independență în cadrul blocului estic, i-a sugerat generalului dorința de a reînnoda relațiile de amiciție cu România. De cealaltă parte, N. Ceaușescu, președintele Consiliului de Stat, a găsit teren prielnic, fiind dornic să își sporească notorietatea internațională, mai ales că urma să aibă loc vizita lui Richard Nixon, președintele S.U.A.. O acțiune majoră în angajarea strângerii relațiilor a avut-o vizita în Franța a primului ministru al R.P.R., alsacianul cu limba de origine franceză, nimeni altul decât Ion Gheorghe Maurer. Sugestiv, voi reda din informarea lui I.Gh.M. la revenirea în țară, către tovarășii din conducere. „De Gaulle a cerut să mă vadă singur, neînsoțit de nimeni. Să vă redau puțin persoana lui de Gaulle, mă pusese în gardă… (un apropiat): «bagă de seamă, de Gaulle este un om special, un mare burghez - el și toată familia lui sunt băgați în toată industria franceză… are cele mai multe idei ale timpului sau ale viitorului, un aristocrat de cea mai bună tradiție, este de o politețe excesivă, însă distant; convins că trebuie să i se acorde respect și pentru el și pentru Franța. Întrevederea, la el, nu durează mai mult de jumătate de ceas>». Eu am reușit 65 de minute. Mă tot gândeam la întâlnirea pe care o va avea cu proletarul N. Ceaușescu!”.
În sfârșit, vizita în România urma să aibă loc în 1967, Războiul de Șase Zile din Orient a amânat-o cu un an. În programul inițial urma să viziteze Moldova, inclusiv Mărășeștiul. La dorința generalului de Gaulle. au fost stabilite alte localități în care se găseau militari români, foști colegi la studii militare în Franța. Serviciile de protocol și diplomațiile celor două țări au pregătit întâlnirile bilaterale din cadrul vizitei, care, în opinia părților, trebuiau să dinamiteze dezvoltarea colaborării pe multiple planuri. Întâlnirile dintre N. Ceaușescu și de Gaulle în format față în față cu interpreți și în cadru lărgit, cu delegațiile, au fost convenite, inclusiv conținutul discursurilor și toasturilor liderilor români de la București, Craiova, Slatina, Pitești, Târgoviște și Ploiești. Contextul vizitei s-a dovedit la fel de nefavorabil, de această dată de o grevă generală care debutase cu o mișcare de protest a studenților, inclusiv la Flins, sediul Uzinei Renault, în relații cu Mioveniul. Nu s-a mai putut contramanda, dar vizita a fost scurtată cu o zi. Pe aerogara Băneasa, 14 mai, orele 12, a aterizat aeronava Caravelle, din care a coborât generalul de Gaulle, soția Yvonne și întreaga delegație. După trecerea în revistă a gărzii de onoare, de Gaulle a cuvântat într-o română impecabilă: „Bună ziua, soldați! Tuturor românilor le aduc astăzi salutul pe care toți francezii li-l trimit din toată inima. Trăiască România!”. Aceasta, în urma studiului lingvistic avut cu Sanda Stolojan și Mihai Sturdza, interpreți de origine română, care l-au însoțit.
Dr. ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. Viaţa. Libertatea. Căutarea fericirii
Citește și Pastila de frumos. Tulipa „Doamna Maria Brâncoveanu”
0 Comentarii